Stimate Domnule Prof. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu, privind retrospectiv evoluția specialității, care considerați că sunt cele mai importante transformări în ORL?
Evoluția tehnologică în ORL ca și în alte specialități a fost fulminantă în ultimii 25-30 de ani. Pe lângă endoscopia ORL, s-au dezvoltat navigația ORL, microscoapele și aparatele LASER dedicate intervențiilor din specialitate dar și diverse tipuri de instrumente chirurgicale precum coblatorul, „bisturiul” cu radiofrecvență, microdebriderul. Dar, pe lângă aceste instrumente extrem de utile aș aminti materialele de reconstrucție, biomaterialele folosite în specialitate, protezele și epitezele dar și progresele referitoare la diverse tratamente inovative precum terapia biologică adresată bolilor inflamatorii și neoplazice din sfera ORL. Și în ORL s-a trecut la individualizarea tratamentului în raport cu endotipul bolii, ceea ce apropie specialitatea de tratamentele personalizate. Iar printarea 3D oferă perspectiva apropiată a diverselor reconstrucții individualizate dedicate situațiilor unor rezecții importante dictate de patologia oncologică în special.
În ORL, unde se termină medicina bazată pe dovezi și unde începe experiența personală a chirurgului?
Medicina bazată pe dovezi este utilă pentru progresul unei specialități deoarece oferă perspectiva globală asupra tratamentelor dedicate unor entități patologice. Apoi, experiența multicentrică internațională este un element esențial la care ne raportăm când alegem tratamente chirurgicale diverse. Experiența personală profesională este esențială pentru acuratețea actului chirurgical, mobilitatea în dinamica desfășurării intervenției chirugicale, posibilitatea de a manageria complicațiile ce apar sau situațiile speciale cu variante anatomice particulare. Un chirurg experimentat însă va ști și când să decidă să nu opereze sau să schimbe paradigma chirurgicală în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Care sunt cele mai mari provocări în diagnosticul precoce al cancerelor ORL?
Provocările majore țin de prevenție și de prezentarea la primul consult care stabilește diagnosticul oncologic. Este lesne de înțeles că un diagnostic precoce oferă perspective de vindecare net superioare stadiilor avansate de boală. Intervențiile chirurgicale pot îmbina adesea conceptul obligatoriu de radicalitate oncologică cu cel de chirurgie funcțională, mai ales în specialitatea ORL unde lucrăm pe organe cu funcție socială precum laringele. Provocările țin și de educația sanitară dar și de particularitățile sistemului de sănătate din țara noastră. Sunt încă multe spitale care nu au așa numitul tumor board (comisia oncologică), acest fapt punând adesea pacientul pe drumuri pentru a întâlni toți specialiștii implicați în decizia terapeutică – oncolog, radioterapeut, anatomopatolog, chirurg, etc.
Strict în termeni de etiologie a cancerelor ORL, poluarea, infecția HPV și alimentația chimicalizată au schimbat tabloul clasic care avea în prim plan pacientul fumător și/sau consumator excesiv de alcool.
Cum influențează remodelarea osteomeatală deciziile intraoperatorii în chirurgia rinosinusală complexă?
Conceptul de care vorbiți este unul din principiile fundamentale ale chirurgiei endoscopice rinosinuzale. Când s-a pornit la acest demers chirurgical revoluționar, s-au avut în vedere căile tranziționale ostiale, adică acele porțiuni înguste care fac legătura între meatul nazal și aceste orificii naturale de drenaj și ventilație sinusală. Apoi, patologia care modifică profund anatomia endoscopică din regiunea ostiumurilor naturale trebuie tratată în spiritul refacerii funcțiilor sinusurilor paranazale și evident ținând cont că rinosinuzita cronică este o boală benignă, recidivantă (uneori). Iar intervențiile agresive radicale (care se fac și ele endoscopic), trebuie rezervate cazurilor particulare precum inflamația de tip 2, supurațiile de origine dentară, sinuzitele grave ale pacienților imunodeprimați sau iminența complicațiilor orbito-oculare, cerebrale sau vasculare.
Cum apreciați impactul conceptului de „precision medicine” asupra algoritmilor terapeutici actuali în rinologie?
În acest moment, s-a trecut de la tratamentul unui fenotipului de boală la cel al endotipului. Caracterizarea biologică mai detaliată a bolii va permite tratamente de precizie, individualizate. De exemplu, rinosinuzita cronică cu polipi nazali este cel mai frecvent o inflamație de tip 2, eozinofilică care asociază comorbidități respiratorii precum astmul. Există deja tratamente biologice care interferă cu lanțul fiziopatologic al bolii prin blocarea interleukinelor 4 și 13 mediatori inflamatori redutabili și determinanți ai mecanismului de disrupție a barierei epiteliale. Din păcate, deși protocolul de compensare pentru această boală este redactat și depus la Ministerul Sănătății de subsemnatul, împreună cu o echipă de colegi din toată țara încă din 2022, nici până în acest moment nu există rambursare prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru acest diagnostic. Și în continuare pacienții sunt operați, tratați cu antibiotic și antiinflamatoare, deși aceste terapii nu sunt etiologice ci simptomatice. Am convingerea că la cum progresează medicina la nivel molecular în viitorul apropiat, fiecare pacient în funcție de endotipul bolii va avea propriul biologic. Iar terapia genetică nu este o vorbă în vânt, având în vedere câte progrese s-au făcut în sensul caracterizării genomului și transcriptomului și identificării anomaliilor genetice care pot produce unele afecțiuni.
