Aderența medicamentoasă în România: metode de evaluare și strategii de optimizare prin prisma serviciilor farmaceutice

Aderența medicamentoasă (AM) reprezintă gradul în care comportamentul unui pacient se conformează recomandărilor terapeutice prescrise de medic, incluzând inițierea, implementarea și persistența tratamentului în afecțiunile cronice (Vrijens et al., 2012). Conform Organizației Mondiale a Sănătății, non-aderența afectează aproximativ 50% dintre pacienții cu boli cronice, iar aproximativ 30% dintre ei nici nu își inițiază tratamentul de la prima prescripție, generând costuri anuale globale estimate la peste 100 de miliarde de dolari, datorate spitalizărilor evitabile și a complicațiilor (Pruitt et al., 2025). În România, prevalența non-aderenței variază între 30-95% în afecțiuni cronice precum hipertensiunea arterială, cancer sau diabetul zaharat, influențată de factori socio-economici, acces limitat la educație sanitară și complexitatea polimedicației (Turcu-Stiolica et al., 2023). Introducerea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2382/2021, care aprobă Metodologia de realizare și implementare a serviciilor farmaceutice și Nomenclatorul aferent, marchează un pas esențial spre integrarea farmacistului în echipa multidisciplinară, având ca scop creșterea aderenței prin servicii farmaceutice esențiale și avansate. Acest articol analizează metodele de măsurare a AM și strategiile de îmbunătățire, contextualizate în cadrul legislativ românesc.

Metode de măsurare a aderenței medicamentoase
Evaluarea aderenței implică o abordare multidimensională, combinând metode obiective și subiective, pentru a captura nuanțele comportamentului pacientului. Metodele obiective, bazate pe date empirice, oferă robustețe, dar pot subestima aspecte psihosociale, în timp ce cele subiective sunt accesibile, dar predispuse la biasuri de raportare.
Printre metodele obiective se numără Proportion of Days Covered (PDC), definită ca raportul dintre zilele cu medicamente disponibile și perioada de observație (Pednekar et al., 2019). PDC este preferată în cazul polimedicației, deoarece evită supraestimarea aderenței prin ajustare pentru suprapunerile de prescripții. În studii românești, PDC a fost utilizată pentru evaluarea aderenței la antineoplazice orale din clasa inhibitorilor CDK 4/6, relevând valori medii de 92% (Turcu- Stiolica et al., 2024a). O altă metodă, Medication Possession Ratio (MPR), calculează numărul de zile de tratament furnizate împărțit la intervalul dintre reumpleri, fiind adaptabilă pentru analize retrospective din baze de date farmaceutice (Ágh et al., 2023). Totuși, MPR poate fi influențată de discontinuități temporare, motiv pentru care variante hibride, precum MPR ajustat pentru spitalizări, sunt recomandate în afecțiuni cronice.
Metodele bazate pe monitorizare electronică, precum dispozitivele de tip Medication Event Monitoring System (MEMS), care înregistrează deschiderea flacoanelor, oferă date precise privind respectarea zilnică a tratamentului prescris. Astfel de tehnologii sunt emergente, integrate de cele mai multe ori în studii pilot. Analizele biochimice, cum ar fi dozarea nivelurilor serice de medicament oferă validare obiectivă, dar sunt costisitoare și invazive, ceea ce le limitează la setări clinice specializate.
Metodele subiective se bazează pe auto-raportare, chestionare validate fiind esențiale pentru captarea percepțiilor pacientului. Scala Morisky Medication Adherence Scale (MMAS-8) evaluează uitarea, intenția și persistența, cu scoruri de aderență înaltă (>6 puncte) fiind corelate cu rezultate clinice îmbunătățite (Morisky et al., 2008). În România, MMAS a fost adaptată cultural, iar în studii privind MA în insuficiență venoasă cronică, au arătat că, 40% dintre pacienți prezintă aderență scăzută (Branisteanu et al., 2025). Alte instrumente, precum Adherence to Refills and Medications Scale (ARMS), integrează aspecte comportamentale și cognitive, fiind utile în cazul polimedicației. Interviurile structurate sau jurnalele pacienților completează aceste metode, dar suferă de bias de dezirabilitate socială. Au fost dezvoltate și instrumente noi, utilizate în studii realizate în România pentru măsurarea AM, precum HCV-AD10, specializat pentru tratamentul hepatitei cronice C cu antivirale cu acțiune directă, cu un nivel mediu al AM observat de 91.5% (Turcu-Stiolica et al, 2024b).
În contextul polimedicației, măsurarea aderenței multiple (MMA) devine complexă. Conform unei revizuiri sistematice ISPOR (Pednekar et al., 2019), 147 de studii au utilizat PDC (26%), MPR (23%) și chestionare (72%), adesea în combinație, pentru a evalua aderența la ≥2 medicamente. În România, adaptarea acestor metode prin Ordinul 2382/2021 permite farmacistului să monitorizeze AM în cadrul serviciilor esențiale și avansate, integrând date obținute prin aplicarea unor instrumente tip chestionar sau din prescripțiile electronice.

Strategii de îmbunătățire a aderenței prin servicii farmaceutice
Îmbunătățirea aderenței necesită intervenții multifactoriale, care să țintească barierele pacientului, ale sistemului sanitar și ale interacțiunilor terapeutice. Au fost identificate intervenții educaționale, comportamentale și mixte, cu eficacitate demonstrată în creșterea AM cu 10-30% (Ágh et al., 2024). În România, Ordinul 2382/2021 instituționalizează servicii farmaceutice esențiale (SFE) și avansate (SFA), aliniate la ghidurile de bună practică farmaceutică, pentru a optimiza aderența.
Serviciile esențiale includ SFE01 (eliberarea medicamentelor pe bază de prescripție), care implică evaluarea farmaceutică a dozelor, identificarea interacțiunilor, semnalarea contraindicațiilor și consilierea pacientului privind AM. Aceasta minimizează reacțiile adverse, crescând aderența prin educație personalizată.
Serviciile avansate, accesibile farmaciştilor acreditați, vizează pacienți cronici. SFA01 (evaluarea polimedicației) optimizează tratamentele cu ≥5 medicamente, prin verificarea aderenței via PDC/MPR și informarea medicului despre interacțiuni, potențial reducând non-aderența cu 25% (Ágh et al., 2023). SFA02 (gestionarea pacientului cronic) include sub-servicii pentru pacientul cronic hipertensiv (SFA02-1), diabetic (SFA02-2), cu afecțiuni pulmonare, altele decât boli pulmonare obstructive cronice (SFA02-3) sau cu dislipidemie (SFA02-4), implicând monitorizare periodică, verificarea MA și educație continuă. Aceste servicii, susținute de cursuri de formare (minimum o dată la 3 ani), aliniază România la standarde europene, unde intervențiile farmaceutice au crescut AM, îmbunătățind controlul afecțiunilor cronice și scăzând costurile din sănătate (Schnorrerova, P. et al., 2025; Worrall, C. et al, 2025).
Intervenții complementare includ tehnologii digitale: aplicații mobile pentru reminder-e de administrare a tratamentului, integrate cu servicii farmaceutice, sau telemonitorizare în zone rurale. Implementarea serviciilor farmaceutice în România se realizează pe baza ghidurilor de bună practică farmaceutică, fiind aprobate prin ordin al ministrului sănătății. Totuși, provocări precum lipsa resurselor în farmacii mici sau rezistența culturală la consiliere necesită investiții în formare și infrastructură.

Concluzie
AM în România reprezintă o prioritate de sănătate publică, iar metodele de măsurare variate (PDC, MPR, MMAS) oferă perspective pentru intervenții țintite. Ordinul 2382/2021 repoziționează farmacistul ca pivot al optimizării AM, prin servicii esențiale și avansate care abordează polimedicația și educația pacientului în respectarea tratamentului cronic. Cercetări viitoare ar trebui să valideze eficacitatea acestor servicii prin studii randomizate, evaluând impactul economic și clinic.

Bibliografie:
• Ágh, T. et al. (2024). Systematic Review of Outcomes for Assessment of Medication Adherence Enhancing Interventions: An ISPOR Special Interest Group Report. Value Health. 27(2):133-142. doi: 10.1016/j.jval.2023.10.016.
• Branisteanu, D.E. et al. (2025). Adherence to Pharmacological Treatment in Chronic Venous Disease: Results of a Real-World, Prospective, Observational Cohort Study. Life. 15, 377. https://doi.org/10.3390/life15030377.
• Morisky, D.E. et al. (2008). Predictive validity of a medication adherence measure. Journal of Clinical Hypertension. J Clin Hypertens (Greenwich). 10(5):348-54. doi: 10.1111/j.1751-7176.2008.07572.x.
• Ordinul Ministrului Sănătății nr. 2382/2021 pentru aprobarea Metodologiei de realizare şi implementare a serviciilor farmaceutice şi a Nomenclatorului de servicii farmaceutice. Monitorul Oficial nr. 1061/2021.
• Pednekar, P. et al. (2019). Methods for Measuring Multiple Medication Adherence: A Systematic Review-Report of the ISPOR Medication Adherence and Persistence Special Interest Group. Value Health. 22(2):139-156. doi: 10.1016/j.jval.2018.08.006.
• Schnorrerova, P. et al (2025). Medication Adherence and Intervention Strategies: Why Should We Care. Bratisl Med J. 126, 1196–1206. https://doi.org/10.1007/s44411-025-00227-0.
• Turcu-Stiolica, A. et al. (2024a). Digging in real-word electronic database for assessing CDK 4/6 inhibitors adherence in breast cancer patients from Romania. Front Pharmacol. 15:1345482. doi: 10.3389/fphar.2024.1345482.
• Turcu-Stiolica, A. et al. (2024b). The effect of cognitive emotion regulation on direct-acting antivirals adherence in patients with hepatitis C. Front Pharmacol. 15:1369166. doi: 10.3389/fphar.2024.1369166.
• Vrijens, B. et al. (2012). A new taxonomy for describing and defining adherence to medications. Br J Clin Pharmacol. 73(5):691-705. doi: 10.1111/j.1365-2125.2012.04167.x.
• Worrall, C. et al. (2025) Impact of a clinical pharmacist-led, artificial intelligence–supported medication adherence program on medication adherence performance, chronic disease control measures, and cost savings. J Am Pharm Assoc. https://doi.org/10.1016/j.japh.2024.102271.

2222