Dr. Ioan Alexandru BulescuAuthor
Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) reprezintă una din cele mai frecvente tulburări de somn, având efecte nefaste asupra sănătății generale dar și a calității vieții. Sindromul este caracterizat prin episoade repetate de apnee și hipopnee, sforăit, dar și somnolență diurnă excesivă, oboseală cronică, etc. Din punct de vedere fiziopatologic, SASO este determinat de o instabilitate marcată și o colapsabilitate crescută ale spațiului respirator faringian, responsabile de evenimentele respiratorii din timpul somnului.
Ținând cont de complicațiile sistemice posibile, dar și de impactul major asupra calității vieții, tratamentul SASO este necesar în majoritatea situațiilor. La momentul actual, standardul de aur în tratamentul acestui sindrom este reprezentat de utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă continuă (CPAP), sau variantele acestuia (APAP, BiPAP), acestea având rolul de a stabiliza și a menține deschis spațiul respirator faringian pe durata somnului.
Deși utilizarea terapiei CPAP este dovedită ca fiind foarte eficientă în managementul SASO, mare parte din pacienți renunță la acest tip de tratament după o perioadă, din motive diferite. Odată cu creșterea ratei de diagnostic a crescut și numărul de pacienți care inițiază terapia, iar odată cu această creștere a crescut și numărul pacienților care renunță la terapie. Din aceste motive au fost dezvoltate, în ultimii ani, multiple soluții terapeutice alternative (non-PAP). Dintre acestea, tehnicile chirurgicale au, probabil, cea mai rapidă evoluție.
Chirurgia somnului este un concept nou, apărut odată cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale pentru tratamentul apneei în somn. Din punct de vedere al indicațiilor, tratamentul chirurgical poate fi împărțit în două mari tipuri de soluții: soluții chirurgicale pentru creșterea aderenței la terapia CPAP, și soluții chirurgicale cu viză curativă (cu rolul de a vindeca sau a ameliora semnificativ SASO).
Tehnicile chirurgicale pentru creșterea aderenței și toleranței la terapia CPAP sunt reprezentate în general de tehnicile chirurgicale care vizează permeabilizare nazală. Necesitatea acestora apare la pacienții care suferă de sindroame obstructive nazale care determină disconfort la utilizarea dispozitivelor CPAP. Este cunoscut că cele mai confortabile tipuri de măști sunt cele nazale, cu o diferență semnificativă față de măștile oro-nazale sau full-face. Cu toate acestea, diferite afecțiuni ORL nu le permit pacienților utilizarea eficientă și confortabilă a acestor tipuri de măști; este vorba în principal de deviațiile obstructive de sept nazal, hipertrofiile cornetelor nazale inferioare, dar și rinosinuzite cronice cu sau fără polipi, etc. Pentru pacienții care suferă de aceste afecțiuni, tratamentul specific poate îmbunătăți utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă.
În cazul pacienților care refuză complet utilizarea dispozitivelor CPAP, soluțiile chirurgicale variază în funcție de sediul sau sediile de obstrucție de la nivel faringian. Pentru identificarea acestor sedii, dar și pentru stabilirea soluțiilor chirurgicale potrivite este necesar un diagnostic topografic clar, care necesită investigații clinice și paraclinice. La momentul actual, cea mai utilizată tehnică diagnostică este endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus medicamentos, care permite vizualizarea în dinamică a obstrucțiilor care apar la nivel faringian în timpul somnului.
După stabilirea sediilor de obstrucție, planul tratamentului chirurgical se stabilește în funcție de mai mulți parametri, și ar trebui să țină cont de statusul clinico-biologic al pacientului, de preferințele acestuia, dar și de experiența și preferințele chirurgului. Scopul chirurgiei în aceste cazuri este de a stabiliza și a menține permeabilitatea căii aeriene superioare, reducând evenimentele respiratorii și desaturările, dar și de a reduce sau anula simptomatologia diurnă și nocturnă, crescând calitatea vieții pacientului. Tehnicile chirurgicale utilizate cel mai frecvent sunt variantele multiple de palatoplastii și palatofaringoplastii, reducțiile bazei de limbă sau avansarea bazei limbii și/sau a osului hioid, dar și diferite variante de epiglotoplastii sau repoziționări ale epiglotei. În multe situații, pacienții necesită și tratamente de permeabilizare nazală (septoplastii, reductții ale cornetelor nazale, etc.). De multe ori, deoarece sediile de obstrucție pot fi multiple, este nevoie de cel puțin două intervenții chirurgicale, care pot fi utilizate simultan, sau în etape diferite.
Indiferent de tipul tratamentului chirurgical propus, rezultatul poate fi evaluat la minim 4 luni postoperator, când se poate stabili dacă este necesar tratament suplimentar. Din punct de vedere al succesului tratamentului, este importantă scăderea semnificativă a Indicelui de Apnee-Hipopnee (IAH) și a Indicelui de Desaturare (ID) până la limite care să reducă riscurile sistemice ale SASO, dar nu trebuie trecută cu vederea îmbunătățirea calității vieții, acesta fiind de fapt scopul inițial al pacientului, mai ales pentru pacienții simptomatici.
