Chronic Venous Disease of the Lower Limbs: Epidemiology, Pathophysiological Mechanisms, Diagnosis and Contemporary Management Principles
Boala venoasă cronică (BVC) este o patologie frecventă a sistemului venos al membrelor inferioare, caracterizată prin modificări structurale și funcționale ale venelor, asociate cu hipertensiune venoasă persistentă și manifestări clinice variabile. Afecțiunea are o prevalență ridicată și un impact semnificativ asupra calității vieții și asupra costurilor sistemelor de sănătate. Fiziopatologia bolii implică interacțiunea dintre refluxul venos, obstrucția venoasă și disfuncția pompei musculare a gambei, mecanisme care determină hipertensiune venoasă și modificări microcirculatorii progresive. Evaluarea severității bolii se realizează prin sisteme standardizate, precum clasificarea CEAP și scorul VCSS. Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și pe ecografia Doppler duplex, considerată metoda imagistică de primă linie. Managementul terapeutic include măsuri conservative, terapia compresivă, tratamentul farmacologic adjuvant și proceduri intervenționale, în special tehnici endovenoase moderne. O abordare bazată pe diagnostic precoce, evaluare standardizată și tratament individualizat poate contribui la ameliorarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor și recurențelor.
Abstract
Chronic venous disease (CVD) is a common disorder of the lower limb venous system characterized by structural and functional venous abnormalities associated with persistent venous hypertension and variable clinical manifestations. Due to its high prevalence and impact on quality of life and healthcare resources, CVD represents an important public health concern. The pathophysiology involves the interaction between venous reflux, venous obstruction, and calf muscle pump dysfunction, leading to venous hypertension and progressive microcirculatory changes. Disease severity can be assessed using standardized systems such as the CEAP classification and the Venous Clinical Severity Score (VCSS). Diagnosis relies on clinical evaluation and duplex ultrasound, which is considered the first-line imaging modality. Therapeutic management includes conservative measures, compression therapy, adjunctive pharmacological treatment, and interventional procedures, particularly modern endovenous techniques. Early diagnosis and individualized management based on disease stage and underlying mechanisms may improve outcomes and reduce complications and recurrence.
1.Introducere
Boala venoasă cronică a membrelor inferioare (BVC) reprezintă un spectru de modificări morfologice și funcționale ale sistemului venos, manifestate prin semne și/sau simptome persistente, de regulă cu durată >3 luni, și evoluție progresivă, de la telangiectazii și vene reticulare până la edem, modificări trofice și ulcerații venoase. Deși debutul este frecvent insidios, cu simptomatologie discretă, boala poate progresa către complicații, afectarea semnificativă a calității vieții și creșterea riscului cardiovascular și a mortalității generale. Diagnosticul precoce și controlul factorilor de risc pot limita progresia bolii și impactul sistemic. Ecografia Doppler duplex reprezintă metoda imagistică de primă linie pentru evaluarea hemodinamicii venoase și identificarea refluxului sau obstrucției. Clasificarea CEAP actualizată și scoruri precum Venous Clinical Severity Score (VCSS) permit standardizarea evaluării severității bolii și monitorizarea răspunsului la tratament. Managementul actual al BVC este multimodal și include măsuri conservatoare, terapie compresivă, tratament farmacologic adjuvant și proceduri intervenționale, în special tehnici endovenoase minim invazive, adaptate mecanismului fiziopatologic și stadiului bolii (1)(2).
 |
 |
 |
 |
 |
 |
2.Epidemiologie
BVC este foarte frecventă în populația adultă, prevalența fiind influențată de definițiile utilizate, metodologia studiilor și caracteristicile populației investigate. În ansamblu, prevalența este estimată la aproximativ 67%, iar studiile populaționale europene indică prezența semnelor sau simptomelor sugestive la 20–40% dintre adulți, cu creștere până la 70–80% la persoanele peste 70 de ani(3)(4). Telangiectaziile sunt cele mai frecvente manifestări, iar varicele sunt raportate la 20–64% din populație. Formele severe, cu edem, modificări cutanate sau ulcerații, sunt mai rare, afectând aproximativ 1–2% din populație, dar implică un impact clinic și socio-economic major. Datele din România au arătat o prevalență similară, de 68,4%, cu afectarea predominantă a femeilor și a persoanelor vârstnice(5). Ulcerele venoase, expresia cea mai severă a bolii, au o prevalență estimată la 0,1–0,3% în populația generală, fiind mai frecvente la vârstnici, cu evoluție cronică și rată ridicată de recidivă. BVC afectează semnificativ calitatea vieții prin durere, senzație de greutate, edem și limitarea activităților zilnice, ceea ce susține importanța recunoașterii și tratamentului precoce(4).
3.Etiopatogenie
Etiologia bolii venoase cronice este multifactorială. Printre factorii de risc principali se numără: vârsta înaintată, sexul feminin, sarcina, obezitatea, sedentarismul, ortostatismul prelungit, ereditatea, fumatul, afectarea pompei musculare gambiere, traumatismele și antecedentele de tromboză venoasă profundă. Predispoziția genetică joacă un rol important, fiind implicate polimorfisme asociate alterării structurii peretelui venos și matricei extracelulare(6).
Mecanismele fiziopatologice principale sunt refluxul venos, obstrucția venoasă și disfuncția pompei musculare gambiere. Acestea converg către hipertensiune venoasă cronică, care determină distensie venoasă, remodelare parietală, extravazare capilară, edem, depuneri de hemosiderină, inflamație microcirculatorie și disfuncție endotelială. În stadiile avansate apar fibroză dermo-hipodermică, lipodermatoscleroză, atrofie albă și susceptibilitate crescută la ulcer. Ulcerul venos este consecința finală a hipoxiei tisulare, inflamației persistente și alterării proceselor de reparare, având evoluție lentă și tendință mare la recidivă.
4.Diagnostic clinic și paraclinic
Diagnosticul BVC se bazează pe identificarea simptomelor și semnelor clinice la pacienți cu factori de risc, completată de stadializare și confirmată imagistic.
Simptomele tipice includ senzație de greutate, tensiune sau durere surdă la nivelul membrelor inferioare, crampe nocturne, prurit, senzație de arsură, edem, oboseală și neliniște a picioarelor. Acestea se accentuează de obicei în ortostatism și se ameliorează prin repaus, ridicarea membrelor sau compresie elastică.(4)(6). Severitatea simptomelor nu se corelează întotdeauna direct cu stadiul clinic, însă prezența lor cumulativă se asociază cu reducerea calității vieții (7). Claudicația venoasă, caracterizată prin durere la efort determinată de obstrucția venoasă proximală, trebuie diferențiată de claudicația arterială (durerea de cauză arterială este ameliorată de poziția proclivă și accentuată în decubit, cu picioarele ridicate)(1).
Examenul clinic, efectuat preferabil în ortostatism, poate evidenția telangiectazii, vene reticulare, varice, edem, hiperpigmentare, dermatită de stază, lipodermatoscleroză, atrofie albă, ulcer venos (mai frecvent perimaleolar medial), și cicatrici post-ulceroase(1).
Ecografia Doppler duplex (DDS) este investigația de bază pentru evaluarea morfologiei venoase, detectarea refluxului sau obstrucției și cartografierea sistemului venos superficial, profund și perforant, fiind esențială în planificarea(1)(2).
Index gleznă-braț și/Doppler arterial sunt necesare pentru a exclude boala arterială periferică
Ecografie abdominală în cazul suspiciunii unei obstrucții venoase suprainghinale
Pletismografia, venografia CT/RMN și ultrasonografia intravasculară (IVUS) sunt folosite selectiv mai ales în suspiciunea de obstrucție iliacă sau pelvină(1).
Clasificări și scoruri
Clasificarea CEAP 2020 rămâne standardul de descriere a bolii, integrând componentele clinică, etiologică, anatomică și patofiziologică(1)(2).
Scorul de severitate VCSS (Venous Clinical Severity Score) este utilizat pentru evaluarea severității și monitorizarea răspunsului la tratament, cuantificând durerea, varicele, edemul, pigmentarea, inflamația, indurația, ulcerul și complianța la compresie(1)(2). Pentru evaluarea calității vieții se folosesc scoruri precum CIVIQ-20, AVVQ, VDS și VAS(1)(2). În sindromul post-trombotic, scorul Villalta este util pentru diagnostic și stadializare(8).
5.Complicații
Complicațiile BVC includ eczema venoasă, dermatita de stază, lipodermatoscleroza și ulcerul venos. Eczema venoasă reflectă inflamația tegumentară indusă de hipertensiunea venoasă și refluxul cronic. Ulcerul venos apare mai ales la vârstnici, are evoluție lentă, vindecare îndelungată și risc crescut de recidivă, mai ales în primele luni după vindecare(6). Factorii favorizanți includ excesul ponderal, antecedentele ulcerative, inactivitatea, trombofiliile, diabetul zaharat, vasculitele, boala arterială periferică și alte comorbidități(6).
BVC se asociază frecvent cu factorii de risc cardiovascular și cu o prevalență mai mare a bolilor cardiovasculare manifeste. Severitatea bolii, evaluată prin CEAP, se corelează cu risc crescut de evenimente cardiovasculare și mortalitate generală. BVC este un marker independent pentru risc cardiovascular crescut și mortalitate, iar evaluarea și tratamentul trebuie să includă screening și managementul factorilor de risc cardiovascular(9)Relația dintre insuficiența venoasă cronică și insuficiența cardiacă este bidirecțională: presiunea venoasă centrală crescută și inflamația pot agrava funcția cardiacă, iar insuficiența cardiacă poate accentua staza venoasă și progresia BVC(10).
 |
 |
 |
 |
 |
 |
6.Principii terapeutice
Tratamentul BVC este etapizat și orientat în funcție de mecanismul predominant, reflux sau obstrucție, și de stadiul CEAP, având ca obiective ameliorarea simptomelor, prevenirea progresiei, vindecarea ulcerului și reducerea recidivelor(1)(2)(11).
A.Tratament conservator
a) Dieta bogată în fibre (leguminoase, cereale integrale), antioxidanți și vitamina C (fructe de pădure, citrice, legume verzi), potasiu (avocado, banane, frunze verzi), se va sigura o hidratare adecvată (2L apă/zi); reducerea grăsimilor saturate și a sării, evitarea fumatului și excesului de alcool. De asemenea se recomandă scăderea ponderală în cazul excesului de greutate și menținerea unui IMC 20-25kg/m 2 .
b) Exerciții fizice regulate, mers, dans, înot îmbunătățesc pompa musculară gambieră, contribuie la scăderea greutății și reducerea inflamației de la nivelul peretelui venos.
Se recomandă evitarea ortostatismului prelungit sau menținera unei poziții cu genunchii flectați prelungit, schimbarea poziției la fiecare 30 minute, mișcări de contracție izometrică a musculaturii gambiere, drenaj prin ridicarea membrelor deasupra nivelului inimii câte 10-15min de 3-4 ori/zi.
c) Compresia (ciorapi elastici, bandaje, sisteme ajustabile) rămâne una dintre cele mai importante măsuri terapeutice în toate stadiile BVC, în special în CEAP C3–C6. Ciorapii elastici sau bandajele compresive trebuie adaptați individual, iar gradul de compresie ales în funcție de severitatea bolii și de toleranța pacientului; ameliorează întoarcerea venoasă și simptomatologia(1)(2). Gradul de conteție va fi indicat de către medic în funcție de stadiul CEAP și alte leziuni (contenție ușoară 15-20 mmHg, medie 20-30mmHg, fermă 30-40mmHg, foarte puternică > 45-60mmHg, mai puțin indicată) și va fi reevaluat la fiecare 6 luni. În cazurile severe, cu ulcer venos sau postchirurgical compresia se poate realiza cu ajutorul badajelor compresive(12)(13). Contraindicațiile includ ischemia arterială semnificativă, indexul gleznă-braț <0,6, insuficiența cardiacă severă, alergia la materialul de compresie și neuropatia diabetică severă(1)(4)(2).
d) Persoanele care prezintă factori de risc pentru BVC, simptome sau semne de afectare a circulației venoase vor evita expunerea la căldură excesivă, masajele în forță, sporturi care pot afecta întoarcerea venoasă (călărie, ciclism) sau care determină creșterea presiunii intrabdominale (ridicare greutăți, efort izometric intens) sau sporturi de contact care se pot solda cu traumatisme, purtarea de haine strâmte, tocuri înalte (peste 5 cm).
e) Medicamentele venoactive pot ameliora durerea, senzația de greutate, edemul și calitatea vieții. Sunt utilizate diosmina, hesperidina, rutozidele, dobesilatul de calciu, extractul de castan sălbatic, extractul de ruscus, sulodexidul și fracția flavonoidică purificată micronizată (MPFF)(1)(2)(7)(3)(1,2). Dintre acestea, MPFF are cea mai bună susținere pentru ameliorarea simptomelor și a calității vieții și poate fi utilă și în ulcerul venos, în asociere cu compresia (3)(14). Medicația are ca scop creșterea tonusului peretelui venos, reducerea inflamaţiei din peretele venos, refacerea glicocalixului/endoteliului vascular, scăderea vâscozităţii sângelui, prevenirea formării trombilor(12). Pentru ulcere venoase, pentoxifilina sau MPFF pot fi asociate cu compresia pentru accelerarea vindecării.
B.Tratament intervențional
La pacienții cu reflux semnificativ, obstrucții relevante sau răspuns insuficient la terapia conservatoare, se indică tratament intervențional. Opțiunile includ scleroterapia, ablația endovenoasă termică prin laser sau radiofrecvență, tehnicile non-termice non-tumescente și, mai rar, chirurgia clasică, rezervată cazurilor cu anatomie nefavorabilă tehnicilor endovenoase(1)(2)(12).
Tratamentul ulcerului venos presupune îngrijirea locală a plăgii, compresie, mobilizare și controlul refluxului venos superficial. Studiul EVRA a demonstrat că ablația endovenoasă precoce, asociată compresiei, accelerează vindecarea ulcerului și prelungește intervalul liber de ulcer comparativ cu amânarea intervenției(15). Antibioterapia este rezervată cazurilor cu suprainfecție bacteriană documentată. În cazuri selecționate pot fi utilizate terapii avansate, precum grefe biologice, PRP, oxigen hiperbar sau materiale de etanșare cu fibrină(6).
7.Evoluție, prognostic, recidive și riscul de recidivă
BVC are evoluție cronică și progresivă, mai ales în prezența obezității, sedentarismului, ortostatismului prelungit și antecedentelor de tromboză venoasă profundă. În absența tratamentului, progresia de la varice simple la modificări cutanate este estimată la aproximativ 4% anual. Recidiva varicelor poate apărea prin progresia bolii, neovascularizație, reflux rezidual sau nediagnosticat inițial, perforante incompetente, boală pelvină sau iliacă și aderență redusă la tratament. După intervenție, recidiva a fost raportată la 20–40% la 5 ani, cu risc mai mare la pacienții obezi și la cei neaderenți la terapia compresivă postoperatorie(1)(16)(17). În cazul ulcerului venos, recidiva rămâne frecventă, iar prevenția depinde de controlul refluxului, compresia pe termen lung și managementul comorbidităților.
8.Concluzii
BVC necesită o abordare standardizată, bazată pe clasificarea CEAP 2020 și scorul VCSS, cu diagnostic centrat pe ecografia Doppler duplex și tratament adaptat mecanismului fiziopatologic și severității clinice. Compresia rămâne esențială, iar tehnicile endovenoase ocupă un loc central în tratamentul varicelor simptomatice și al ulcerelor venoase asociate refluxului superficial. Prognosticul depinde de stadiul bolii, aderența la tratament și corectarea factorilor care întrețin hipertensiunea venoasă.
Bibliografie
1. Limbs L, Maeseneer MG De, Kakkos SK, Aherne T, Baekgaard N, Black S, et al. Editor ’ s Choice – European Society for Vascular Surgery (ESVS) 2022 Clinical Practice Guidelines on the Management of Chronic Venous Disease of the. Eur J Vasc Endovasc Surg [Internet]. 2022;63(2):184–267. Available from: https://doi.org/10.1016/j.ejvs.2021.12.024
2. Gloviczki P, Lawrence PF, Wasan SM, Meissner MH, Almeida J, Brown KR, et al. Editors ’ Choice The 2023 Society for Vascular Surgery, American Venous Forum, and American Vein and Lymphatic Society clinical practice guidelines for the management of varicose veins of the lower extremities . Part II Endorsed by the Society of Interventional Radiology and the Society for Vascular Medicine. J Vasc Surg [Internet]. 2023;12(1):101670. Available from: https://doi.org/10.1016/j.jvsv.2023.08.011
3. Nicolaides A, Lobastov K, Mansilha A, Gonzalez-ochoa AJ. Effectiveness of micronized purified flavonoid fraction on venous symptoms and signs in patients at all stages of chronic venous disease: A systematic review and meta-analysis Part II: signs. Int Angiol. 2025;44(6):469–85.
4. Nicolaides, A; Kakkos, S; Baekgaard, N; Comerota, A; De Maeseneer,M; Eklof, B; Lugli, ADG; M; Maleti, O; Myers, L; Nelzén, O; Partsch, H; Perrin M. Management of chronic venous disorders of the lower limbs. Guidelines According to Scientific Evidence. Part I. Int Angiol. 2018;37(3):181–254.
5. Feodor T, Baila S, Mitea I. Epidemiology and clinical characteristics of chronic venous disease in Romania. 2019;(July 2015):1097–105.
6. Krizanova O, Penesova A, Pokorna A. Chronic venous insufficiency and venous leg ulcers: Aetiology, on the pathophysiology-based treatment. 2024;(September 2023):1–9.
7. Disease V. Effectiveness of micronized purified flavonoid. Int Angiol. 2025;44(6):445–68.
8. Kahn SR. Measurement properties of the Villalta scale to define and classify the severity of the post-thrombotic syndrome. J Thromb Haemost [Internet]. 2009;7(5):884–8. Available from: https://doi.org/10.1111/j.1538-7836.2009.03339.x
9. Prochaska H, Arnold N, Falcke A, Kopp S, Schulz A, Buch G, et al. Chronic venous insufficiency, cardiovascular disease, and mortality: a population study. 2021;4157–65.
10. Damay, VA; Ivan, I; Banitez V. Chronic venous insufficiency in heart failure: exploring a reciprocal influence on cardiovascular health. Hear Fail Rev. 2025;sep; 30(5):819–30.
11. NICE. Varicose veins: diagnosis and management. Clin Guidel [Internet]. 2026;CG168(July 2013). Available from: https://www.nice.org.uk/guidance/cg168
12. Spiridon M, Corduneanu D. Therapeutic approach in patients with chronic venous insufficiency. Ro J Med Pr. 2017;12(February):28–32.
13. Fukara, E; Kolluri R. Nonsurgical Management of Chronic Venous Insufficiency. N Engl J Med. 2024;391(94):2350–9.
14. Article O, Disease V. Effectiveness and tolerability of venoactive drugs in the treatment of chronic venous disease. Int Angiol. 2025;44(6):427–36.
15. Bradbury A, Bulbulia R, Cullum N, Ph D, Epstein DM, Ph D, et al. A Randomized Trial of Early Endovenous Ablation in Venous Ulceration. N Engl J Med. 2018;378; 22:2105–14.
16. Bush RG, Bush P, Flanagan J, Fritz R, Gueldner T, Koziarski J, et al. Factors Associated with Recurrence of Varicose Veins after Thermal Ablation: Results of The Recurrent Veins after Thermal Ablation Study. ScientificWorldJournal. 2014;2014(Jan 27).
17. Edizioni C, Medica M. and endothermal ablation: a systematic review. 2023;
 |
 |
 |
 |
 |
 |
