Vederea este un dar extrem de prețios!
Ea se dezvoltă treptat în primii 6-7 ani de viață. În această perioadă „critică” există mai multe afecțiuni care pot fi ușor trecute cu vederea și care pot afecta dezvoltarea normală, ducând la afectarea vederii pe termen lung dacă nu sunt depistate și tratate la timp.
De aceea, primul consult oftalmologic trebuie efectuat obligatoriu în primii 3 ani de viață! Chiar dacă, copilul este născut la termen și nu are un istoric familial de probleme oftalmologice și chiar dacă nu prezintă nici un semn sau simptom alarmant, primul consult de screening trebuie să fie în jurul vârstei de 2,5-3 ani!
Însă sunt și destule situații în care consultul trebuie realizat precoce.
În cazul copiilor născuți prematur se efectuează încă din maternitate screeningul pentru retinopatia de prematuritate.
În plus, copiii care au în familie afecțiuni oftalmologice cu transmitere ereditară: distrofii retiniene, retinoblastom (cea mai frecventă tumoră malignă intraoculară la copii), glaucom congenital, cataractă congenitală, sau care au în familie purtători de ochelari cu dioptrii mari, strabisme, ambliopie (ochi leneș), trebuie să meargă la primul consult mult mai devreme – în primul an de viață și apoi periodic, cu frecvența pe care o stabilește medicul oftalmopediatru.
Semne care impun un consult oftalmologic de urgență
Am punctat mai sus când trebuie să trimitem copilul asimptomatic la consult oftalmologic.
Dar atunci când copiii prezintă totuși semne și simptome? Este bine să știm că cele enumerate mai jos pot ascunde afecțiuni oftalmologice grave și de aceea copilul trebuie trimis urgent la un consult oftalmopediatric:
- Lipsa de reacție la stimuli vizuali până la vârsta de 2-3 luni
- Lăcrimarea excesivă a unuia sau ambilor ochi (poate semnala o obstrucție de canal nazo-lacrimal, dar și un glaucom congenital)
- Fotofobia (sensibilitatea exagerată la lumină)
- Asimetria globilor oculari (un ochi mai mare sau mai mic)
- Ochii nefiresc de mari și lăcrimoși
- Asimetria pupilelor (anizocorie)
- Pupila albicioasă fără reflexul roșu pupilar (leucocoria) poate semnala afecțiuni grave precum retinoblastomul, cataracta congenitală sau boli de retină
- Opacități la nivelul corneei
- Nistagmusul (mișcări ritmice, involuntare ale globilor oculari)
- Strabismul care persistă după vârsta de 6 luni (până la 4-6 luni poate exista strabismul fiziologic)
- Ptoza palpebrală moderată sau severă (atunci când pleoapa acoperă pupila și obturează axul vizual)
Alte semne care indică o posibilă problemă oftalmologică sunt:
- Poziția anormală a capului – bărbia ridicată, capul înclinat spre unul din umeri sau fața întoarsă într-o parte
- Frecarea frecventă a ochilor sau clipitul des
- Ochiul roșu sau/și dureros
- Apropierea jucăriilor de ochi sau apropierea de televizor
- Închiderea unui ochi în lumină puternică
- Dureri de cap când scrie sau citește
- Când spune că nu vede bine la tablă
Dintre afecțiunile oftalmologice care nedescoperite și netratate la timp pot determina vedere scăzută toată viața, cele mai frecvente ar fi:
- Strabismul (lipsa de paralelism a globilor oculari) – poate apărea în primele luni după naștere sau în primii ani de viață. Cel mai frecvent tip de strabism este strabismul divergent intermitent (un ochi este deviat spre exterior), mai ales când copilul se uită la distanță mare, când este obosit sau stresat. În cazuri rare, strabismul poate fi prima manifestare a unei probleme mai grave (tumoră oculară, uveită etc.) sau poate semnala o vedere mai slabă la ochiul respectiv (ambliopie).
- Viciile mari de refracție – atunci când copilul se naște cu dioptrii mari, dacă nu primește ochelarii corespunzători cât mai repede, va dezvolta ambliopie, uneori și strabism.
- Anizometropia (diferența de dioptrii între ochi) – atunci când există o diferență semnificativă de dioptrii între ochi, iar acest lucru nu este descoperit la timp și copilul nu primește ochelarii corespunzători de la vârstă mică, ochiul cu dioptrie mai mare se lenevește, adică vede mai slab (devine ambliop).
- Ambliopia poate avea drept cauză fie strabismul, fie anizometropia netratate la timp. Recuperarea vederii la ochiul ambliop se face prin purtarea permanentă a ochelarilor corespunzători și prin ocluzie. Ocluzia reprezintă acoperirea ochiului bun cu un plasture special (ocluzor) mai multe ore pe zi, cu scopul de a forța ochiul mai slab să recupereze vederea. Trebuie știut însă că șansele cele mai mari de reușită pentru recuperarea vederii la ochii ambliopi sunt în mica copilărie, până pe la 6-7 ani.
Așadar, consultul oftalmologic pediatric în primii 3 ani de viață sau chiar mai devreme când este cazul, constituie primul pas în depistarea și tratarea la timp a multiplelor afecțiuni ce pot afecta dezvoltarea normală a vederii copilului.
