„Obiectivul asistenţei medicale geriatrice este o longevitate activă”

Interviu realizat cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada, Preşedintele Societatăţii Române de Gerontologie şi Geriatrie, Director Medical al Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”.

Stimate domnule prof. dr. Gabriel Prada, ce ne puteţi spune, pe scurt, despre esenţa tematicii congresului de anul acesta, ”Abordarea Multidimensională în Geriatrie şi Gerontologie” ?
O caracteristică importantă a geriatriei, medicina vârstnicului, dar şi a gerontologiei, ştiinţa care se ocupă cu evaluarea procesului „normal” de îmbătrânire, este reprezentată de interferenţa mai multor domenii. De aceea este necesară o abordare multidimensională şi interdisciplinară a problematicii vârstncilor.

Care consideraţi că sunt principalii factori de risc pentru îmbătrânire precoce, scăderea vârstei la care se instalează bolile neurodegenerative, pe care trebuie să-i aibă în vedere un medic specialist în geriatrie-gerontologie?
Aşa-zisa „îmbătrânire precoce” este greu de definit deoarece nu există o vârstă cronologică la care să apară nişte modificări pe care să le considerăm ca aspecte ale „îmbătrânirii”. O perspectivă mai realistă este de a analiza factorii de risc pentru apariţia bolilor cronice însotite de afectarea independenţei şi de instalarea a o serie de disabilităţi. O componentă importantă a acestor boli este reprezentată de bolile neurodegenerative. Există o serie de factori de risc, numiţi factori de risc vasculari, care sunt comuni şi pentru afecţiunile neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer. Aceştia sunt hipertensiunea arterială, obezitatea, hipercolesterolemia şi diabetul zaharat. S-a constatat că ei sunt factori de risc pentru boli neurodegenerative dacă se instalează pe la vârsta de 45 de ani sau 50 de ani, dar nu mai sunt factori de risc dacă apar după 65 de ani. Concluzia este că trebuie să acţioneze un timp suficient de lung pentru a se instala efectele neurodegenertive.

Se cunoaşte faptul că depresia este mult mai frecventă la vârstnici decât este de obicei recunoscută şi că pacienţii vârstnici care au depresie, dezvoltă demenţă mai frecvent şi mai repede decât pacienţii fără depresie. Cum consideraţi ca s-ar putea recunoaşte asemenea cazuri de depresie într-un stadiu incipient, astfel încât să se poată acţiona din timp şi încetini sau chiar preveni instalarea timpurie a demenţei?
Depresia este frecvent întâlnită la vârstnici şi, aşa cum aţi subliniat, are importanţă ca factor de risc pentru boli neurodegenerative, dar şi cardiovasculare. La persoanele de peste 65 de ani este mai dificil de diagnosticat, deoarece este frecvent considerată o caracteristică „normală” a vârstnicilor. O primă manifestare este restrângerea implicării sociale, vârstnicul cu depresie nu îşi mai vizitează prietenii şi rudele, nu mai iese la cumpărături, activitatea cotidiană se restrânge la domiciliu.

Există la ora actuală în România, în fiecare judeţ măcar un medic geriatru care să efectueze o evaluare periodică, multidimensională, a populaţiei vârstnice ?
Din păcate distribuţia specialiştilor în geriatrie şi gerontologie este extrem de neuniformă în România. La noi în ţară există circa 120 de specialişti în geriatrie şi gerontologie, dar majoritatea se află în câteva centre mari din sudul şi estul ţării. În mai multe rânduri au existat propuneri, din partea Societăţii de Gerontologie şi Geriatrie şi a Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, de re-înfiinţare a reţelei de geriatrie la nivel naţional, reţea creată de Doamna Profesor Ana Aslan. Fără crearea unui sistem coerent la nivel naţional, dedicat specific asistenţei medicale a persoanelor vârstnice, este foarte dificilă asigurarea unor servicii de calitate pentru persoanele de peste de 65 de ani, inclusiv evaluarea periodică, multidimensională a lor.

Care este obiectivul realizabil al asistenţei medicale geriatrice?
În condiţile actuale, un obiectiv realizabil al asistenţei medicale geriatrice este o longevitate activă. Aceasta înseamnă, aşa cum spunea Doamna Profesor Ana Aslan, „să adăugăm viaţă anilor”. Cu alte cuvinte, în afară de a trai un număr mare de ani, este foarte important să ne menţinem cât mai mult un grad înalt de indepndenţă, adică, să ne păstrăm capacitatea de a lua decizii şi de a duce aceste decizii la îndeplinire.

Se cunoaşte faptul că Institutul Ana Aslan este implicat în proiecte importante la nivel european. Vă rog să ne daţi câteva detalii despre aceste proiecte.
Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie, alături de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, este implicată într-o serie de organisme ştiinţifice europene şi internaţionale. La nivel European, reprezentanţii Societăţii şi ai Institutului sunt membri ai două organizaţii foarte importante: EUGMS - European Union Geriatric Medicine Society care reuneşte toate societăţile