Cardiologul în fața obezității: risc, responsabilitate, intervenție

Obezitatea a devenit, în ultimele decenii, una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică la nivel mondial. Cu o prevalență aflată în creștere constantă, afectând toate categoriile de vârstă, excesul ponderal nu mai este doar o problemă estetică sau metabolică, ci o boală cronică, cu implicații multisistemice profunde.

Din punctul de vedere al cardiologului, obezitatea este un factor de risc cardiovascular – unii îl încadrează chiar ca fiind major, cu impact semnificativ asupra prognosticului pacientului. Deși consecințele sale metabolice – cum ar fi diabetul zaharat sau dislipidemia – sunt bine cunoscute, tot mai multe date arată că obezitatea în sine afectează inima și vasele de sânge, independent de alte comorbidități.
Cardiologii, tradițional concentrați pe tratamentul complicațiilor cardiovasculare, sunt tot mai des puși în fața necesității de a recunoaște, evalua și contribui activ la tratamentul obezității. Nu este suficient să gestionăm doar hipertensiunea sau insuficiența cardiacă – trebuie să înțelegem și să abordăm etiologia comună care le alimentează: obezitatea.

Impactul obezității asupra sistemului cardiovascular
Excesul de țesut adipos induce o serie de modificări fiziopatologice care afectează direct sistemul cardiovascular. La nivel sistemic, obezitatea se asociază cu o stare de inflamație cronică de grad scăzut, activare neurohormonală (inclusiv hiperactivarea sistemului simpatic și a sistemului renină-angiotensină-aldosteron) și disfuncție endotelială – toate acestea favorizând dezvoltarea și progresia bolilor cardiovasculare.
Important de reținut este că riscul cardiovascular crește progresiv, odată cu indicele de masă corporală (IMC) și, mai ales, cu creșterea circumferinței abdominale – un marker mai fidel al obezității viscerale și al riscului metabolic asociat.
Astfel, obezitatea nu este doar un „însoțitor” al bolii cardiovasculare – ci adesea unul dintre factorii cauzali principali care trebuie recunoscuți și tratați ca atare.

Evaluarea pacientului cu obezitate în cabinetul de cardiologie
Evaluarea pacientului cu obezitate începe cu recunoașterea activă a obezității ca boală. De multe ori, pacienții nu sunt conștienți de gradul sau implicațiile excesului ponderal, iar medicii pot ezita să abordeze acest subiect din teama de stigmatizare. Totuși, cardiologul are un rol-cheie în identificarea precoce și în inițierea unui plan de monitorizare.
Primul pas este evaluarea simplă, dar esențială, a IMC-ului și a circumferinței abdominale. IMC-ul oferă o estimare globală a gradului de obezitate, în timp ce circumferința taliei reflectă mai fidel riscul metabolic, în special atunci când depășește 102 cm la bărbați și 88 cm la femei.
În multe cazuri, nici IMC-ul și nici chiar circumferința taliei nu reflectă cu acuratețe distribuția masei grase și nu poate distinge între obezitate sarcopenică și o compoziție musculară normală. De aceea, în completarea evaluării clasice, sunt utile metode moderne de analiză a compoziției corporale:
InBody (bioimpedanță multifrecvență) este o metodă rapidă, accesibilă și non-invazivă, care oferă estimări ale masei grase, musculare și ale apei corporale. Poate fi utilizată ușor în ambulatoriu pentru monitorizarea evoluției sub tratament.
DEXA (absorptiometrie duală cu raze X) este considerată standardul de aur, oferind o evaluare precisă a masei adipoase, inclusiv a grăsimii viscerale – un marker direct al riscului cardiometabolic. Este însă mai costisitoare și mai puțin disponibilă.
InBody este utilă pentru screening și urmărire, iar DEXA poate fi indicată în cazuri cu risc crescut, suspiciune de obezitate sarcopenică sau înaintea deciziilor terapeutice majore (de ex. chirurgie bariatrică). O evaluare completă a compoziției corporale ajută la o înțelegere mai nuanțată a riscului cardiovascular și la personalizarea tratamentului.
Monitorizarea regulată a acestor parametri permite nu doar evaluarea riscului actual, ci și urmărirea răspunsului la intervențiile terapeutice.

Intervenția terapeutică din partea cardiologului
Tratamentul obezității din perspectiva cardiologului presupune o abordare integrată, care combină intervenția stilului de viață cu medicația specifică și, la nevoie, trimiterea către chirurgia bariatrică.

Consilierea pacientului
Un prim pas esențial este construirea unei relații de încredere. Discuția trebuie purtată cu empatie, evitând stigmatizarea sau învinovățirea pacientului. Este important ca mesajul să sublinieze faptul că o reducere de doar 5–10% din greutatea corporală poate duce la beneficii semnificative: scăderea TA, îmbunătățirea profilului lipidic, reducerea inflamației și ameliorarea simptomelor cardiace. Consilierea nutrițională este extrem de importantă, cu beneficii bine cunoscute ale dietei mediteraneene sau dietei DASH.

Tratamentul specific obezității
În ultimii ani, terapiile pentru obezitate au evoluat semnificativ. Agoniștii receptorului GLP-1 (precum semaglutida) au demonstrat nu doar eficiență în reducerea greutății, ci și beneficii cardiovasculare directe, inclusiv reducerea evenimentelor majore (MACE). Acestea pot fi recomandate pacienților cu obezitate și boli cardiovasculare documentate, în colaborare cu medicul diabetolog sau endocrinolog.
În ultimii ani, tratamentul obezității a cunoscut o transformare semnificativă, depășind paradigma intervențiilor exclusiv comportamentale. Noile direcții terapeutice integrează mecanisme neurohormonale complexe și aduc beneficii cardiovasculare directe.
– Agoniști GLP-1 de generație nouă: Molecule precum semaglutida (s.c. și orală) și tirzepatida (agonist dual GLP-1/GIP) au demonstrat o eficiență superioară în reducerea ponderală, cu pierderi de până la 15–20% din greutatea corporală. Acestea oferă și protecție cardiovasculară (date disponibile pentru moment doar în dreptul semaglutidei), fiind deja recomandate la pacienții cu DZ tip 2 și risc CV înalt dar și celor care nu au DZ – dar cu risc CV înalt sau foarte înalt. Există și alte molecule din această clasă în dezvoltare
• Pe cale orală: orforglipron (un agonist GLP-1 oral, non-peptidic) și danuglipron deschid calea pentru terapii accesibile și mai convenabile.
• Dual sau trireceptorii: retatrutide (agonist GLP-1, GIP, glucagon), survodutide (agonist dual GLP-1/glucagon), mazdutide și pemvidutide – ambii agoniști duali GLP-1/glucagon oferă un impact metabolic profund, integrând controlul apetitului cu creșterea consumului energetic.
• Combinații inovatoare: CagriSema – combinație GLP-1 + amilină (semaglutidă + cagrilintid) aduce suplimentar amilina la acțiunea GLP-1.
• Forma injectabilă avansată: VK2735 – agonist dual GLP-1/glucagon deschide posibilitatea unor noi opțiuni adaptate nevoilor și toleranței pacienților.
– Microbiomul intestinal: Modularea florei intestinale (prin probiotice, prebiotice sau transplant fecal) este o arie de interes pentru reducerea inflamației sistemice și îmbunătățirea sensibilității la insulină – însă este încă în fază de dezvoltare.
– Dispozitive și intervenții endoscopice: Tehnici minim invazive, cum ar fi balonul intragastric sau plicaturile gastrice endoscopice, reprezintă alternative intermediare între tratamentul medicamentos și chirurgia bariatrică.
– Terapie digitală și inteligență artificială: Aplicațiile mobile, platformele de telemedicină și algoritmii de coaching nutrițional automatizat devin instrumente complementare în susținerea aderenței la tratament și modificarea comportamentului alimentar.
Aceste direcții oferă cardiologului perspective noi în abordarea pacientului cu obezitate, integrând medicina personalizată și inovația în practica clinică.

Tratamentul bolilor cardiovasculare la pacientul cu obezitate trebuie adaptat cu atenție:
Medicația pentru controlul TA include: IECA sau sartanii dar și blocanții canalelor de calciu ori diureticele; un rol important pentru acest grup populațional îl joacă agoniștii centrali ai sistemului simpatic.
Statinele rămân esențiale, dar deseori acești pacienți au nevoie de adăugarea rapidă în schema de tratament a ezetimibului sau a modulatorilor de PCSK9.
La pacienții cu HFpEF și obezitate, diureticele sunt utile pentru controlul simptomelor, însă nu influențează prognosticul. Tratamentul cu inhibitorii de SGLT-2 reprezintă un standard, indiferent de subgrupul de IC abordat.
Pacienții cu suspiciune clinică de SAOS trebuie trimiși pentru poligrafie respiratorie nocturnă (screening) sau polisomnografie completă (standardul de aur). Tratamentul CPAP reduce TA, frecvența aritmiilor și îmbunătățește funcția ventriculară la pacienții cu ICF.
Chirurgia bariatrică Pentru pacienții cu obezitate severă (IMC >40, sau >35 cu comorbidități), chirurgia bariatrică devine o opțiune terapeutică eficientă. Studiile arată că intervențiile bariatrice (gastric sleeve, bypass gastric) pot reduce semnificativ incidența evenimentelor cardiovasculare și pot ameliora insuficiența cardiacă, hipertensiunea și diabetul. Însă, în era medicației inovatoare pentru control al greutății (semaglutida, tirzepatida) tot mai puțini pacienți ajung la intervenția chirurgicală.

Colaborarea multidisciplinară și prevenția
Gestionarea eficientă a obezității necesită o abordare centrată pe pacient și susținută de o echipă multidisciplinară. Cardiologul are o poziție privilegiată în această rețea, fiind adesea primul specialist care observă complicațiile majore ale obezității. Cardiologul nu trebuie să abordeze singur problema obezitații, așa cum alt specialist nu trebuie să ignore cardiologul în luarea celor mai bune decizii pentru pacienții cu obezitate. O echipă ideală include: medicul de familie, nutriționistul, psihologul, diabetologul, endocrinologul, gastroenterologul, pneumologul și chirurgul bariatric. Rolul cardiologului este de a integra aceste resurse și de a încuraja pacientul să acceseze sprijinul adecvat.

Pe lângă tratament, prevenția obezității devine tot mai importantă. Cardiologii pot contribui activ prin:
– Educație continuă a pacienților despre riscurile obezității
– Identificarea precoce a pacienților cu risc crescut (ex. istoric familial, sedentarism, alimentație dezechilibrată)
– Încurajarea modificărilor stilului de viață, chiar și în stadii incipiente de creștere ponderală
Un pacient informat este un pacient mai motivat. Cardiologul poate transforma o consultație de rutină într-o oportunitate de prevenție cardiovasculară reală.

Concluzii și mesaje cheie
Obezitatea este o boală complexă, cu multiple implicații cardiovasculare, care depășesc cu mult ideea de „exces de greutate”. Dincolo de riscul metabolic, obezitatea modifică profund structura și funcția sistemului cardiovascular, crescând riscul de hipertensiune, insuficiență cardiacă, boală coronariană și tulburări de ritm.
Pentru cardiolog, abordarea obezității presupune mai mult decât tratarea complicațiilor – implică o atitudine proactivă în screening, evaluare, consiliere și management terapeutic. Tratamentul eficient poate reduce substanțial povara cardiovasculară și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

„A trata inima înseamnă, tot mai des, a trata greutatea.”