Chisturile paratubare reprezintă aproximativ 10% din toate masele anexiale. Interesant, în majoritatea cazurilor de chist paratubar acestea sunt, initial, diagnosticate greșit ca fiind chisturi ovariene, cu o suspiciune ridicată doar în 1 din fiecare 15 paciente înainte de a fi supuse unei intervenții chirurgicale.
În situația de față raportăm cazul unui chist paratubar gigant ce imită un chist ovarian la o femeie în vârstă de 21 de ani. Cazul este susținut de câteva imagini reprezentative împreună cu o revizuire a literaturii. Managementul terapeutic al chistului a fost îndepărtarea chirurgicală a adnexei, iar diagnosticul histopatologic postoperator final a fost acela de chist paratubar benign.
Introducere
Un chist paratubar este o formă de chist adnexal care se dezvoltă din mezoteliu în ligamentul larg care conectează trompa uterină și ovarul. Chisturile paratubare sunt în general asimptomatice, reducându-se în dimensiune și reprezentând aproximativ 10% din toate masele adnexale [1]. Un chist paratubar gigant este rar și complicațiile precum torsiunea ar putea fi o cauză a durerii abdominale.
Un chist paratubar este un sac umplut cu lichid aliniat cu epiteliu de tip tubular ciliat care se dezvoltă în mod tipic în apropierea ovarului și este adesea conectat la trompa uterină. Se consideră că originea acestor chisturi este probabil în ductele Müllerian (paramesonephric) și Wolffian (mesonephric), structuri tubulare embriologice care coexistă în stadiile timpurii ale dezvoltării embrionare și care sunt remodelate ulterior pentru a da naștere organelor genitale. În timpul dezvoltării embriologice, acești ducte sau porțiuni ale acestor ducte pot invagina și forma dilatări chistice, ducând la formarea chisturilor paratubare sau paraovariene [2].
Prezentare de caz
O pacienta virgină, nulipară, în vârstă de 21 de ani s-a prezentat în Departamentul de Gastroenterologie cu debut acut de durere în etajul abdominal superioar, fără alte simptome precum durere cronică, creștere în greutate sau presiune intraabdominală. Nu avea antecedente medicale. Mai mult, pacienta nu prezenta niciun simptom urinar sau intestinal. Ciclul menstrual era regulat și normal, ultima menstruație având loc cu 3 săptămâni înainte de internare în spital. Hemoleucograma era normală, iar examenul microscopic al sedimentului de urină și cultura de urină nu au evidențiat nicio infecție a tractului urinar. Un test de sarcină nu a fost efectuat din cauza faptului că nu avusese niciodată raporturi sexuale. Greutatea pacientei era de 79 kg. La inspecția abdominală acesta arăta ca și cum ar fi avut o sarcină la termen (Fig. 1).
Fig. 1 Patienta preoperator
Examenul pelvian bimanual nu a fost efectuat. Ecografia abdominală realizată în altă unitate medicală a relevat o masă chistică simplă, dificil de măsurat, fără fluxul Doppler color, fără septuri sau proiecții papilare, și nu a existat ascită. Ovarul stâng părea normal, prezentând doar un folicul de 20 mm. Nivelurile markerilor serici CA125, CEA și CA 19-9 se încadrau în limitele normale. Pacienta nu a avut acces imediat la imagistică prin rezonanță magnetică (IRM), așa că a fost îndreptată către tomografie computerizată (TC), care a descris o masă chistică abdominală, gigantă, de 150/ 300/ 360 mm (antero- posterioară/ transversală/ cranio-caudală), cel mai probabil de origine ovariană, cu o perete subțire fără septuri sau calcificări, care deplasează structurile retroperitoneale și comprimă intestinul. Ovarul drept nu a putut fi observat. Ovarul stâng măsura 39/26 mm și prezenta câțiva foliculi, cel mai mare având 26 mm. Nu au fost identificate anomalii uterine, lichidul intraperitoneal absent și nu au fost identificați ganglioni limfatici anormali. Toate celelalte structuri se încadrau în limitele normale (Fig. 2A și 2B).
Am efectuat o anexectomie laparoscopică după ce tumora a fost drenată prin incizia laparoscopică deschisă ombilicală. Deoarece suntem obișnuiți cu tehnica de laparoscopie deschisă Hasson, am efectuat o incizie laterală umbilicală prin care am aspirat și 10,5 litri de lichid din chist și am efectuat o sutură a inciziei tumorale pentru a evita orice vărsare ulterioară a lichidului rămas. Drenajul masei a fost fără incidente, fără sindrom de compartiment după evacuare. Explorarea cavitații abdominale a evidențiat un chist paraovarian parțial torsionat, mare, pe partea dreaptă, care era bine vascularizat și, după o inspecție atentă a abdomenului, a fost efectuată anexectomia dreaptă.
Din ce știm noi, acesta este cel mai mare chist paratubar sau masă anexială descrisă în literatură până în prezent ce a fost tratată prin chirurgie minim invazivă luând toate măsurătorile în considerare și având cel mai mare volum de lichid aspirat. O altă particularitate a cazului nostru este asocierea chistului paratubar gigant cu un chistadenom ovarian mucinos.