De la impactului tranziției online a procesului didactic la intervenții disruptive vs. tradiții contemplative: eficacitatea VR CBT vs. Hatha Yoga în anxietatea de performanță academică

Acest articol este derivat din teza de doctorat intitulată „Aplicabilitatea trandisciplinară a tehnicilor de realitate virtuală în spectrul comorbid al anxietății și depresiei”, susținută public la data de 27 Februarie 2026 și având calificativul unanim al comisiei „Summa cum laude” (1). În continuare autorul principal își propune să sintetizeaze trei dintre cercetările demarate pe parcursul pandemiei COVID-19, menite să evalueze efectele tranziției procesului didactic la educația online asupra stării de anxietate și adaptabilității studențiloră și totodată să testeze impactul unor intervenții pe bază de VR în acest context. Au fost derulate două studii preliminare pentru a evalua prin chestionare populații diferite (impactul general al pandemiei asupra procesului educațional în cazul elevilor de gimnaziu, respectiv asupra studenților mediciniști), urmate de un studiu principal care aprofundează o intervenție specifică (comparația între expunere într-un mediu ghidat pentru ameliorarea anxietății în VR și metode tradiționale de Hatha Yoga).

Capitolul opt cuprinde cercetările demarate pe parcursul pandemiei COVID-19, menite să evalueze efectele tranziției procesului didactic la educația online asupra stării de anxietate și adaptabilității studenților și totodată să testeze impactul unor intervenții pe bază de VR în acest context. Au fost derulate două studii preliminare pentru a evalua prin chestionare populații diferite (impactul general al pandemiei asupra procesului educațional în cazul elevilor de gimnaziu, respectiv asupra studenților mediciniști), urmate de un studiu principal care aprofundează o intervenție specifică (comparația între expunere într-un mediu ghidat pentru ameliorarea anxietății în VR și metode tradiționale de Hatha Yoga).

Particularități contextuale ale tranziției procesului didactic online apărute odată cu instaurarea măsurilor de protecție în pandemia cu SARS-COV-2 în România

Focarul SARS-CoV-2, detectat inițial în orașul Wuhan, China, a escaladat rapid într-o pandemie la nivel mondial, necesitând acțiuni prompte și drastice din partea guvernelor și instituțiilor pentru a proteja sănătatea publică. Pandemia COVID-19 a prezentat o provocare fără precedent, care a perturbat sistemele societale și economice, în special în sectorul sanitar. De asemenea, a necesitat implementarea unor măsuri de distanțare fizică pentru a controla răspândirea virusului (2,3).

Adaptarea la schimbări bruște în sistemele de educație și sănătate, precum cele impuse de pandemia COVID-19, a scos în evidență atât vulnerabilități, cât și oportunități în abordarea anxietății. Anxietatea de performanță educațională și anxietatea legată de proceduri medicale reprezintă probleme semnificative, cu efecte negative asupra rezultatelor academice și clinice (4). Pandemia a impus nevoia de recristalizare conceptuală a metodele de predare și suport psihologic într-un context de distanțare socială (5).

Primul caz de COVID a fost raportat în România pe 26 februarie 2020, determinând declararea stării de urgență, pe 16 martie, când Guvernul României a impus restricții dure circulației cetățenilor pentru a preîntâmpina contractarea virusului SARS-CoV-2. Pentru menținerea continuității procesului didactic, Ministerul Educației a implementat școlarizarea online obligatorie (6-8). Totuși, această formă de învățământ online a continuat ulterior depășirii stării de urgență pe 13 mai 2020, școlile continuând să fie închise. Pandemia a expus vulnerabilitățile sistemul educațional, creând o oportunitate de îmbunătățiri pe tot parcursul verii pentru a adapta mai eficient procesul de învățământ. Principalele reforme au vizat infrastructura tehnologică, menținerea distanței fizice la cursuri și furnizarea de sprijin pentru învățarea la distanță (9-10).

Pandemia COVID-19 a avut așadar un impact semnificativ asupra procesului didactic românesc, conducând la o tranziție brutală digitală a învățământului, contrabalansată de nevoia limitării riscului infecțios (11). Această tranziție a fost necesară pentru a asigura continuitatea și a reduce riscurile pentru sănătate, dar a ridicat, de asemenea, probleme legate de lipsa de cadre didactice cu experiență, bariere în calea digitalizării, accesul limitat la resurse și tensiuni sociale între educatori și elevi (12). Și în România a fost raportată o potențială amplificare a disconfortului raportat în mediul intrafamilial, întrucât restricțiile pandemice au influențat, de asemenea, modul în care angajații lucrau. Astfel, creșterea numărului părinților ce au lucrat de acasă asociază dificultăți adaptative similare cu ale elevilor în fața acelorași provocări digitale determinate de tranziția rapidă pe platformele online a muncii și a procesului educațional (13). Implementarea cursurilor online, care a devenit crucială în timpul pandemiei, prezintă variabilități contextuale. Utilizarea acestui format digital permite încorporarea de caracteristici captivante, cum ar fi animații, filme și informații interactive. Tehnologia oferă versatilitate și disponibilitate mai largă, deosebit de avantajoasă pentru studenții care locuiesc în regiuni îndepărtate, sporindu-le competența în abilități tehnologice cum ar folosirea unui calculator personal (14-17).

Teoria învățării sociale a lui Albert Bandura presupune că schimbările de comportament rezultă din contacte diverse, comportamentele fiind învățate prin imitarea modelelor ulterior observației, deși amploarea completă a influenței cursurilor online generată de contextul pandemic rămâne necuantificată (18).

Digitalizarea și mediul social au un impact semnificativ asupra adaptării elevilor în noul mediu al clasei, în special în învățământul profesional. Implementarea programelor de învățământ vocaționale poate ajuta elevii să se integreze în școală și să prevină dificultățile de adaptare (19). Procesele de socializare influențează, de asemenea, dezvoltarea lingvistică a elevilor în contextul educațional (20).

Factorii externi, cum ar fi mass-media, societatea și activitățile extracurriculare, pot influența performanța academică (21). Este esențial să se ia în considerare efectele interne ale sistemelor educaționale într-o lume digitală în continuă evoluție. Abordările interdisciplinare și integrarea tehnologiei în educație sunt esențiale pentru a sprijini adaptarea elevilor la o lume digitală (22). Infrastructurile educaționale din România înainte de 1990 erau caracterizate de săli de clasă urbane supraaglomerate și o prevalență semnificativă a analfabetismului funcțional. Aceste probleme au fost agravate și mai mult de trecerea la învățarea online cauzată de pandemie, care a agravat disparitățile educaționale preexistente (23,24). Dinamica rapidă a instaurării măsurilor de prevenție a diseminării virusului SARS-CoV-2 din timpul pandemiei COVID-19 asupra educației copiilor a necesitat implementarea fără pregătiri premergătoare a unei noi modalități de învățare, inclusiv în zonele rurale ale României. O evaluarea a factorilor determinanți este necesară în vederea înțelegerii consecințelor respectivprevenirii prospective prin formularea unor strategii eficiente extrapolarea unor principii care să poată facilita eficiența măsurilor în eventualitatea unei crize sanitare globale. În ciuda schimbărilor post-comuniste, probleme legate de sălile de clasă supraaglomerate și un curriculum extins, uneori conținând aspecte irelevante, continuă să existe. Tranziția bruscă la mediul de învățare online în timpul epidemiei a necesitat o ajustare rapidă atât din partea educatorilor, cât și a studenților, subliniind importanța cercetării în acest domeniu (23,24).

Profesorii joacă un rol primordial în procesul educațional, sprijinind învățarea elevilor, promovând abilitățile sociale și promovând dezvoltarea relațiilor. Educatorii competenți oferă îndrumări explicite, sesiuni de instruire captivante și critici valoroase, toate acestea fiind esențiale pentru abordarea corectă a curriculumului (25). În timpul pandemiei COVID-19, cadrele didactice din România s-au confruntat de asemenea cu o trecere bruscă la formatul online, ceea ce a necesitat o adaptare rapidă atât a profesorilor, cât și a elevilor (26). Această schimbare a subliniat importanța rezilienței și a adaptabilității și a evidențiat necesitatea unei abordări sensibile din punct de vedere cultural a gestionării acestor situații de criză.

Tehnologia VR a devenit tot mai accesibilă și utilizată pe scară largă în ultimul deceniu, mai ales în perioada pandemiei, oferind un mediu imersiv ce poate simula experiențe variate, expuneri cu potențial mai ales în timpul perioadelor de carantină/izolare socială. Potențialul terapeutic al VR a fost intuit încă din a doua jumătate a secolului XX, însă, după cum a fost dezvoltat în capitolele anterioare, abia recent evoluția dispozitivelor grafice și HMD a permis aplicațiilor caracteristicile necesare pentru a putea fi implementate pe scară largă. Așa cum am argumentat în capitolele anterioare, VR oferă utilizatorului un puternic sentiment de prezență într-un mediu generat virtual, ceea ce îl face un instrument promițător pentru expunere controlată la de la stimuli anxiogeni, așa cum este anxietatea de performanță, totodată având potențialul de a reprezenta un mediu de învățare, întrucât permite vizualizarea unor concepte abstracte într-o manieră ce ușurează întelegerea acestora, respectiv învățarea experențială și nu în ultimul rând posibilitatea de repetiție continuă a sectoarelor curriculare pe care studentul necesită să le aprofundeze pentru a le fixa într-o manieră satisfăcătoare evaluării și aplicabilității practice a principiilor învățate.

Scopul cercetărilor

Pornind de la aceste considerații, scopul principal al cercetărilor din acest capitol a fost de a evalua impactul unor factori disruptivi asupra anxietății și performanței (în educația gimnazială și formarea studenților la medicină) și apoi de a dezvolta și testa o intervenție bazată pe VR menită să reducă anxietatea.

Cercetările au inclus două studii preliminare pentru a înțelege contextul și magnitudinea problemei în rândul elevilor de gimnaziu și studenților, urmate de un studiu principal care a investigat eficacitatea VR comparativ cu o metodă tradițională (Hatha Yoga) în reducerea anxietății. Această abordare secvențială a permis îmbunătățirea designului studiului principal pe baza concluziilor preliminare ale studiilor inițiale, asigurând o evoluție logică și fundamentată a cercetării.

Studiile preliminare au evaluat:

Percepția tranziției procesului didactic în online a elevilor de gimnaziu: această cercetare și-a propus evaluarea modului în care elevii de gimnaziu din mediul rural au fost influențați de tranziția procesului didactic din maniera convențională spre procesul didactic facilitat de mediile digitale prin conceptualizarea și aplicarea de chestionare.

Anxietatea și depresia comorbidă percepută de studenții mediciniști în timpul tranziției pandemice către procesul didactic online facilitat tehnologic prin VR bidimensională: această cercetare și-a propus evaluarea modului în care studenții din cadrul Facultății de Medicină „Grigore T. Popa” Iași au fost influențați de tranziția procesului didactic din maniera convențională spre procesul didactic facilitat de mediile digitale prin conceptualizarea si aplicarea de chestionare.

În continuare, capitolul șapte prezintă cronologic aceste etape, de la constatarea efectelor pandemiei asupra populației școlare și universitare, până la testarea unei soluții inovatoare cu potențial impact clinic.

1.1 Studiu primar: impactul pandemiei asupra elevilor din învățământul preuniversitar

Primul studiu preliminar a investigat modul în care suspendarea cursurilor față în față și tranziția bruscă la învățământul online au afectat elevii de gimnaziu (clasele V-VIII), atât din perspectiva stării psihologice cât și a performanțelor școlare obținute.

Acest studiu a fost motivat de observații anecdotice conform cărora elevii, mai ales din mediul rural defavorizat, întâmpinau dificultăți majore în accesarea școlii online, ceea ce putea conduce la o amplificare a nivelului anxietății școlare și creșterea decalajelor educaționale. Studiul a fost conceput respectând normele etice instituționale; s-a obținut acordul Inspectoratului Școlar și al conducerii școlilor implicate, consimțământul informat al părinților pentru participarea copiilor, asigurându-se anonimatul respondenților cât și utilizarea datelor exclusiv în scop de cercetare.

Obiectivul cercetării

Obiectivul principal a fost așadar de a evalua impactul pandemiei asupra educației minorilor în raport cu reziliență acestora, identificând totodată factorii de stres și mecanismele principalele de adaptare ale acestora.

Materiale și metode studiu primar

Locul desfășurării studiului și considerații de ordin etic

La acest studiu au participat elevi de liceu din mediul rural, cu implicarea specifică a Școlii Gimnaziale Oniceni din Suceava. Comitetul de etică al școlii a acordat aprobarea pentru desfășurarea acestui studiu, care a primit numărul de înregistrare 1428/29 septembrie 2021. Elevii au participat în mod voluntar și confidențial, după ce părinții și-au dat acordul prealabil.

Designul studiului și participanți

După cum am previzionat, a fost desfășurată o anchetă de tip transversal în rândul elevilor de gimnaziu din mediu rural din zona nord-estului României. A fost elaborat un chestionar pentru a cuantifica psihometric modul în care dinamica cursurilor online intrapandemice a afectat elevii prin colectarea de informații privind mediul lor social, parametrii de performanță academică și opiniile lor cu privire la noul format educațional.

Chestionarul a fost structurat în trei secțiuni, care au evaluat

-date demografice și situația socio-economică (ex. acces la internet, dispozitive disponibile, mediul de domiciliu);

-percepțiile elevilor asupra cursurilor online – atitudini, dificultăți întâmpinate, comparația cu învățământul tradițional;

-starea emoțională și motivațională a elevilor în perioada de școală online – incluzând itemi privind anxietatea, stresul și nivelul de confort în noul sistem.

Rezultatele studiului primar: impactul perceput de elevi referitor la digitizarea intra-pandemică a procesului educațional gimnazial în mediul rural

Rolul tehnologiilor non-imersive (ecrane bidimensionale) ca și platforme digitale pentru elevii de gimnaziu din mediul rural a reprezentat un compromis pentru care populația studiată a dat dovadă de adaptabilitate în vederea continuării procesului educațional intra-pandemic. Rezultate cheie sunt sistematizate în tabelul 1.1.

Chestionarul a fost administrat online, investigatorii asigurându-se preliminar că toți respondenții (n = 140) au înțeles că participarea este voluntară și răspunsurile sunt confidențiale. Fiabilitatea internă a instrumentului a fost optimă (α Cronbach = 0,887 pentru secțiunea de percepții, indicând consistență foarte bună a itemilor evaluați).

În pofida așteptărilor inițiale, rezultatele au arătat o surprinzătoare capacitate de adaptare a elevilor la noul mod de învățare. Deși anul 2020 a debutat cu numeroasedificultăți tehnice în zonele rurale, întrucât mulți copii nu dispuneau de dispozitive sau conexiune internet stabile, cadrele didactice și comunitatea au găsit soluții pentru a asigura participarea elevilor. Astfel, s-a reușit includerea în studiu a 140 de elevi (54% băieți, 46% fete, provenind din familii cu venituri variate), reprezentând >95% din populația școlară contactată. Doar 5% dintre elevi au rămas cu situația neîncheiată la sfârșitul semestrului online, un procent chiar mai mic decât cel raportat în anii anteriori, sugerând că abandonul școlar nu s-a accentuat în eșantionul studiat. În mod remarcabil, performanțele școlare medii la finalul anului 2020 (după două semestre de predare online) au fost cel puțin echivalente, dacă nu chiar ușor superioare celor din 2019, ultimul semestru pre-pandemic (27). Această observație concordă cu date internaționale care indică performanțe educaționale comparabile sau chiar mai bune pentru elevii implicați în online, odată depășită perioada de tranziție (28).

Elevii au raportat că orele online au fost percepute pozitiv atâta timp cât au fost interactive și susținute de materiale vizuale interesante.

Aproximativ 70% dintre respondenți au fost de acord că platformele online le permit acces ușor la informație și economisesc timp (29). Totodată, peste 65% dintre elevi au recunoscut că au beneficiat de sprijinul familiei în procesul de învățare la distanță, fapt ce a îmbunătățit calitatea experienței pentru unii dintre ei.

Lipsa interacțiunii față în față a fost resimțită acut: peste 75% au menționat că le-au lipsit colegii și contactul direct cu profesorii. Această izolare socială impusă a dus la dificultăți de concentrare și la scăderea motivației intrinseci pentru învățare, mai ales la elevii cu o vârstă mai mică, care nu erau obișnuiți să parcurgă în mod autonom curricula școlară (30).

Discuțiile studiului primar

Pandemia a determinat o tranziție bruscă la instruirea online, reprezentând o provocare inclusiv pentru profesorii care ce nu erau familiarizați cu acest mod de predare. În ciuda faptului că s-au confruntat cu provocări inițiale legate de adaptare, elevii au demonstrat o adaptabilitate remarcabilă reflectată de rezultate obținute.

Această schimbare bruscă a ridicat îngrijorări cu privire la suficiența competențelor și resurselor digitale și impactul potențial asupra bunăstării emoționale și sociale ale elevilor (31,32). Prin analiza calitativă a răspunsurilor la întrebările deschise, studiul nostru a relevat că

elevii din mediul rural au ieșit din zona de confort, manifestând chiar reziliență la schimbare:

„Ne-am obișnuit cu greu, dar acum îmi place că pot revedea lecțiile înregistrate” afirmă un elev, în timp ce altul notează „preferam să fiu la școală cu colegii, dar așa am învățat singur să caut informații”. Aceste mărturii ilustrează atât provocările, cât și dezvoltarea unor abilități de auto-învățare. Fără îndoială, lipsa de standarde și ghiduri inițiale pentru predarea online a condus la abordări foarte variate din partea profesorilor, unii reușind să folosească metode digitale inovative, alții rezumându-se la transmiterea de informații magistral.

Elevii au remarcat că cei mai implicați și creativi profesori au menținut atenția clasei și au redus sentimentul de „școală goală” pe care mediul virtual îl poate induce. Faptul că s-au obținut rezultate școlare bune sugerează că, în ciuda stresului inițial și a anxietății legate de necunoscut (menționate de ~30% dintre elevi), sistemul de învățământ s-a adaptat suficient de rapid pentru a preveni pierderile educaționale majore. Această constatare optimistă nu minimalizează însă dificultățile: atât elevii, cât și profesorii au trebuit să iasă din zona de confort, iar suprasolicitarea mintală a fost frecvent raportată. Mulți elevi (≈45%) au indicat oboseală accentuată și tensiune din cauza utilizării prelungite a ecranelor și a volumului mare de teme individuale, ceea ce poate fi interpretat ca manifestări ale anxietății și stresului școlar. Elevii s-au confruntat, de asemenea, cu provocări legate de menținerea autodisciplinei, adaptare în procesul de studiul individual, acestea fiind amplificate de cerințele modelului de învățare online (32).

Faptul că elevii de gimnaziu au dovedit o tolerabilitate și adaptabilitate bună la tranziția în mediul virtual s-a reflectat în percepția acestora și a lipsei decompensărilor anxioase și depresive.

Conform datelor raportate în literatură, conținutul online conceput eficient poate spori motivația elevilor și capacitatea de învățare. Trecerea de la învățarea în persoană la cea digitală a evidențiat nevoia de experiență practică în mediile clinice, crucială pentru dezvoltarea abilităților practice (33).

În acord cu observațiile lui Watermeyer et al. în Marea Britanie, o parte dintre cadrele didactice și elevi au perceput inițial tranziția ca având un impact negativ asupra experienței educaționale, invocând lipsa pregătirii pedagogice pentru mediul online (34). Totuși, alte studii precum cel al lui Loima, respectiv Basilaia și Kvavadze, au raportat în anul 2020 implementări de succes de cursuri online în țări precum Finlanda sau Georgia, evidențiind că factorul critic este gradul de pregătire și resursele disponibile, nu neapărat formatul online în sine (35,36).

Concluzii studiului primar

Studiul evidențiază că învățământul online a reprezentat o soluție viabilă pe termen scurt pentru continuarea educației în pandemie, elevii demonstrând o capacitate de adaptare surprinzătoare. Totuși, el scoate în relief și neajunsurile: lipsa interacțiunii sociale directe și a îndrumării apropiate pot genera anxietate și scăderea interesului, mai ales la elevii mai tineri.

Recomandarea derivată a fost dezvoltarea de programe de formare digitală pentru profesori și de ghiduri pedagogice standardizate, care să îmbunătățească calitatea învățării online.

De asemenea, s-a subliniat necesitatea de a acorda o atenție sporită stării emoționale a elevilor în astfel de perioade de criză: sprijinul psihologic (consiliere online, activități interactive de grup desfășurate în mediul virtual sub forma grupurilor de suport) ar trebui integrat pentru a preveni instalarea anxietății cu potențial de cronicizare sau a depresiei la vârste fragede (23). Aceste concluzii au orientat următoarea etapă a cercetării noastre către investigarea impactului pandemiei asupra procesului educațional academic al populației studențești mediciniste pornind de la ipoteza premergătoare că vom identifica rezultate similare, aceștia cu referire la niveluri crescute ale anxietății de performanță și nevoi insuficient adresate de suport.

Studiu secundar: impactul pandemiei asupra studenților mediciniști

Al doilea studiu preliminar s-a concentrat pe impactul pandemiei asupra studenților din învățământul superior, cu accent pe studenții la medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, unde dobândirea abilităților practice specifice este indispensabilă definitivării procesului didactic.

La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași a fost implementată rapid trecerea la platforma Microsoft Teams pentru predarea online. Această schimbare a cerut elevilor și profesorilor să se adapteze rapid, adesea fără o pregătire temeinică cu referire la subtilitățile corelate procesului educațional desfășurat pe platformele online (37). Studenții la medicină au experimentat efecte mixte din această tranziție. În timp ce învățarea online a susținut continuitatea procesului didactic în mediul academic, totdată a ridicat probleme de acces inegal la educație, în special pentru studenții cărora le lipsesc abilitățile tehnice necesare sau o conexiune stabilă la internet (37,38).

Obiectivele cercetării

Obiectivul principal a fost de a evalua efectele suspendării stagiilor clinice și trecerii la educația online asupra activității academice și a stării de sănătate (fizice și mintale) a studenților, în special anxietatea, depresia și satisfacția față de propriile rezultate, prin intermediul unui chestionar conceptualizat pentru a cuantifica valid psihometric aceste efecte.

Obiectivele secundare au constat în identificarea factorilor protectivi și factorilor de risc în adaptarea studenților la noile condiții de învățare pe platformele universitare puse la dispoziție, pentru a evalua dacă și cum și-au menținut studenții motivația și echilibrul psihic.

Materiale și metode studiu secundar

Locul desfășurării studiului și considerații de ordin etic

La acest studiu au participat studenți de la Facultatea de Medicină, Facultatea de Medicină Dentară, respectiv Facultatea de Farmacie, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Desfășurarea studiului a fost aprobată de Comisia de Etică a Cercetării din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași (aviz nr. 170/22 din martie 2022). Au fost respectate normele de etică în cercetare: studenții au fost informați despre scop și și-au exprimat consimțământul ulterior informării, fiind asigurată confidențialitatea datelor (prin completarea anonimizată a chestionarului online) și având posibilitatea de a se retrage oricând din studiu fără a da explicații investigatorilor. Participarea respondenților a fost una voluntară, ulterior oferirii garanției anonimatului și confidențialității.

Designul studiului

A fost realizat un studiu transversal pe un eșantion de studenți (anii preclinici și clinici) ai Facultăților de Medicină Dentară și Medicină Generală, folosind un chestionar online distribuit la sfârșitul primului an universitar afectat integral de pandemie (2020-2021). Acest studiu observațional de tip transversal ce a constat în distribuirea online și fizic a 3000 de chestionare studenților din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Studiul a exclus studenții din anul întâi, chestionarele incomplete sau neeligibile și pe cele completate de studenți membri ai programelor Erasmus. Chestionarul hibrid a folosit formulare online Google cât și tipărite, cuprinzând 38 de itemi concepuți astfel încât să cuantifice impactul pandemiei asupra educației și bunăstării studenților mediciniști. Studiul a inclus 300 de studenți care au fost selectați aleator din bazele de date academice, iar răspunsurile au fost colectate online (formulare Google) cât și pe hârtie.

Cele patru secțiuni ale chestionarul adaptat particularităților studenților au fost:

Secțiunea inițială a colectat informații statistice cu privire la situația academică a studenților (cum ar fi media generală a notelor, performanță academică) și la preferințele acestora pentru educația online, față de cursurile desfășurate în format clasic.

Secțiunile a doua și a treia ale chestionarului conțineau 12 întrebări și, respectiv 13 întrebări referitoare la desfășurarea stagiilor practice și a cursurilor online care au examinat modul în care a fost implementată infrastructura hardware pentru cursurile online, evaluând în același timp aspectele cognitive și metacognitive, precum și aspecte corelate funcțiile executive de rezolvare a problemelor, ca planificarea, abstractizarea.

Secțiunea finală a investigat mecanismele de gestionare a stresului și consumul de substanțe psihoactive, în prisma efectelor distanțării sociale, asupra relațiilor interpersonale. Această ultimă parte s-a concentrat pe metodele compensatorii de abordare pentru surmontarea stresului, sub aspectul utilizării substanțelor psihoactive prin fumat, consum de alcool sau droguri, respectiv influența distanțării sociale asupra relațiilor cu prietenii, colegii și membrii familiei.

Întrebările aferente părților a doua până la a patra au fost concepute astfel încât să permită caracterul auto-evaluativ. Răspunsurile lor au fost stratificate folosind o scală tip Likert cu cinci itemi, al cărui format a fost confirmat drept fezabil în raportarea anxietății, unde scorarea cu un punct reprezintă dezacord total, iar cea cu cinci puncte un acord total (39,40).

Chestionarul a inclus itemi privind:

-starea emoțională în primele luni de pandemie – de exemplu, acordul cu afirmații precum “M-am simțit mai anxios(ă) și depresiv(ă) în primele luni ale pandemiei”;

-participarea la activități online – frecvența cu care studenții au urmat cursurile și lucrările practice în format virtual integral, parțial sau deloc;

-percepția         asupra  calității             instruirii           online  –          îndeosebi         pentru  discipline practice/laborator, autoevaluarea progresului practic;

-satisfacția față de suportul instituțional și relațiile sociale – relația cu profesorii în mediul online, cu colegii, dar și cu familia în contextul revenirii acasă;

-starea de sănătate și obiceiuri – întrebări despre eventuale probleme de sănătate, rutina de somn, exerciții fizice, sau obiceiuri nocive (fumat, consum de alcool) apărute sau accentuate în pandemie.

La final, studenții au fost invitați să ofere comentarii libere prin întrebări deschise despre experiența lor globală. În total, au fost colectate răspunsuri de la 310 studenți (rata de răspuns fiind de ~60% din cei invitați), dintre care ~62% au fost studente, cu vârsta medie de 22 ± 1,8 ani. Analiza statistică a fost realizată în programul SPSS Statistics ver. 24, (IBM Corp., Armonk, NY, USA, 2016) și a inclus calcule de frecvență, corelații Pearson și compararea grupurilor demografice prin teste t și ANOVA unifactorial, folosind un prag de semnificație p<0,05.

Rezultate studiu secundar: impactul perceput al studenților mediciniști cu referire la tranziția către cursurile online

Studiul a confirmat că starea de bine psihologică a studenților a fost semnificativ afectată în perioada de vârf a pandemiei. Peste jumătate dintre studenți (cca. 55%) au raportat cel puțin o creștere moderată a anxietății sau stărilor depresive pe parcursul primelor luni de izolare, iar mai mult de 20% dintre studenți au declarat în termeni foarte fermi (au ales opțiunea „total de acord”) că s-au simțit mai anxioși și deprimați în acea perioadă. Pe lângă anxietate, aproape 15% au indicat și apariția tulburărilor de somn persistente, iar 10% o modificare a apetitului, sugerând manifestări somatice ale stresului. Rezultate cheie sunt sistematizate în tabelul 1.2.

În mod interesant, circa o treime dintre respondenți au raportat că relațiile cu membrii familiei s-au îmbunătățit; 30% dintre studenți au fost „total satisfăcuți” de relația cu familia, probabil pentru că au mai mult timp împreună acasă fiind forțati de restricțiile impuse intrapandemic. În schimb, relațiile cu colegii și prietenii au avut de suferit; 20% dintre studenți s-au declarat complet nemulțumiți de lipsa interacțiunilor cu restul colegilor, aceștia simțindu-se izolați de comunitatea academică.

Din perspectiva educațională, participarea la activități online a fost peste așteptări: 50,6% dintre studenți au afirmat că au participat la toate cursurile și stagiile în format online integral (fără absențe), restul indicând participare parțială sau selectivă. Aceasta arată căoferta de cursuri online a fost accesată de majoritatea studenților participanți în cadrul studiului.

Două treimi dintre studenți sunt de părere că pregătirea practică le-a fost afectată semnificativ de trecerea la formatul online, declarând că nu toate procedurile și abilitățile clinice de bază pot fi dobândite fără o prezență fizică (specifică lucrărilor sau laboratoarelor practice). Studenții din ani clinici au resimțit cel mai mult această pierdere, unii declarând în comentarii că „am pierdut contactul real cu pacienții, aspect ce nu poate fi compensat prin simulări video”. De altfel, un procent covârșitor (89%) a considerat că activitățile practice clinice nu pot fi substituite complet de cele online, susținând necesitatea revenirii în spitalele universitare de îndată ce condițiile permit. În privința evaluării, peste 50% dintre studenți au fost de acord că examenele clasice cu teste grilă par mai obiective și corecte, exprimând îngrijorarea că evaluarea online ca metodă exclusivă ar putea încuraja comportamente de concurență neloială sau practicile frauduloase întrucât nu reflecta în mod fidel cunoștințele.

Cadrul acestui tip de abateri etice și juridice prejudiciază validitatea evaluării competențelor reale ale studentului, fiind cu atât mai important din prisma concurențială, întrucât poziția inferioară în clasamentele de final de an pot redistribui studenții la o formă învățământ cu taxă ulterior, de la una anterior bugetată. Performanța academică auto-raportată nu a scăzut drastic: aproximativ 60% dintre studenți au reușit să promoveze toate examenele, deși și-au exprimat nesiguranța cu privire la nivelul real de pregătire practică. S-a evidențiat o corelație pozitivă puternică între vârsta și implicarea activă online (având camera video pornită și participând la discuții) și satisfacția față de rezultatele academice, astfel că studenții din anii mai mari, care au menținut o prezență activă, s-au declarat mai mulțumiți de maniera în care au surmontat dificultățile anului universitar respectiv.

Discuții studiu secundar

Aceste rezultate confirmă că, deși educația online a fost o alternativă salvatoare în vremuri de restricții pandemice, a implicat eforturi importante pentru studenți, reflectate în statusul psihologic auto-raportat (37). Creșterea nivelului de anxietate în rândul studenților, raportată de aproximativ 80% dintre participanți (dintre care peste 20% au resimțit-o acut), indică o nevoie neacoperită de suport emoțional. Mulți studenți s-au confruntat cu incertitudinea privind continuitatea studiilor și cu teama legată ca propria formare profesională să fie sub standardele așteptate, ambele aspecte reprezentând aprehensiuni ce constituie un teren fertil pentru anxietate și depresie. Faptul că o parte semnificativă au menționat sentimentul de izolare evidențiază rolul crucial al interacțiunii colegiale în viața universitară: lipsacontactului cu grupul de suport al grupei respectiv seriei de apartenență reprezentând un factor de stres distinct, independent de volumul de studiu. Această constatare este în concordanță cu literatura privind anxietatea de performanță – emoțiile negative și lipsa suportului social având potențialul de a exacerba anxietatea și de a diminua performanța. Acest aspect sugerează o afectare a sentimentului de apartenență, important pentru sănătatea mintală a tinerilor și vizibil și în alte cercetări cu design asemănător efectuate pe populații de studenți la stomatologie (41). Pe de altă parte, studenții au demonstrat și adaptabilitate: jumătate au reușit să se implice deplin în activitatea online, iar concluzia generală a sondajului a fost că educația la distanță s-a dovedit o soluție viabilă, chiar dacă imperfectă, pentru perioadele de criză. Studenții au recunoscut aspectele pozitive, printre care economia de timp și accesul flexibil la materiale, dar au cerut ca pe viitor instituțiile decidente să ia în considerare consecințele negative observate – de la scăderea interacțiunii spontane care stimulează gândirea critică, până la problemele de sănătate mintală – pentru a implementa măsuri de sprijin corespunzătoare. Printre sugestiile studenților (organizate calitativ tematic din răspunsurile libere) s-au numărat: organizarea de sesiuni de consiliere psihologică online, transmiterea periodică de informații corecte care să combată misofobia (pentru reducerea anxietății de sănătate în rândul studenților mediciniști) și găsirea unor modalități sigure de a continua formarea practică (de ex. rotații clinice cu număr limitat de studenți, simulatoare virtuale avansate pentru proceduri).

Concluzii studiu secundar

Al doilea studiu a consolidat observațiile primului, evidențiind că anxietatea acrescut semnificativ în rândul adulților tineri mediciniști pe fondul perturbărilor procesului educațional intrapandemic. Chiar dacă activitatea academică a putut continua și studenții au considerat-o acceptabilă per ansamblu, starea lor emoțională a avut de suferit; performanța academică nu este singurul indicator de succes, ci și sănătatea mintală a studentului, ce trebuie monitorizată și facilitată, practicienii din zona sănătății fiind predispuși la a dezvolta sindrom de epuizare profesională (eng. burn-out syndrome) (42).

Instituțiile de învățământ superior sunt îndemnate, în lumina acestor rezultate, să implementeze strategii de suport (ex. programe de mentorat, grupuri de suport și ateliere pentru gestionare a stresului și anxietății) mai ales în perioade de criză.

Pentru cercetarea noastră, aceste constatări au furnizat o motivație directă pentru dezvoltarea unui studiu intervențional: dat fiind că anxietatea este prevalentă și problematică atât la elevi cât și la studenți în situații stresante, următoarea etapă firescă fiind să testăm o metodă inovatoare care ar putea reduce anxietatea în mod eficient.

Astfel, a fost hotărâtă investigarea VR ca instrument de intervenție, având convingerea (sprijinită de literatura de specialitate) că VR are potențialul de a oferi experiențe terapeutice imersive capabile să diminueze anxietatea în diverse situații psiho-stresante cum ar fi performanța educațională.

1.5. Studiu terțiar: Eficacitatea psihoterapiei asistate de VR comparativ cu tehnicile de Yoga (VR vs. Hatha Yoga) în ameliorarea anxietății de performanță

Colaborarea dintre Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași și Academia Română a fost solicitată prin cererea nr. 9423 din 29 Aprilie 2024 și aprobată de către Consiliul de Administrație al Universității și domnul Prorector pentru Cercetare, Prof. Dr. Adrian Covic la data de 15 Mai 2024. Subcomisia de Etică a Cercetării aprobat protocolul de studiu cu nr. 466 din 09 Iunie 2024, documentele fiind disponibile în anexele acestei lucrări.

Studiul a fost înregistrat pe platforma ClinicalTrials.gov drept NCT06639841.

Rezultatele studiilor preliminare au indicat faptul că tehnologiile digitale pot fi integrate cu succes în procese critice (educație) atunci când circumstanțele o cer, însă: anxietatea și stresul psihologic asociate situațiilor noi și dificile rămân aspecte insuficient adresate.

În mod specific, am constatat că un procent important de tineri a resimțit anxietate crescută în perioada de tranziție pandemică, fie legată de performanța academică în condiții neobișnuite, fie de incertitudinea generală. Aceste concluzii ne-au condus la întrebarea firească: Cum putem reduce în mod eficient anxietatea de performanță într-un context controlat, folosind informațiile disponibile derivate din stadiul actual al cunoașterii respectiv lecțiile post-pandemice învățate cu referire la adaptare și integrarea tehnologiilor disruptive?

VR s-a profilat ca o alegere firească pentru studiul principal din următoarele motive:

În primul rând, pandemia Covid-19 a accelerat acceptarea tehnologiilor imersive de către populația generală, inclusiv tineri, mulți familiarizându-se cu VR fie pentru divertisment, fie pentru simulări educaționale la distanță;

În al doilea rând, VR permite crearea unui mediu standardizat și repetabil de expunere, oferind astfel un control al standardizării intervenției ridicat comparativ cu intervențiile tradiționale, ale căror rezultate care pot varia ca stil în funcție de particularitățile pacientului respectiv ale psihoterapeutului;

Nu în ultimul rând, VR activează mecanisme de distractibilitate și prezență ce s-au dovedit benefice în reducerea anxietății în diferite contexte.

Ca și comparator, Hatha Yoga este o metodă cu eficacitate dovedită în reducerea anxietății, susținută de literatura de specialitate. O meta-analiză publicată de Hofmann et al. a inclus 17 studii cu 501 participanți și a arătat că Hatha Yoga are un efect semnificativ asupra reducerii simptomelor de anxietate, cu un efect de mărime Hedges’ g = 0.61 în comparație cu grupurile de control (43). Eficacitatea a fost mai pronunțată la persoanele cu niveluri inițiale ridicate de anxietate, iar beneficiile au crescut proporțional cu numărul de ore practicate (43). În anumite contexte clinice și de cercetare, Hatha Yoga este folosită ca comparator activ, fiind considerată un standard psihologic de aur pentru intervenții non-farmacologice asupra anxietății, tocmai datorită bazei solide de dovezi privind eficiența sa.

De asemenea, alte meta-analize și studii controlate randomizate confirmă faptul că Hatha Yoga este comparabilă ca eficacitate cu alte intervenții psihologice moderne, așa cum este terapia bazată pe mindfulness, în reducerea anxietății generalizate și existențiale (44).

Prin urmare, există suport științific robust pentru utilizarea Hatha Yoga ca metodă eficientă și validată în managementul anxietății, justificând alegerea acesteia ca comparator activ în studii clinice (43,45), inclusiv cele VR.

Astfel, ipoteza de cercetare constă în prevalidarea acestor efecte șiimplementarea lor standardizată în cadrul unui program de sesiuni repetate VR menite să evalueze impactul preliminar asupra anxietății de performanță, de trăsătura respectiv de stare al studenților participanți.

Obiectivele cercetării

Obiectivul principal al studiului a fost să evaluăm eficacitatea unei intervenții bazate pe meditația ghidată în VR în reducerea anxietății, comparativ cu o metodă clasică de reducere a anxietății – hatha yoga –, într-un context de anxietate de performanță.

S-a ales anxietatea de performanță academică/profesională ca model, dat fiind că studiile preliminare au indicat această formă de anxietate drept prevalentă la populația țintă și pentru că oferă un cadru etic acceptabil de experimentare (spre deosebire de anxietatea clinică severă sau de expunerea la proceduri medicale riscante, care ar fi ridicat dificultăți etice mai mari). Ipoteza noastră a fost că expunerea repetată la medii virtuale calmante și exersarea unor tehnici de relaxare în VR vor conduce la o reducere semnificativă a nivelului de anxietate (atât de stare, cât și de trăsătură) la fel de mare sau chiar mai mare decât cea obținută prin ședințe echivalente de Yoga Hatha. În plus, având în vedere populația și prin prisma acumulării de experiență din studii anterioare, am anticipat că VR va fi bine tolerată de participanți, fără efecte adverse notabile, și că gradul de satisfacție al subiecților va fi ridicat datorită caracterului motivațional inedit și interactiv al intervenției (46).

Materiale și metode

Locul desfășurării studiului și considerații de ordin etic

La acest studiu au participat studenți care au raportat existența unui factor de stres academic sau profesional semnificativ în viitorul apropiat.

Toate ședințele, atât VR cât și Hatha Yoga, au avut loc într-un mediu controlat (cabinet de psihoterapie/psihiatrie al investigatorului respectiv sala dedicată practicării Yoga), în condiții similare: încăpere liniștită, iluminare redusă, fără întreruperi, și cu supravegherea discretă a investigatorului pentru siguranță. Întrucât expunerea VR a avut loc exclusiv în perioadele de examinare, acolo unde specificul sesiunii de examene a impus, VR HMD au fost concesionate studenților pentru a continua practica în momente stresante preliminare examenelor din sesiune. Studiul a fost aprobat de Subcomisia de Etică a Universității de Medicină și Farmacie

„Grigore T. Popa” Iași și înregistrat pe platforma ClinicalTrials.gov (NCT06639841), respectându-se toate standardele de bună practică în cercetare. De asemenea, fiecare participant a semnat consimțământul informat scris, după ce a fost explicate în detaliu procedura, potențialele efecte secundare ale VR (ex. posibilă ușoară amețeală, dezorientare temporară) și drepturile pe care le are (inclusiv posibilitatea de retragere în orice moment, fără consecințe). Din considerente etice, nu a fost inclus un grup placebo (liste de așteptare sau fără intervenție), deoarece ghidurile etice actuale recomandă ca, atunci când este posibil, grupul de control să primească cel puțin tratamentul standard, evitând privarea subiecților de orice suport (conform Directivei UE 536/2014 și recomandărilor British Psychological Society, 2014, privind excluderea expunerilor virtuale periculoase).

Designul studiului și participanți

Design experimental: Pentru a testa ipoteza, a fost conceput un studiu clinic controlat, de tip pilot, cu repartizare randomizată a participanților în două grupuri de intervenție paralele:

-grupul VR – care a beneficiat de expunere terapeutică prin VR sub supervizarea autorului, psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor România;

-grupul HY (Hatha Yoga) – care a beneficiat de ședințe de yoga ghidate de specialiști autorizați.

Participanți: Studiul a inclus 34 de participanți (n = 34) în fiecare dintre grupuri, selectați din rândul studenților și tinerilor absolvenți care au raportat existența unui factor de stres academic sau profesional semnificativ în viitorul apropiat (susținerea unui examen important sau a unui interviu de angajare în următoarele săptămâni).

Criteriile de includere au fost:

Populație adultă absolventă de studii liceale și examen bacalaureat; scor inițial peste medie la un test de anxietate de trăsătură (STAI-T > 40), indicând anxietate moderată),

Absența oricăror tulburări psihice severe diagnosticate sau a consumului problematic de substanțe cu potențial psihoactiv;

Înțelegerea limbii române și engleze nivel A2;

Criterii de excludere: Epilepsie fotosensibilă, antecedente de crize comițiale, tulburări vestibulare severe sau kinetoză pronunțată în istoricul utilizării jocurilor video 3D.

Înainte de randomizare, toți candidații au completat un Chestionar de Rău de Simulator (Simulator Sickness Questionnaire – SSQ) pentru a evalua susceptibilitatea la simptome de kinetoză (amețeală, greață, dezorientare în medii VR); scorurile ridicate la SSQ au constituit criteriu de excludere, asigurând siguranța expunerii.

Procedura de intervenție: Participanții au fost alocați aleatoriu în cele două grupuri, asigurând distribuție omogenă ca vârstă și nivel al anxietății inițiale (media scorului STAI-T inițial ~47 în ambele grupuri, cu diferențe nesemnificative statistic: p > 0,5). Intervențiile VR s-au desfășurat pe parcursul a două săptămâni consecutive. A fost recomandată câte o ședință pe zi (durata fiecărei ședințe ~20 de minute). Această cercetare a explorat variația scorurilor anxietății de stare și de trăsătură (STAI-Y1 și STAI-Y2) ca răspuns la expunerea la VR.

În grupul VR, participanții au folosit un set VR imersiv, fie un HMD autonom: HTC Vive Flow (unde calitatea fidelității grafice este afectată în detrimentul portabilității și confortului), Oculus Quest 2, Quest 3, Quest 3s (constituind cea mai mare parte a dispozitivelor folosite în studiu) respectiv căști Oculus Rift S racordate la laptopuri având specificații minime echivalente sau superioare cu procesorul Intel 7820HK respectiv GTX 1080 mobile Rift S), așa cum relevă figura 1.1. Folosind aceste căști, participanților la studiu le-a fost emulat un program de VR terapeutic și de psihoeducație sigur denumit Guided Meditation VR, pe toate HMD-urile. Conținutul VR a constat într-o experiență interactivă de relaxare menită să amelioreze anxietatea și de asemenea printr-o combinație de meditație ghidată audio cu vizualizare și explorarea unui mediu natural (o plajă tropicală și, în altă sesiune, o pădure montană la apus), utilizatorul fiind încurajat să-și calibreze respirația în sincron cu mișcarea unor obiecte virtuale).

Fig. 1.1 Exemplificarea desfășurării expunerii VR de către studenți

Cele zece sesiuni au fost standardizate; conținutul scenariilor VR a fost selecționat în colaborare cu psihologi clinicieni, urmărind principiile psihoterapiei integrative: la fiecare sesiune, participantul era invitat să își identifice gândurile stresante legate de evenimentul viitor, apoi, în timp ce explora mediul virtual, vocea terapeutică din cască îl ghida prin exerciții de relaxare musculară progresivă și restructurare cognitivă (exemple: redefinirea examenului ca oportunitate și nu amenințare, înlocuirea dialogului intern negativ „nu voi reuși” cu afirmații pozitive „sunt pregătit, pot face față”).

Nivelul de imersivitate asigurat de echipamentul folosit a fost unul înalt, ceea ce conform literaturii ar trebui să sporească eficiența distractibilității atenției de la factorul psihostresant. Participanții din grupul VR au experimentat oricâte ședințe de training preliminar au fost necesare în vederea asigurării unei expuneri optime, fiind evaluată kinetoza.

Primele două ședințe VR cât și ultima ședință a expunerii VR, au fost obligatoriu supervizate de către investigator pentru a educa și evalua experiența și starea participantului; unde competențele tehnologice ale participanților erau deficitare, toate ședințele VR au fost supervizate. La solicitarea participanților, din motive logistice, cele 14 HMD VR au fost concesionate studenților, intervenind doar dacă aceștia semnalau disconfort în timpul evaluării zilnice; astfel, studenții nu erau nevoiți să piardă timp prețios într-o perioadă stresantă din timpul sesiunii de examene pentru a veni la cabinetul investigatorului, acolo unde a fost cazul.

În studiul VR, securitatea fizică a participanților a fost primordială: aceștia fiind rugați să adopte o poziție șezândă timpul expunerii VR (deși unii studenți ar fi dorit să exploreze stând în picioare), pentru a evita accidentele. De asemenea, având în vedere că VR poate provoca simptome disociative, adică depersonalizare respectiv derealizare la unii indivizi, am urmărit cu atenție dacă participanții prezintă simptome confuzionale după sesiuni. Acest aspect nu s-a întâmplat, probabil și pentru că dura expunerii VR a fost scurtă (sub 20 minute/zi). Conform ghidurilor British Psychological Society, 2014, am exclus orice conținut virtual care ar fi putut fi periculos sau prea intens emoțional; mediile alese au fost deliberat pozitive și liniștitoare. Un aspect etic discutat a fost cel al confidențialității datelor fiziologice: dacă am fi inclus senzori biometrici (puls, reacții galvanice) pentru monitorizare, ar fi trebuit stocate date sensibile. Colectivul de cercetare din cadrul grantului GAR 56 a hotărât să nu complicăm studiul pilot cu astfel de măsurători, dar pe viitor ar fi util de inclus, cu măsuri GDPR adecvate. În grupul HY (hatha yoga), participanții au urmat ședințe de yoga cu un psiholog clinician specializat și un specialist în hatha yoga. Sesiunile au avut aceeași durată și structură generală: inducție relaxare progresivă, concentrare pe respirație, apoi sugestii pozitive și vizualizare ghidată a unor scene liniștitoare. Practic, conținutul terapeutic a fost echivalent ca scop și tematică cu cel din VR – de pildă, participanții erau rugați să își imagineze locul lor preferat unde se simt în siguranță și li se sugera să se vizualizeze abordând cu calm și încredere situația viitoare stresantă. A fost emulat un un script standardizat pentru consistență, adaptând ușor limbajul la fiecare individ dar menținând mesajele cheie. Și în acest grup s-au aplicat tehnici de relaxare și restructurare cognitivă a percepțiilor despre evenimentul stresant.

Timp: cca. 90 minute

Set 1 – Încălzire ușoară

Tadasana – postura muntelui

Set 2 – Surya Namaskar / Salutul Soarelui

Set 4 – Asane (posturi corporale) în picioare

Padahastasana – aplecarea în față cu mâna sub/la picior;

Talasana – Postura arborelui;

Virabhadrasana (1) – postura războinicului devotat;

Virabhadrasana (2) – postura războinicului devotat;

Trikonasa – postura triunghiului;

Utthita Trikonasa – postura extinsă a triunghiului;

Utthita Parsavkonasana – postura extinsă în unghi lateral;

Utkatasana – postura scaunului;

Shutarmurgasana – postura struțului;

Gomukhasana – Postura capului de vacă.

Asana la sol

Paschimottanasana – aplecarea înainte;

Nabisana – postura ombilicului;

Ardha Matsyendrasana – jumătate Matsyendrasana;

Bhujangasana – postura cobrei;

Yoga Mudra – gestul Yoga, gestul de uniune;

Sarvangasana – asana întregului corp.

Pranayama – expansiunea forței vitale prin controlul respirației;

Bhastika pranayama – respirația cu burduf;

Respirația completă yoghină;

Ujjayi – respirația victorioasă.

Mudra și Bandha

Uddhyana Bandha – blocaj abdominal ascendent;

Mulabandha – blocajul rădăcinii;

Ashvini Mudra – gestul calului.

Final: Shavasana – poziția de relaxare respectiv Mantra AUM.

1.5.3. Rezultatele intervenției VR din cadrul studiului principal VRvsHY

Sunt în curs de publicare în reviste cu factor de impact și vor fi prezentate în cadrul Conferinței Naționale de Psihiatrie, sâmbătă, 14 Martie 2026, ora 16:00 de către echipa de cercetare. Ca o viziune de ansamblu, VR-CBT și-a dovedit superioritatea comparative cu Hatha Yoga în diminuarea anxietății de performanță în timpul sesiunii de examene a participanților. Rezultatele cu referire la grupul VR sunt publicate în extenso în teza de doctorat a autorului.

1.5.4. Discuții studiu terțiar VRvsHY

Potențialul terapeutic și implementarea clinică

Limitări metodologice și direcții viitoare

Aceste rezultate preliminare trebuie interpretate în contextul unor limitări metodologice. Mărimea eșantionului relativ mică și absența unui grup de control activ limitează generalizabilitatea constatărilor. De asemenea, variabilitatea în numărul de sesiuni completate de participanți (între șapte și zece sesiuni) poate influența comparabilitățile longitudinale.

Studiile viitoare ar trebui să includă un design randomizat controlat cu grupuri de comparație (inclusiv în cadrul grupului comparator, în acest caz cel de Hatha Yoga), măsuri de follow-up pe termen lung și evaluări ale mecanismelor neurobiologice subiacente. Rezultatele prezentate indică dovezi preliminare promițătoare pentru eficacitatea clinică a VR în managementul anxietății în contexte academice și profesionale.

Implementarea potențială a pauzelor scurte de meditație în VR în instituțiile de învățământ și în mediile profesionale oferă o ilustrare tangibilă a ramificațiilor practice ale fenomenului.

Cercetarea a examinat stresul academic generalizat; folosind tehnici psihoterapice facilitate de tehnologie HMD VR pentru relaxare și mindfulness, rezultatele ar putea fi extrapolate pentru a îmbunătăți metodele de tratament clinic. Antrenamentul de mindfulness prin VR se conturează ca o intervenție promițătoare pentru persoanele cu risc de a dezvolta anxietate persistentă, oferind o alternativă potențială la abordările terapeutice tradiționale. Această abordare terapeutică este concepută pentru a promova reducerea nivelurilor de anxietate de bază, cultivând în același timp mecanisme de a face față situațiilor stresante mai robuste printr-o metodă de intervenție nouă și interactivă.

Această cercetare constituie studiul final dintr-o serie de investigații în trei părți, care a examinat metodele de reducere ale valențelor anxietății prin studierea metodelor tradiționale de Hatha Yoga alături de abordări hibride și tehnici de VR. O analiză cuprinzătoare a numeroase studii relevă că intervențiile bazate pe mindfulness/relaxare dau rezultate favorabile prin diverse metodologii, fiecare metodă conferind avantaje practice distincte.

1.5.5. Concluzii studiu terțiar VRvsHY

Este important de menționat că aceste rezultate vor fi supuse unor analize statistice mai riguroase și unor interpretări mai nuanțate în versiunile ulterioare ale acestui studiu, comparând datele grupului Yoga. În special, vom examina mai detaliat factorii individuali care pot influența răspunsul la intervențiile VR, și mecanismele potențiale prin care meditația facilitată de VR poate reduce anxietatea atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

1.6. Discuții generale

Acest articol a investigat impactul tehnologiilor digitale și al VR asupra procesului educațional și managementului anxietății în contextul pandemic și post- pandemic, prin trei studii complementare care au inclus elevii de gimnaziu, studenții mediciniști și adulții tineri expuși la intervenții VR pentru reducerea anxietății.

Rezultatele obținute din primul studiu desfășurat pe elevii de gimnaziu (n=140) au demonstrat o adaptabilitate remarcabilă la tranziția către mediul virtual de învățare. Elevii au raportat satisfacție înaltă față de cursurile interactive online și au menținut motivația pentru participarea activă la procesul didactic.

Absența decompensărilor anxioase și depresive semnificative în această populație sugerează că grupele de vârstă mai tinere posedă o flexibilitate cognitivă și emoțională superioară în adaptarea la disrupțiile de ordin tehnologic.

În contrast, studiul al doilea desfășurat pe studenții mediciniști (n=2059) a relevat provocări substanțiale în adaptarea la învățarea online. Deși rezultatele academice au înregistrat îmbunătățiri statistice semnificative (p < 0,001), studenții au raportat niveluri crescute de anxietate și depresie (p < 0,001), și dificultăți în dobândirea competențelor clinice practice. Această discrepanță reflectă complexitatea curriculei medicale și nevoia imperativă de experiență clinică directă pentru formarea profesională adecvată, așa cum relevă tabelul 1.3.

Implicații teoretice și practice

Constatările studiilor noastre susțin teoria adaptabilității diferențiate în funcție de vârsta și experiența anterioară cu tehnologiile digitale.

Elevii de gimnaziu au demonstrat o capacitate superioară de adaptare la mediile digitale, probabil datorită plasticității neuronale crescute și familiarității native cu tehnologiile digitale. Această observație se aliniază cu literatura de specialitate care subliniază avantajele cognitive ale „generației digitale” în contextul învățării mediate tehnologic.

Studenții mediciniști, deși au obținut rezultate academice îmbunătățite, au experimentat costuri psihologice semnificative asociate tranziției către învățarea online.

 Această dihotomie evidențiază necesitatea dezvoltării unor strategii pedagogice specifice care să optimizeze beneficiile tehnologice fără a compromite bunăstarea psihologică a studenților.

Potențialul terapeutic al VR în cazul anixetății de performanță la studenți

Rezultatele studiului VR confirmă eficacitatea tehnologiilor imersive în modularea răspunsurilor anxioase, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. Reducerea consistentă a anxietății de stare și îmbunătățirea progresivă a anxietății de trăsătură sugerează că VR poate constitui un instrument terapeutic viabil pentru populațiile afectate de stres academic și profesional. Absența efectelor de habituare sau sensibilizare pe parcursul sesiunilor repetate indică faptul că beneficiile anxiolitice ale VR se mențin constante în timp, ceea ce susține utilizarea pe termen lung a acestor intervenții în protocoalele de îngrijire standard și prevenție.

Integrarea tehnologiilor VR în educația medicală

Bazându-ne pe constatările studiilor noastre, propunem implementarea tehnologiilor VR ca soluție hibridă pentru îmbunătățirea experienței educaționale medicale. VR poate compensa limitările învățării online bidimensionale prin oferirea de experiențe clinice imersive care să reproducă complexitatea mediilor medicale reale. Această abordare ar putea reduce impactul psihologic negativ observat în rândul studenților mediciniști expuși exclusiv la învățarea online, oferind simultan beneficii anxiolitice demonstrate în studiul nostru. Scalabilitatea și replicabilitatea tehnologiilor VR permit standardizarea experienței educaționale, eliminând variabilitatea asociată cu resursele clinice limitate.

Considerații metodologice și limitări

Studiile prezente au anumite limitări care trebuie recunoscute în interpretarea rezultatelor. Studiul cu elevii de gimnaziu a fost limitat la o singură școală rurală, ceea ce poate reduce generalizabilitatea rezultatelor la populații urbane sau socio-economice diverse. Studiul cu studenții mediciniști, deși cuprinzător din perspectiva dimensiunii eșantionului, a fost realizat într-o singură instituție academică.

Perspective de cercetare viitoare

Rezultatele cercetării noastre deschid multiple direcții pentru investigații ulterioare. Sunt necesare studii controlate randomizate la scară mai largă pentru validarea definitivă a eficacității VR în managementul anxietății în contexte academice și clinice. De asemenea, investigarea mecanismelor neurobiologice care stau la baza efectelor anxiolitice ale VR ar putea contribui la optimizarea protocoalelor de intervenție. În domeniul educației medicale, dezvoltarea unor curricule hibride care să integreze tehnologiile VR în stagiile clinice virtuale reprezintă o prioritate pentru îmbunătățirea calității formării profesionale fără compromiterea bunăstării psihologice a studenților. Implementarea acestor tehnologii necesită investiții substanțiale în infrastructură și formare a cadrelor didactice, aspecte care trebuie considerate în planificarea strategică instituțională. Constatările sugerează că, în timp ce studenții s-au adaptat la învățarea online, lipsa socializării și a experienței clinice practice le-a afectat sănătatea mintală prin raportarea simptomelor anxioase și depresive comorbide, amplificând astfel dificultățile asociate tranziției către mediile virtuale de învățare și îngreunându-le buna desfășurare a progresului școlar și academic. Un studiu din 2017 al lui Chin et al. a evidențiat influența stărilor emoționale ale elevilor asupra performanței academice, subliniind impactul potențial al mediilor de învățare online asupra rezultatelor educaționale (47). În plus, literatura sugerează că studenții la medicină sunt deosebit de susceptibili la stres, anxietate și depresie din cauza naturii solicitante a studiilor lor (48). Studenții la medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, prin prisma stresului asociat nivelului de dificultate al curriculei, cât și a responsabilităților caracteristice vârstei, au obiectivat niveluri ale anxietății și depresiei comorbide semnificative din punct de vedere statistic. Totodată, această diferență poate fi atribuită și satisfacției percepute de elevii de gimnaziu expuși la mediile de învățare digitale în comparație cu o suplinire insuficientă a nevoilor studenților mediciniști, ce au perceput mediile digitale bidimensionale și formatul online ca fiind inadecvate sau insuficient de relevante. Acest aspect ar putea fi prevenibil în eventualitatea necesității instaurării unei forme de învâțământ la distanță prin încorporarea VR în procesul didactic medical, examinând în mod specific trecerea către învățarea online cauzată de pandemie și impactul acesteia asupra realizărilor academice și bunăstării psihologice a studenților la medicină. O revizuire sistematică a relevat că aplicațiile VR oferă un mediu de învățare optim prin scalabilitate, replicând eficient stimulii senzoriali complecși întâlniți în situații medicale reale. Studenții au raportat experiențe favorabile de învățare facilitată de VR, având rezultate comparabile cu metodele convenționale de învățare (49). De asemenea, VR poate reprezenta un mediu instrument facilitator pentru procedurile psihoterapice și promovarea sănătății mintale, fiind raportate rezultate semnificative cu referire la ameliorarea depresiei și anxietății în urma antrenamentului mindfulness facilitat de VR (50). În contextul academic, în special în educația medicală, trecerea la metodele online a modificat semnificativ abordările pedagogice tradiționale.

Tranziția bruscă la mediile virtuale de învățare a fost percepută ca o provocare, atât pentru studenții mediciniști, cât și pentru profesori . Analiza experienței transpuse sub forma impactului comorbid anxios asociat valențelor hipertimic negative rezultate din adaptarea rapidă la schimbare a unei populații vulnerabile poate furniza date importante, și eventuala sprijinire în luarea deciziilor care să atenueze tranziția celor implicați în eventualitatea în care în viitor vor fi implementate măsuri asemănătoare.

7.7. Concluzii generale capitol

Flexibilitatea și accesibilitatea asociată desfășurării online a procesului didactic oferă beneficii notabile din perspectiva economiei resurselor economice și temporale, dar implementarea sa cu succes necesită norme bine definite și o pregătire preliminară specifică a cadrelor didactice în acest sens.

Complexitatea procesului educației online ca mod primar sau suplimentar nu a fost încă înleleasă complet. Pandemia Covid-19 a evidențiat importanța flexibilității în educație, modelul gimnazial analizat relevând un răspuns prompt. Formarea profesorilor și sprijinul tehnologic sunt cruciale pentru îmbunătățirea eficacității metodelor de predare online. Totodată, criza pandemică ridică problema nevoii dezvoltării unor strategii menite să mobilizeze eficient resursele umane și tehnologice în eventualitatea necesității implementării formei online de învățământ. Cercetarea prezentă demonstrează că tehnologiile digitale și VR posedă un potențial semnificativ pentru transformarea pozitivă a proceselor educaționale și terapeutice, cu condiția implementării lor adaptate specificului populațiilor țintă. Constatările esențiale ale studiilor capitolului sunt:

Adaptabilitatea diferențiată: elevii de gimnaziu demonstrează o tolerabilitate superioară față de tranziția la VR comparativ cu studenții mediciniști, care experimentează efecte psihologice adverse semnificative în absența compensării adecvate a nevoilor de formare practică;

Eficacitatea terapeutică a VR: intervențiile VR produc reduceri imediate și susținute ale anxietății, cu efecte care se mențin constante pe parcursul expunerii repetate, demonstrând potențialul clinic al acestor tehnologii și pentru îmbunătățirea calității vieții populațiilor vulnerabile școlare și studențești;

Necesitatea abordărilor hibride: implementarea cu succes a educaționale digitizate necesită strategii pedagogice personalizate care să optimizeze beneficiile tehnologice ale VR.

Referințe bibliografice:

1. Găină MA. Aplicabilitatea transdisciplinară a tehnicilor de realitate virtuală în spectrul comorbid al valențelor anxietății și depresiei [teză de doctorat]. Iași: Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”; 2025. Conducător științific: Ștefănescu C.
2. Penrod D, Shaw T, Nash J, et al. Community college students’ perspectives on online learning during COVID-19 and factors related to Teach. Learn. Nurs. 2022;17(3): 267- 271. https://doi.org/10.1016/j.teln.2022.01.012.
3. Săgeată Școala în pandemie. Provocări și incertitudini. Cazul României [Internet]. 2020 [citat 2025 Feb 6]. Disponibil la: https://doi.org/10.13140/RG.2.2.28578.04804
4. Chin ECH, Williams MW, Taylor JE, Harvey The influence of negative affect on test anxiety and academic performance: An examination of the tripartite model of emotions. Learn Individ Differ. 2017;54: 1-8. https://doi.org/10.1016/j.lindif.2017.01.002.
5. Watermeyer R, Crick T, Knight C, Goodall J. COVID-19 and digital disruption in UK universities: afflictions and affordances of emergency online migration. Educ. 2021;81(3): 623-641. https://doi.org/10.1007/s10734-020-00561-y.
6. Hâncean MG, Perc M, Lerner J. Early spread of COVID-19 in Romania: imported cases from Italy and human-to-human transmission networks. Soc. Open Sci. 2020;7(7): 200780. https://doi.org/10.1098/rsos.200780.
7. Liu JJ, Bao Y, Huang X, et al. Mental health considerations for children quarantined because of COVID-19. Lancet Child Adolesc. Health. 2020;4(5): 347-349. https://doi.org/10.1016/S2352-4642(20)30096-1.
8. Wang X, Pasco RF, Du Z, et al. Impact of Social Distancing Measures on Coronavirus Disease Healthcare Demand, Central Texas, Emerg. Infect. Dis. 2020;26(10): 2361-2369. https://doi.org/10.3201/eid2610.201702.
9. Molea R, Năstasă A. How Romanian Higher Education Institutions Have Adapted to Online Learning Process in the COVID-19 Context through a Student’s Eye. Rev. Romaneasca Pentru Multidimens.    2020;12(2Sup1):           175-181. https://doi.org/10.18662/rrem/12.2Sup1/304.
10. “Romania: responses to the COVID-19 outbreak.” [Internet]. Thessaloniki: European Centre for the Development of Vocational Training; 2020 [citat 2024 Feb 6]. Available from: https:// www.cedefop.europa.eu/en/news/romania-responses-covid-19- outbreak
11. Maassen Perceptions of New Online Education Models in the Context of the COVID- 19 Pandemic. A Case Study of the Bucharest University of Economic Studies. Proc. Int. Conf. Bus. Excell. 2021; https://doi.org/10.2478/picbe-2021-0048.
12. Panasenko I. Distance Learning in Ukraine: An Analysis of Threats and Challenges. Inf. 2021; https://doi.org/10.32983/2222-4459-2021-6-78-83.
13. Ţop D. The Economic and Social Consequences of the Increase in the Number of Employees Working, as an Effect of the Coronavirus Pandemic, in the Telework Regime in Romania . Eur. Droit Soc. 2021; https://doi.org/10.53373/reds.2021.52.3.021.
14. Means B, Toyama Y, Murphy R, Baki M. The Effectiveness of Online and Blended Learning: A Meta-Analysis of the Empirical Literature. Coll. Rec. 2013;115(3): 1-47. https://doi.org/10.1177/016146811311500307.
15. Casanova D, Price L. Moving Towards Sustainable Policy and Practice – A Five Level Framework for Online Learning Sustainability. J. Learn. Technol. Rev. Can. L’apprentissage Technol. 2018;44(3). https://www.learntechlib.org/p/188301/
16. Powell BJ, Waltz TJ, Chinman MJ, et al. A refined compilation of implementation strategies: results from the Expert Recommendations for Implementing Change (ERIC) Implement. Sci. 2015;10(1): 21. https://doi.org/10.1186/s13012-015-0209-1.
17. Simamora RM. The Challenges of Online Learning during the COVID-19 Pandemic: An Essay Analysis of Performing Arts Education Stud. Learn. Teach. 2020;1(2): 86-103. https://doi.org/10.46627/silet.v1i2.38.
18. Kumar A, Sarkar M, Davis E, et al. Impact of the COVID-19 pandemic on teaching and learning in health professional education: a mixed methods study protocol. BMC Med. Educ. 2021;21(1): 439. https://doi.org/10.1186/s12909-021-02871-w.
19. Adascalitei C. Developing Vocational Identity – A Key Premise in Orienting Students to the Future. Univers Pedagog. 2021; https://doi.org/10.52387/1811-5470.2021.1.14.
20. Dolinschi C. Impactul Rețelelor De Socializare Asupra Limbajului Elevilor În Viziunea Cadrelor Didactice. 2022; https://doi.org/10.5281/zenodo.7360505.
21. Neagu Minimum Level of Education. An Analysis of the Results of Romanian Students Based on Pisa Data. Anu. Univ. Petre Andrei Din Iași Fasc. Asistența Socială Sociol. Psihol. 2019; https://doi.org/10.18662/upasw/15.
22. Moldovan M. The Cross-Curricular Approach to Technology-Supported Composition: Experiment / Abordarea Interdisciplinară a Compoziției Muzicale Cu Suport Tehnologic: Experiment. Informatice Și Comun. În Domen. Muzic. Inf. Commun. Technol. Music. Field. 2022; https://doi.org/10.47809/ictmf.2022.01.08.
23. Hosszu A, Rughiniș C. Digital divides in education. An analysis of the Romanian public discourse on distance and online education during the COVID-19 pandemic. Rom. 2020;18(2): 11-39. https://doi.org/10.33788/sr.18.2.1.
24. Dobrilă M. Legal Aspects Regarding Online Learning Process for Students at University and Digital Education in European Union: Different Life, Challenges and the Ability to Continue Education during the Pandemic Caused by Coronavirus (COVID-19). Rev Rom. Pentru Educ Multidimens. 2020;12(2supl1): 130-137. https://wceeol.com/search/article- detail?id=894046
25. Nikolopoulou K, Kousloglou M. Online Teaching in COVID-19 Pandemic: Secondary School Teachers’ Beliefs on Teaching Presence and School Educ. Sci. 2022;12(3): 216. https://doi.org/10.3390/educsci12030216.
26. Mitrea Resilience and Mentalities of Teachers From Romania Regarding the Usage and Efficiency of the E-Learning. Logos Universality Ment. Educ. Nov. Soc. Sci. 2022; https://doi.org/10.18662/lumenss/11.2/67.
27. Oprea OM, Bujor IE, Cristofor AE, et al. COVID-19 Pandemic Affects Children’s Education but Opens up a New Learning System in a Romanian Rural Area. Children. 2023;10(1): 92. https://doi.org/10.3390/children10010092.
28. Zheng M, Bender D, Lyon Online learning during COVID-19 produced equivalent or better student course performance as compared with pre-pandemic: empirical evidence from a school-wide comparative study. BMC Med. Educ. 2021;21(1): 495. https://doi.org/10.1186/s12909-021-02909-z.
29. Agarwal S, Kaushik Student’s perception of online learning during COVID pandemic.Indian J Pediatr. 2020;87(7):554. DOI: 10.1007/s12098-020-03327-7.
30. Fauzi I, Khusuma IHS. Teachers’ Elementary School in Online Learning of COVID-19 Pandemic Conditions. Iqra Kaji. Ilmu Pendidik. 2020;5(1): 58-70. https://doi.org/10.25217/ji.v5i1.914.
31. Liu L, Zhou R, Yuan S, et al. Simulation training for ceramic crown preparation in the dental setting using a virtual educational system. J. Dent. Educ. 2020;24(2): 199-206. https://doi.org/10.1111/eje.12485.
32. Iivari N, Sharma S, Ventä-Olkkonen Digital transformation of everyday life – How COVID-19 pandemic transformed the basic education of the young generation and why information management research should care? Int. J. Inf. Manag. 2020;55: 102183. https://doi.org/10.1016/j.ijinfomgt.2020.102183.
33. Coughlan J, Timuş D, Crnic T, et al. Impact of COVID-19 on dental education in Europe: The students’ perspective. J. Dent. Educ. 2022;26(3): 599-607. https://doi.org/10.1111/eje.12736.
34. Watermeyer R, Crick T, Knight C, Goodall J. COVID-19 and digital disruption in UK universities: afflictions and affordances of emergency online migration. Educ. 2021;81(3): 623-641. https://doi.org/10.1007/s10734-020-00561-y.
35. Loima J. Socio-Educational Policies and COVID-19 – A Case Study on Finland and Sweden in the Spring 2020. J. Educ. Lit. Stud. 2020;8(3): 59-75. https://doi.org/10.7575/aiac.ijels.v.8n.3p.59.
36. Basilaia G, Kvavadze D. Transition to Online Education in Schools during a SARS-CoV-2 Coronavirus (COVID-19) Pandemic in Georgia. Pedagog. Res. 2020;5(4): em0060.https://doi.org/10.29333/pr/7937.
37. Iurcov R, Pop LM, Iorga M. Impact of COVID-19 Pandemic on Academic Activity and Health Status among Romanian Medical Dentistry Students; A Cross-Sectional Int. J. Environ. Res. Public. Health. 2021;18(11): 6041. https://doi.org/10.3390/ijerph18116041.
38. Bacher-Hicks A, Goodman J, Mulhern Inequality in household adaptation to schooling shocks: Covid-induced online learning engagement in real time. J. Public Econ. 2021;193: 104345. https://doi.org/10.1016/j.jpubeco.2020.104345.
39. Sullivan GM, Artino Analyzing and Interpreting Data From Likert-Type Scales. J.Grad. Med. Educ. 2013;5(4): 541-542. https://doi.org/10.4300/JGME-5-4-18.
40. Chew PKH, Dillon DB, Swinbourne AL. An examination of the internal consistency and structure of the Statistical Anxiety Rating Scale (STARS). PLoS ONE. 2018;13(3): e0194195. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0194195.
41. Gopalan M, Linden-Carmichael A, Lanza S. College Students’ Sense of Belonging and Mental Health Amidst the COVID-19 Pandemic. Adolesc. Health. 2022;70(2): 228-233. https://doi.org/10.1016/j.jadohealth.2021.10.010.
42. Di Vincenzo M, Arsenio E, Della Rocca B, et al. Is There a Burnout Epidemic among Medical Students? Results from a Systematic Med. Kaunas Lith. 2024;60(4): 575. https://doi.org/10.3390/medicina60040575.
43. Hofmann SG, Andreoli G, Carpenter JK, Curtiss J. Effect of Hatha Yoga on Anxiety: A Meta-Analysis. Evid.-Based Med. 2016;9(3): 116-124. https://doi.org/10.1111/jebm.12204.
44. Zoogman S, Goldberg SB, Vousoura E, et Effect of yoga-based interventions for anxiety symptoms: A meta-analysis of randomized controlled trials. Spiritual. Clin. Pract. 2019;6(4): 256-278. https://doi.org/10.1037/scp0000202.
45. Mahidashti F, Mihandoost Z, Soleimannejad Comparison of the Effectiveness of Hatha Yoga and Mindfulness Exercises on Generalized Anxiety and Existential Anxiety in Young Men in Kermanshah. Iran. J. Neurodev. Disord. 2024;3(3): 35-44. https://doi.org/10.61838/kman.jndd.3.3.5.
46. Tofan CM, Măgurianu LA, Axinte M, et al. Comparative Efficacy of Virtual Reality– Assisted Cognitive Behavioral Therapy Versus Yoga-Based Interventions for Reducing Performance Anxiety in Students: Protocol for a Randomized Controlled Trial. JMIR Res. Protoc. 2025;14(1): e66112. https://doi.org/10.2196/66112.
47. Chin ECH, Williams MW, Taylor JE, Harvey The influence of negative affect on test anxiety and academic performance: An examination of the tripartite model of emotions. Learn Individ Differ. 2017;54: 1-8. https://doi.org/10.1016/j.lindif.2017.01.002.
48. Artino AR, La Rochelle JS, Durning SJ. Second-year medical students’ motivational beliefs, emotions, and achievement. Educ. 2010;44(12): 1203-1212. https://doi.org/10.1111/j.1365-2923.2010.03712.x.
49. Liu JYW, Yin YH, Kor PPK, et al. The Effects of Immersive Virtual Reality Applications on Enhancing the Learning Outcomes of Undergraduate Health Care Students: Systematic Review With Meta-synthesis. Med. Internet Res. 2023;25(1): e39989. https://doi.org/10.2196/39989.
50. Marcel AG, Cristinel Ș., Danuț C. Facilitating neuroplasticity and reducing anxiety related to the therapeutic management of amblyopia through virtual reality techniques. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/156974