Arthroereisis versus the Grice Procedure in the treatment of pediatric flatfoot-valgus – clinical experience and practical considerations

Symptomatic flatfoot is one of the most common orthopedic conditions encountered in children and adolescents. Although most forms are flexible and do not require surgical intervention, there is a subgroup of patients in whom pain, fatigue when walking, or progressive deformity require surgical treatment. In recent decades, two surgical techniques have been consistently used to correct this deformity: arthroereisis and the Grice procedure.

Arthroereisis presupune implantarea unui dispozitiv la nivelul sinus tarsi, limitând excesul de pronație și permițând o realiniere progresivă a piciorului. Procedura Grice, descrisă clasic ca o artrodeză extraarticulară subtalară cu grefă osoasă, oferă o stabilizare definitivă, fiind preferată mai ales la pacienți cu instabilitate ligamentară severă sau patologie neurologică asociată.
Scopul acestui articol este de a prezenta experiența noastră clinică comparând aceste două tehnici și de a sublinia situațiile în care fiecare procedeu aduce beneficii.

Material și metodă
Am analizat retrospectiv pacienții operați în cadrul clinicii noastre pentru picior plat simptomatic între anii 01.01.2013 – 01.05.2024 (11 ani). În total, au fost incluși peste 150 de pacienți, dintre care 123 au beneficiat de arthroereisis, iar 34 de procedura Grice. Criteriile de includere au presupus: vârsta pediatrică, deformare simptomatică, lipsa răspunsului la tratament conservator. Examinările radiologice au fost realizate cu piciorul în încarcare si au fost măsurate unghiurile Meary, Kite și Pitch-ul calcanean în radiografia de profil, iar pe radiografia de față unghiul Kite si cel de descoperire al astragalului. Evaluarea clinică s-a bazat pe corecția arcului longitudinal și pe ameliorarea simptomatologiei.

Rezultate
Ambele tehnici au determinat o ameliorare semnificativă a parametrilor clinici și radiologici.

• În grupul arthroereisis (n≈123), unghiul Meary a scăzut în medie de la 13° la 4° postoperator, iar unghiul pitch calcanean a crescut de la 11° la 18° (p<0,001 pentru ambele). Aproximativ 85% dintre pacienți au raportat dispariția completă a durerii la 6 luni postoperator.
• În grupul Grice (n≈34), unghiul Meary a scăzut de la 15° la 5°, iar pitch-ul a crescut de la 10° la 16° (p<0,01). Corecția s-a menținut stabilă la controalele la 12 luni.
• Comparativ, pacienții cu arthroereisis au reluat mersul fără durere în medie după 3 săptămâni, în timp ce după Grice acest interval a fost de aproximativ 6 săptămâni (p<0,01).

Figura 1 – Măsurători radiologice post-operator, din față și din profil, la un pacient pediatric operat cu procedura Grice

Figura 2 – Măsurători radiologice post-operator, din față și din profil, la un pacient pediatric operat cu procedura Artroerezis

Complicațiile au fost rare: în grupul arthroereisis, ≈4% dintre pacienți au necesitat explantarea implantului din cauza durerii persistente, cu evoluție bună ulterior; în grupul Grice, ≈12% au avut consolidare întârziată a grefei osoase, rezolvată conservator.

Discuție
Experiența noastră confirmă ceea ce literatura internațională a subliniat: arthroereisis s-a impus ca procedeu preferat în ultimii ani pentru tratamentul piciorului plat simptomatic la copil, datorită simplității tehnice, morbidității reduse și posibilității de reversibilitate. În schimb, procedura Grice, deși mai invazivă, își păstrează indicațiile în cazurile dificile.
Din perspectivă practică, alegerea metodei chirurgicale trebuie să fie individualizată, luând în considerare vârsta copilului, severitatea deformării și eventualele comorbidități.

Concluzie
• Arthroereisis: intervenție minim invazivă, cu rezultate foarte bune în cazurile idiopatice, recuperare rapidă și satisfacție crescută pentru pacient și familie.
• Procedura Grice: metodă stabilă, recomandată în cazuri selecționate, cu deformări severe sau patologie neurologică.
Mesajul principal pentru colegii ortopezi pediatri este că ambele tehnici rămân actuale, dar selecția corectă a pacientului reprezintă cheia succesului terapeutic.

Bibliografie

1. Viladot R. Surgical treatment of the child’s flatfoot. Clin Orthop Relat Res. 1992.
2. Mosca VS. Flexible flatfoot in children and adolescents. J Child Orthop. 2010.
3. Giannini S, Ceccarelli F, et al. Arthroereisis in flatfoot treatment: long-term follow-up. Foot Ankle Int. 2001.
4. Grice DS. An extra-articular arthrodesis of the subtalar joint for correction of paralytic flat feet in children. J Bone Joint Surg. 1952.