Dr. Daniela Eleonora CiopleanAuthor
Este important să știm ce văd copiii și cum se dezvoltă vederea copiilor în primii ani de viață pentru a ști ce să urmărim și când trebuie să ne îngrijorăm. Deși din punct de vedere structural ochii sunt complet formați la naștere, capacitatea lor funcțională este slabă din mai multe motive: ochiul este mic ca lungime, pupila este foarte mică, retina (țesutul din interiorul ochiului care percepe stimulii vizuali) nu este maturizată, nervii optici (canalele de comunicare între ochi și creier) și centrii de integrare a informației vizuale din creier sunt încă în dezvoltare.
Nou-născutul este sensibil la lumină, percepe contrastele, și poate distinge chipuri aflate foarte aproape de el (bazându-se pe contrast), dar acuitatea lui vizuală este de 20-30 de ori mai slabă decât a adultului.
În primele 2 luni de viață lucrurile se schimbă foarte rapid, astfel, la 2 luni acuitatea vizuală este de 10 ori mai slabă decât a adultului, copiii urmăresc obiecte în mișcare și ochii încep să lucreze în pereche, fiind paraleli în majoritatea timpului.
La 3 luni ochii sugarilor trebuie să privească în aceeași direcție permanent, tot acum începe să se dezvolte vederea în spațiu. Copiii percep culorile, dar sunt mai atrași de roșu și galben decât de albastru.
La 6 luni vederea cromatică este comparabilă cu cea a adultului, copilul urmărește obiecte aflate la distanță mai mare, este capabil să schimbe rapid atenția vizuală de la aproape la distanță și invers, câmpul vizual este mult lărgit.
Atunci când ochii nu sunt aliniați la vârsta de 6 luni (strabism infantil) șansele de dezvoltare a unei vederi binoculare normale sunt foarte mici.
Vederea în spațiu, percepția adâncimilor nu se va forma niciodată sau se va forma rudimentar și eronat dacă nu se acționează pentru corectarea strabismului.
Vederea copilului la 1 an este aproximativ 30% din vederea adultului, iar percepția tridimensională este mult îmbunătățită iar în jurul vârstei de doi ani începe să se apropie de cea a adultului, în jurul vârstei de 3-4 ani fiind comparabilă cu cea a a adultului. Acesta este parcursul firesc al unui copil care nu moștenește dioptrii semnificative de la părinți și care ulterior va fi un adult cu vedere normală.
Acuitatea vizuală, capacitatea de acomoda (de a vedea clar la aproape), convergentă (capacitatea de a coordona axele vizuale la aproape, vederea tridimensională continuă să se dezvolte până la 6-7 ani. Totodată viciile de refracție pot apărea oricând și se pot modifica rapid la copil.
În acceași măsură, există defecte refractive (dioptrii) moștenite din familie motiv pentru care copiii care vin în familii cu purtători de ochelari, în special cei cu dioptrii mari, trebuie să ajungă la oftalmolog înainte de vârsta de 2 ani. Dioptriile înnăscute care sunt în afara celor fiziologice (normale, aferente vârstei) pot fi detectate prin măsurători de la vârsta de 6 luni și se pot lua măsurile corespunzătoare.
De exemplu dacă un bebeluș are o miopie congenitală cu valori de -10, prezența ochelarilor puși la timp va permite dezvoltarea retinei în mod adecvat iar copilul va avea o performanță foarte bună cu ochelarii pe ochi. În lipsa lor până la vârsta grădiniței, vederea lui nu se va dezvolta normal putând apărea ambliopia, (ochiul leneș) sau/și strabismul.
Astfel, judecând după cele scrise mai sus, orice nealiniere a axelor vizuale după vârsta de 3 luni este considerată patologică și necesită un consult oftalmologic. De asemenea trebuie să respectăm examinările de rutină oftalmologice, pentru că sunt menite să verifice funcția vizuală și comportamentul vizual conform vârstei. Aceste examinări pot descoperi și preveni deficite vizuale mai greu, sau imposibil de recuperat tardiv.
Pe scurt, o evaluare oftalmologică făcută înainte de vârsta de doi ani pentru orice copil ar fi ideală.
Pentru cei la care sunt evidente strabisme sau alte anomalii ale ochilor observate la vârstă mică, chiar și nou născut, un control oftalmologic urgent este oportun cât mai devreme posibil pentru că oftalmopediatrul poate tranșa normalul de patologic luând măsurile necesare de prevenție pentru o dezvoltare normală a vederii bebelușului.
