Prof. Dr. Ion BrucknerAuthor
Interviu realizat cu Prof. Dr. Ion Bruckner, Președintele Societății Române de Medicină Internă
A devenit o tradiţie organizarea Congresului Naţional al SRMI la Călimăneşti-Căciulata, care se desfășoară în perioada 30 martie-2 aprilie, deschizând o poartă către informațiile medicale de înaltă calitate științifică.
Vă rugăm să ne spuneţi cu ce noutăţi ne întâmpină ediţia din acest an, care sunt temele propuse și ce personalități ale lumii medicale românești și un numai, vor fi prezente la această manifestare.
În condițiile actuale apar foarte multe noutăți în diversele domenii ale medicinei interne, atât în metodele diagnostice cât și în terapeutică. Am invitat personalități din toate domeniile medicinei interne pentru a prezenta cele mai noi progrese în diagnosticul și terapeutica bolilor interne, dar și posibilitatea de a prezenta cele mai interesante observații și aspectele cele mai importante ale activității de cercetare.
Medicina internă este și rămâne în primul rând o specialitate diagnostică, dar este și o specialitate care are ca obiect integrarea diferitelor probleme de sănătate ale pacienților noștri, prioritizarea acestor probleme și, evident, terapeutica bolilor frecvente. Desigur există probleme de diagnostic tehnic care revin diferitelor specialități medicale, aceste aspecte au dus de altfel la apariția a numeroase subspecialități legate de utilizarea unor dispozitive și tehnici.
Diagnosticul începe însă cu identificarea domeniului de investigat și aceasta este obligația medicului internist. Scopul Congresului nostru este tocmai de a trece în revistă aportul progresului în diagnostic și terapie, de a ușura sarcinile noastre în îngrijirea pacienților.
Congresul se va desfășura prin integrarea de simpozioane (manifestări de 90 minute), mese rotunde (60 minute), conferințe (20 minute), lucrări originale și prezentări de caz. Desigur așteptăm cu plăcere lucrări ale tinerilor interniști, rezidenți din diferite specialități medicale și tineri specialiști și vom organiza și ședințe de postere electronice.
Ca și în anii anteriori, congresul este precedat de câteva cursuri. Ce tematică ați ales și care este importanța lor pentru medicii rezidenți?
Au fost propuse și alese trei teme foarte diferite. Prima privește tratamentul unei afecțiuni comune în practică – insuficiența cardiacă. Deși tratamentul este bine codificat în ghiduri, aplicarea lor în practică poate ridica probleme. Al doilea privește o problemă fercventă în practică: cum alegem tratamentul antibiotic când nu avem informații complete, ceea ce se întamplă deseori, și, în sfârșit, problema de recuperare și educație medicală – domeniu deosebit de important în medicina modernă.
Medicina internă se bazează pe pluridisciplinaritate. Ce acțiuni de educație medicală aveți în vedere pentru îmbogățirea cunoștințelor medicilor interniști pe parcursul acestui an și ce proiecte are SRMI în parteneriat cu alte societăți profesionale?
Am să încep cu a doua parte a întrebării dumneavoastră. Societatea de Medicină Internă are relații de colaborare cu toate societățile de specialitate. Organizăm simpozioane în parteneriat atât la congresul nostru cât și la congresele societăților partenere. Nu doresc să omit vreo societate, dar subliniez colaborarea cu societățile de pneumologie, cardiologie, reumatologie, nefrologie, diabet, gastroenterologie și hepatologie. De asemeni, organizăm și simpozioane comune cu multe dintre aceste societăți.
Într-un interviu anterior ne-ați spus că „a fi un clinician foarte bun presupune a avea ceea ce se numește „vedere laterală”, adică a avea cunoștințe din diverse domenii”. Se mai pregătesc tinerii medici astfel încât să devină buni clinicieni?
Din păcate, la această întrebare răspunsul nu este unul pozitiv. Dispariția prin înlocuire a medicinei interne cu module de specialitate, a redus, ca să nu spun desființat, o privire holistică asupra omului bolnav. Organismul rămâne totuși o unitate, o unitate fizică a organelor, care se influențează (și suferă) împreună și o unitate fizică-psihică. Medicina diagnostică este medicina internă și oricine diagnostichează pacienți practică medicina internă. În ultimii ani, această distorsiune în învățamânt a început să fie percepută și se conturează dorința de a reconsidera medicina internă. Cred că soluția ar fi reconsiderarea și redimensionarea modulelor (unele pot fi înlocuite cu lucrări practice) și introducerea unei discipline de sinteză – medicina internă – în anul terminal al facultății.
Aderența la tratament este cel mai important factor care, deseori, compromite rezultatele acestuia. Cum poate fi îmbunătățită, mai ales în cazul pacienților cu multiple afecțiuni?
Aderența la tratament depinde în primul rând de o bună educație terapeutică a pacienților. Aceasta cuprinde explicarea rațiunii tratamentului, a consecințelor nerespectării lui și transformarea pacientului dintr-un executant al indicațiilor medicale într-un partener care le aplică pentru că a înțeles rolul lor. Aceasta este valabil pentru orice pacient. În al doilea rând, trebuie evitate efectele secundare (și terapeutica modernă permite acest lucru), sau prevenirea pacientului asupra lor și pentru pacienții cu multiple afecțiuni realizarea de scheme terapeutice echilibrate, evitând medicamente sau suplimente inutile.
Medicina modernă cuprinde ghiduri de tratament dar, așa cum se recomandă, tratamentul pacientului trebuie să fie personalizat. Cât de importantă este comunicarea medic – pacient pentru reușită?
Comunicarea medic – pacient este o componentă de primă importanță a unui act medical de calitate. Ea implică educarea, prin explicații pe care pacientul să le înțeleagă, a acestuia, atragerea pacientului și responsabilizarea lui în ceea ce privește actul medical, transformarea lui într-un partener. Nu trebuie omisă nici informarea corectă a aparținătorilor, mai ales privind evoluția posibilă și riscurile tratamentului sau abținerii de la tratament, chiar dacă acesta comportă riscuri majore. O bună comunicare ar reduce mult acuzațiile nefondate de malpraxis și tensiunea în care uneori se desfășoară actul medical. Din păcate, în urgențe, nu este mult timp disponibil, dar comunicarea trebuie obligatoriu făcută.
Ce presupune, din punctul dvs de vedere, îndeplinirea unui act medical de calitate? Care sunt provocările medicului internist în contextul actual al sistemului sanitar românesc?
Un act medical de calitate este un act medical care își atinge scopul – vindecarea sau ușurarea suferinței bolnavului. în medicina modernă dominată de bolile cronice, nevindecabile, un act medical de calitate înseamnă ușurarea suferinței și, în măsura posibilului, prelungirea vieții cu suferință minimă. Medicul internist trebuie să își întărească rolul de diagnostician și de medic care stabilește prioritățile de îngrijire și coordonare/compatibilizare a diferitelor tratamente pentru situațiile din ce în ce mai frecvente de polimorbidități. Aceste roluri trebuie acceptate și incluse în sistemul sanitar.
