Cord sportiv sau cardiomiopatie hipertrofică – diagnostic diferențial

Author

Publicat la data de 18-06-2024
Categoria: Medicină Sportivă

Sindromul de cord al sportivului și cardiomiopatia hipertrofică necesită expertiză sporită în momentul diagnosticării, deoarece, deși prezintă caracteristici comune, diagnosticul final reprezintă fie o modificare benignă, ce nu amenință viața pacientului, fie o patologie severă, considerată principalul motiv de moarte cardiacă subită în rândul sportivilor de performanță.

Cordul sportiv
Cordul sportiv însumează modificările survenite acestui organ ca urmare a adaptării la efort. Participarea ocazională la evenimente sportive nu este suficientă pentru însușirea acestui sindrom, ci este nevoie de un nivel profesional de practicare a sportului. Acest răspuns cardiac este considerat fiziologic, așadar aparține unui individ cu un cord sănătos și este reprezentat de o hipertrofie cardiacă benignă, simetrică, mai pronunțată în ventriculul stâng, însoțită și de o dilatare a ventriculului stâng, toate acestea rezultând ca necesitate a pompării unui volum sanguim mai mare, indispensabil sportivului pentru o bună oxigenare a organismului în timpul efortului. Aceste modificări, întrucât sunt fiziologice, nu vor asocia modificări de cinetică cardiacă, hipoxie cardiacă, relaxare cardiacă anormală și nici o altă suferință a acestui organ. Grosimea maximă la care ajung pereții unui cord sportiv este de sub 13 mm, cu mențiunea că un procent de doar 2% dintre cei mai bine antrenați atleți pot prezenta grosime maximă de perete de ventricul stâng în intervalul de 13-15 mm și să fie considerat tot cord sportiv, fără implicații patologice.

Cardiomiopatia hipertrofică
Cardiomiopatia hipertrofică este o patologie cardiovasculară severă, care împrumută, ca și caracteristică comună cu cordul sportiv, hipertrofia pereților cardiaci. Această descoperire, observabilă atât prin tehnici de imagistică, cât și prin electrocardiografie, este unicul aspect comun celor două entități aduse în discuție, însă, în funcție de valorile descoperite, pune probleme de diagnostic: în momentul în care pacientul se încadrează în ferestrea de 13-15 mm grosime a unuia dintre pereții ventriculului stâng ne aflăm intr- o zonă gri, când este nevoie de alte investigații pentru a putea diferenția între cele două, de multe ori fiind o provocare de diagnostic. Diagnostice acestei patologii sunt: grosimea unui perete a ventriculului stâng peste 15 mm, hipertrofia asimetrică a ventriculului stâng, scăderea diametrului cavității ventriculului stâng, disfunție diastolică, modificări de repolarizare pe electrocardiogramă, semne și simptome de suferință ischemică cardiacă, test genetic.

Diagnosticul diferențial
Magnitudinea dificultății diagnostice reiese din următoarele aspecte: până la 40% dintre pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică au teste genetice negative, prevalența cardiomiopatiei hipertrofice asimptomatice este mai mare decât a celei simptomatice, există cazuri de cardiomiopatie hipertrofică și de cord sportiv cu grosime maxima a cel puțin unui perete de ventricul stâng între 13 și 15 mm. În aceste cazuri este foarte important să insistăm cu investigații suplimentare, mai exact, să căutăm semne electrocardiografice de ischemie cardiacă în repaos și în efort, sau sechele de ischemie cardiacă depistate ecocardiografic sau prin imagistică prin rezonanță magnetică și să se consemneze imagistic diametrul ventriculului stâng, întrucât valori peste 55 mm sunt caracteristice cordului sportiv în asociere cu o hipertrofie ventriculară stângă concentrică, pe când valori sub 54 mm sunt caracteristice cardiomiopatiei hipertrofice în asociere cu o hipertrofie ventriculară stângă asimetrică.

Discuții
Implicațiile celor două diagnostice reprezință poli opuși ca și impact asupra carierei sportive, cât și asupra riscului de mortalitate cardiacă. Cordul sportiv permite atletului cu această adaptare să continue practicarea sportului de performanță și nu reprezintă un pericol asupra sănătății acestuia, chiar ne ajută să apreciem faptul că acesta practică sport cu regularitate și cardiovascular devine adaptat susținerii efortului de intensitate și durată mari. Cardiomiopatia hipertrofică interzice atletului practicarea sportului de performanță și reprezintă un pericol major de moarte subită de cauză cardiacă.

Concluzii
Trebuie cunoscută adaptarea fiziologică cardiacă de efort, cordul sportivlui, pentru a nu opri din practicarea de sport de performanță un sportiv care este sănătos și trebuie recunoscute cazurile de cardiomiopatie hipertrofică pentru a evita catastrofele precum morțile subite de natură cardiacă a sportivilor de performanță care ating o prevalență de până la 1% în rândul acestei categorii de pacienți. Acestea fiind zise, este vitală expertiza medicului de medicină sportivă, care, obligatoriu la fiecare 6 luni, va practica screening-ul cardiologic al sportivului în vederea acordării vizei medico-sportive, fiind singurul specialist eligibil să întocmească acest document medical.

Bibliografie

  1. https://heart.bmj.com/content/91/11/1380
  2. www.genre.com/us/knowledge/publications/2016/may/hypertrophic-cardiomyopathy-vs-athletic-heart-syndrome-en
  3. www.heart.org/en/health-topics/cardiomyopathy/what-is-cardiomyopathy-in-adults/hypertrophic-cardiomyopathy
  4. www.ajmc.com/view/hypertrophic-cardiomyopathy-diagnosis-and-therapeutic-options
  5. https://link.springer.com/article/10.1007/s00392-008-0721-2
  6. www.escardio.org/Working-groups/Working-Group-on-Myocardial-and-Pericardial-Diseases/Publications/Paper-of-the-Month/Differentiating-Left-Ventricular-Hypertrophy-in-Athletes-from-That-in-Patients-W
Dă share la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit exceeded. Please complete the captcha once again.