Conferinţa SNORM sub semnul progresului: Produse farmaceutice care erau anul trecut în trialuri sunt astăzi incluse în tratamentul standard

Interviu cu Prof. dr. Florinel Bădulescu co-președinte SNOMR

Care sunt noutăţile care vor fi menţionate la lucrările Conferintei SNOMR de anul acesta, de la Poiana Braşov?
Prima noutate este o împărţire în trei a întregii manifestări ştiinţifice pe care am considerat-o necesară, în functie de ce s-a întâmplat din punct de vedere ştiinţific în lume începând de anul trecut. Tinând cont de imunoterapie, am considerat necesar desfăşurarea unui curs de Medicină de Precizie, cred că este primul curs de această factură din ţară, desfaşurat sub auspiciile UMF din Craiova, sub coordonarea directă a rectorului acestei Universităţi, şi pentru a nu exista discuţii am oferit acest curs spre susţinere dlui Dr. Doru Paul, oncolog la New York, domnia sa având o pregatire clară în acest domeniu.
A doua temă este determinată de gândurile noastre către pacienţii trecuţi de o anumită vârsta.
Se vorbeşte prea uşor despre pacientii în vârstă: „este în vârstă, nu trebuie să facă tratament, şi aşa mai departe...”. Şi atunci celălalt preşedinte SNORM, dl Dr. A. Grigorescu, a invitat membrii Societăţii Europene de Oncologie Geriatrică, în frunte cu profesorul Matti Aapro, să conducă un Curs de Oncologie geriatrică. Vom atinge multe aspecte în acest domeniu. În Europa medicală şi la 92 de ani un cetăţean este tânăr şi merită să trăiască... Şi am considerat că este necesar să arătăm respectul celor de vârsta a treia şi dorim să le explicăm colegilor despre terapia oncologică pe acest segment.
A treia parte este centrată pe câteva teme de actualitate, mai ales în România. Acestea ar fi noutăţile.
Pentru aceste trei directii, am apelat la foarte mulţi lectori din afară şi din ţară, si astfel avem invitaţi din afară 20 de lectori, ceea ce este extraodinar. Astfel încât lucrările româneşti vor fi transformate in postere, ca fiecare să-şi prezinte activităţile lui.
Una din temele principale, cea de Imunoterapie, se desfăşoară sub auspiciile unui mare profesor din SUA, Richard Ablin, cel care a descoperit PSA-ul printre altele. Ar mai fi o temă importantă, suntem între primii din Europa: abordarea tumorilor pancreatice si hepatice in stadii primitive sau avansate este în general foarte dificilă şi cu rezultate mai puţin îmbucurătoare. Am descoperit ca în China există un colectiv de medici care au preocupări de la celulele care omoară tumorile şi până la crioablaţie la nanoknife.
Sunt atât de buni încât chiar oncologi americani se duc la ei să înveţe şi bolnavi români fără altă speranţă au ajuns la ei. Noi am reusit sa aducem la Congres 4 dintre acesti mari medici din lume.

Cred ca mi-aţi răspuns şi la doua întrebare. Ce personalităţi ale oncologiei din România şi străinătate vor fi prezente la Congres?
Consider ca orice medic oncolog de Oncologie medicală şi orice asistent care lucrează cu el de 20 de ani este o personalitate cel puţin în lumea in care traieste, cu prejudecăţi, şi cu lupta lui de a învinge moartea care înconjură această specialitate. La congres vin 60-70 de personalităţi româneşti, generaţii care s-au ocupat de oncologie din anii 80-85, la nivel local. Existau oncologi mari în toate oraşele, şi de aici posibilitatea bolnavilor oncologici de a-i găsi mai aproape de casă.

SNORM a colaborat la Planul multianual national integrat de control al cancerului, lansat în aprilie? Cum apreciaţi o astfel de iniţiativă, care propune printre altele mai multe programe de screening? Ce consideraţi că lipseşte unui astfel de Plan?
Nu. Deşi sunt printre autorii programelor naţionale de cancer, împreună cu profesorul Ghilezan de la Cluj, cred că amândoi am putea fi întrebaţi ce gândim despre program, pentru ca amândoi am întocmit programe de cercetare pe durata de 4 ani, dar punctul nostru de vedere nu a fost necesar, cel puţin al meu. Am urmărit în presă temele acestui plan care ar trebui să se constituie într-un program.

Cum apreciaţi per ansamblu situaţia pacientului suferind de cancer tratat în spitalele din România anului 2016? Stat şi privat.
Aici sunt două lucruri: la stat nu s-au investit sumele reabilitării şi renovarea clădirilor în care se desfaşoară activitatea medicală. Acest lucru era ieftin şi uşor de făcut. În schimb, s-a favorizat dezvoltarea centrelor private, cu clădiri frumoase. De aici şi până a acorda asistenţă medicală complexă unui bolnav cu boli asociate, e o cale lungă.
Ar trebui instaurată moralitatea, decenţa şi profesionalismul în actul medical, astfel că bolnavii care pot evita spitalele publice să fie îndrumaţi către spitale private, cu tratament de întreţinere în timp ce bolnavii cu afecţiuni importante, complexe ar trebui să fie păstraţi sau să fie trimişi în clinicile cu mari rezerve terapeutice, existente la stat.
În sistemul public nu s-a făcut reforma personalului în sensul adaptării numărului de medici la numărul de pacienti şi cazuistică, precum şi la schimbarea unui fel de a se purta cu bolnavul oncologic. În schimb la privat i se zâmbeşte, este încurajat, etc. Am însă rezerve asupra tuturor aspectelor ce privesc tratamentele primite aici. O instituire de relaţii profesionale, corecte şi financiare între cele două sisteme ar fi în beneficiul adevărat al pacienţilor oncologici.

Cum apreciaţi crearea unor comisii de evaluare multidisciplinară a bolnavilor de cancer?
Aici am declarat de zeci de ori. Nu am înţeles de ce ultimul ordin de ministru privind declararea nominală a pacientului oncologic care avea în structura lui obligativitatea acestei existenţei comisii unică în a stabili atitudinile terapeutice, a fost desfiinţat. Iar dacă m-am ocupat de adaptarea legislaţiei româneşti în domeniu la legislaţia europeană, sunt împotriva celor care tolerează ca un pacient să-şi dea destinul pe mâna unui singur medic, care oricât ar fi corect şi pregătit nu poate cuprinde toate domeniile care abordează boala neoplazică.
Şi noi mai avem nevoie de un sfat din partea unui coleg specialist în alt domeniu. Poate mai greşim. Vom accepta aceste comisii care aduc şi transparenţă în utilizarea fondurilor alocate, şi nu în ultimul rând, cresc şi rata de supravieţuire.

Cum vedeţi îngrijirea complexă a unui bolnav de cancer în sec XXI şi rolul laturii psiho-sociale şi de integrare?
Este o întrebare la care se poate răspunde în 2-3 ore, este foarte realistă. Este vorba de destinul bolnavului oncologic, care ajunge pe unde este îndrumat, mai bine zis dirijat. Am susţinut că zeci de ani că înfiinţarea centrelor comprehensive de cancer se constituie în cea mai bună soluţie pentru acel pacient. Un pacient poate fi uşor îndreptat spre o latură psihologică sau alta, dar în timp dacă lucrurile nu merg bine el se trezeşte şi cade psihic. Din 2002-2003 am cerut înfiinţarea obligatorie a cel puţin două posturi în centrele de oncologie: unul ar fi psihologul . Nu ştiu cum mai acceptăm astăzi astfel de centre fără psiholog. Deşi noi oncologii ne-am „însuşit” şi o parte din abilităţile psihologului de la comunicarea diagnosticului până la deces.
Apoi cumularea unor secţii de chimioterapie, de radio, de paleaţie, ar feri bolnavul să se trezească cu bilete de trimitere în mână şi apoi „du-te-n colo, du-te dincolo”, care l-ar face mult mai vulnerabil. Pe când un astfel de centru permite să i se arate un