Osteoporoza postmenopauză

Definiţie
Reducerea densităţii ţesutului osos şi degradarea lui micro-arhitecturală sunt caracteristicile definitorii ale osteoporozei postmenopauză (OPM), care explică în mod cantitativ şi respectiv calitativ reducerea rezistenţei osoase la forţele mecanice uzuale şi apariţia fracturilor de fragilitate (FF), cel mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale, şoldului şi antebraţului [1].

Epidemiologie
OPM este o problemă de sănătate publică, întrucât nu numai că reduce speranţa de viaţă, dar afectează în mod negativ şi calitatea acesteia din cauza principalei consecinţe clinice, anume fractura de fragilitate. S-a estimat că în România anului 2010 circa 26% din femeile peste 50 de ani aveau OPM, iar incidenţa FF s-a situat la 1,6% din această populaţie [2].

Fiziopatogenie
Fiziopatogenia OPM este legată strâns de procesul de îmbătrânire (menopauză, tulburări de nutriţie, inactivitate, căderi, scăderea populaţiei de celule osoase progenitoare). Principalul mecanism de instalare a OPM este dezechilibrul dintre formarea şi resorbţia osoasă cauzat de deficitul de estrogen. Pierderea masei osoase are loc în două faze: o fază rapidă şi intensă din perioada peri-menopauză şi o fază lentă, continuă mai puţin agresivă [3].

Evaluarea clinică ...

acum 2 ani | Citiți articolul