Azoospermia la bărbați – opțiuni moderne de tratament

Definiție, cauze și evaluare

Azoospermia este definită în literatura de specialitate ca absența completă a spermatozoizilor în ejaculat și reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale infertilității masculine. În conformitate cu datele statistice, această patologie afectează aproximativ 1% din bărbații din populația generală. În rândul bărbaților care se prezintă pentru evaluări de fertilitate, între 10 și 15% dintre aceștia sunt diagnosticați cu azoospermie. În ceea ce privește incidența regională, datele recente arată o prevalență de aproximativ 12% în România, în rândul bărbaților infertili, iar în Grecia, prevalența se situează în jurul valorii de 10,5%, conform raportărilor din centrele specializate din Salonic și Atena.

Azoospermia poate fi clasificată în două tipuri principale:

Obstructivă (OA): În această formă, producția de spermatozoizi este normală, însă există un blocaj în drumul lor de eliminare.

Non-obstructivă (NOA): În acest caz, tulburările apar la nivelul producției testiculare de spermatozoizi, ceea ce face ca aceștia să nu fie produși sau să fie produși într-o cantitate insuficientă.

Diagnosticul de azoospermie se bazează pe o abordare integrată care include repetarea spermogramei pentru a confirma absența spermatozoizilor, testele hormonale (FSH, LH, testosteron total și liber, inhibina B), ecografia testiculară și, în funcție de situație, analize genetice pentru a identifica posibilele microdeletii ale cromozomului Y, cariotipuri sau mutații CFTR. În unele cazuri, se poate recomanda și biopsia testiculară, care poate avea atât rol diagnostic, cât și terapeutic, având în vedere posibilitatea extragerii de spermatozoizi din testicule în scopul fertilizării.

Opțiuni de tratament – terapie hormonală și intervenții microchirurgicale

Tratamentul pentru azoospermie este ales în funcție de tipul de cauză identificată. În cazurile de azoospermie obstructivă, se pot realiza proceduri chirurgicale pentru a elimina blocajele, iar în anumite cazuri se poate recurge la recoltarea de spermatozoizi direct din epididim (prin PESA) sau din testicul (prin TESA). Aceste proceduri permit ca spermatozoizii obținuți să fie folosiți ulterior în cadrul fertilizării in vitro sau alte proceduri de fertilizare asistată. În general, șansele de succes ale acestor intervenții sunt ridicate, în special dacă spermatogeneza (producția de spermatozoizi) este păstrată.

Pentru pacienții cu azoospermie non-obstructivă, tratamentul este mai complex. În formele în care cauza este un deficit hormonal, cum ar fi hipogonadismul hipogonadotrop, se poate începe terapia hormonală cu hCG și FSH exogen. Dacă există spermatogeneză focală, adică în anumite zone ale testiculului, metoda recomandată este micro-TESE (extracția de spermatozoizi din testicul prin tehnici microchirurgicale avansate). Această procedură utilizează un microscop cu putere mare de mărire (20-40x), permițând astfel identificarea precisă a zonelor active din testicul și reducerea traumatismului asupra țesutului, ceea ce duce la creșterea șanselor de succes.

În ultimii ani, s-a început folosirea inteligenței artificiale pentru a analiza histologic și imagistic țesutul testicular, iar acest lucru ajută medicii să localizeze mai eficient zonele cu potențial spermatogenetic. Spermatozoizii sau țesutul testicular obținut în urma procedurii pot fi crioconservate pentru utilizare ulterioară, ceea ce ajută la evitarea unor complicații și permite o utilizare ulterioară eficientă în procesul de fertilizare.

Statistici și perspective

Rata de succes a tratamentelor pentru azoospermie depinde în mare măsură de tipul de patologie de bază și de experiența echipei medicale. În cazul procedurii micro-TESE, șansele de a găsi spermatozoizi viabili sunt de până la 60% în cazurile de azoospermie non-obstructivă (NOA), în centrele de specialitate care au experiență în microchirurgia andrologică. În România, centrele din București și Cluj-Napoca raportează rate de succes între 40 și 55%, iar în Grecia, aceste rate pot depăși 65%.

Prevenția joacă un rol important în menținerea fertilității masculine. Este esențială evitarea expunerii la toxine precum fumatul, alcoolul, pesticidele și substanțele care acționează ca disruptori endocrini, menținerea unui echilibru hormonal și efectuarea de controale periodice la medicul androlog. De asemenea, într-o abordare modernă și personalizată a infertilității, este esențial ca ambii parteneri să fie evaluați și să fie implicați activ în strategia terapeutică.

În cazurile în care metodele conservatoare nu reușesc să obțină spermatozoizi viabili, micro-TESE rămâne procedura de alegere. De asemenea, în situații complexe, o a doua procedură poate îmbunătăți șansele de succes cu până la 18%, mai ales în cazurile de pacienți cu volum testicular redus, dar fără atrofie severă. Patologii precum sindromul Klinefelter, orhita post-virală sau sindromul „doar celule Sertoli” pot beneficia de aceste tehnici avansate, dacă sunt evaluate corect. În cazul în care toate celelalte opțiuni terapeutice au eșuat, consilierea genetică, suportul psihologic și conservarea de țesut devin pași importanți în strategia globală de tratament.