Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Farm. Doina Drăgănescu, Decanul Facultății de Farmacie, UMF „Carol Davila” din București
Stimată Doamnă Prof. Univ. Dr. Farm. Doina Drăgănescu, programa de studiu din anul universitar viitor, va cuprinde discipline noi sau module interdisciplinare? Dacă da, care sunt acestea și ce competențe vor dezvolta?
Așa cum știți, profesia de farmacist face parte din categoria profesiilor reglementate de sistemul general de recunoaștere a titlurilor de calificare, de aceea și formarea noastră profesională este reglementată. Acest lucru presupune ca pregătirea asigurată de facultatea de Farmacie să fie stabilită prin acte administrative și să fie monitorizată atent de autoritățile desemnate în acest scop. Acest lucru este extrem de important, pentru că titlul de calificare eliberat în România este recunoscut la nivelul Uniunii Europene și permite absolventului să aibă acces în orice stat membru la aceeași profesie și să o exercite în aceleași condiții, ca și cetățenii din respectivul stat membru. Ceea ce înseamnă că toate modificările curriculare trebuie să fie în acord atât cu prevederile europene, cât și cu cele naționale.
Avem o strategie în sensul introducerii de discipline noi, am propus-o, și cel mai probabil în această toamnă o vom prezenta pentru a fi evaluată de către membrii comisiei ARACIS și dacă este aprobată, o vom putea pune în aplicare începând cu primul an universitar de după aprobare. Așa că, vă ținem la curent cu evoluția lucrurilor pe această temă. Sunt optimistă.
Care este rolul cercetării în dezvoltarea gândirii critice și a medicinei bazate pe dovezi în rândul viitorilor farmaciști?
Dacă plecăm de la ideea că cercetarea științifică presupune parcurgerea unor etape care pot fi integrate într-un proces sistematic, bazându-se pe metode logice, pe observație, apoi pe experimentare și analiză, este limpede că gândirea critică se constituie ca fundament al cercetării științifice, având ca principale caracteristici analiza, logica și evaluarea autonomă. Întreaga activitate desfășurată de studenții noștri în laboratoare și în cadrul seminariilor are ca scop dobândirea de cunoștințe, abilități și dezvoltarea gândirii critice. Mergând mai departe, sunt integrate și etape necesare pentru certificarea corectitudinii ipotezelor care au stat la baza acestui mod extraordinar de a face medicină, specific zilelor noastre, bazat pe dovezile științifice care reies din studiile realizate.
Managementul terapiei medicamentoase este tot mai des invocat în literatura de specialitate.
Ce presupune, concret, implementarea lui în practica din România?
Este firesc ca managementul terapiei medicamentoase să fie menționat cu o frecvență crescută pentru că este o muncă de echipă prin care se asigură că medicația recomandată este administrată corect, în siguranță, evitându-se erorile generate de dozarea medicamentelor sau apariția efectelor adverse în urma administrării tratamentului recomandat pacientului respectiv.
Farmacistul, prin pregătirea sa profesională, poate contribui prin analiza comprehensivă a medicației la optimizarea rezultatelor farmacoterapiei – prezența unor medicamente redundante, a unor medicamente care pot fi cu potențial periculos pentru pacient din cauza contraindicațiilor, a reacțiilor adverse sau a supradozării sau ca urmare a interacțiunilor medicamentoase sau a interacțiunilor cu alimente, cu alcool sau cu alte medicamente. Toate aceste lucruri pot fi evitate printr-un management atent al terapiei medicamentoase, astfel încât administrarea medicamentelor să aducă pacientului respectiv un maximum de beneficii.
Farmacogenomica și medicina personalizată sunt considerate direcții majore ale medicinei viitorului. Cum descrieți abordarea de la „un medicament potrivit pentru toți pacienții” la una adaptată caracteristicilor individuale ale fiecărei persoane?
Sunt etape diferite de cunoaștere a modului în care este gândită utilizarea medicamentelor. Recomandarea unui medicament potrivit pentru toți pacienții este foarte prezentă și a rezolvat și rezolvă problemele medicale ale unui număr mare de pacienți. În prezent sunt foarte multe ghiduri specifice diferitelor specialități medicale, care sunt actualizate constant, tocmai pentru a se apropia cât mai mult de ceea ce poate duce la însănătoșirea rapidă și stabilă a pacienților. Pe de altă parte, există posibilități din ce în ce mai vaste (teoretice și practice) pentru a avea specialiști pregătiți în domeniul farmacogeneticii, ca element major al terapiei personalizate. Însușirea aspectelor teoretice și dobândirea unor abilități practice vor genera specialiști cu baze aprofundate de farmacologie, genetică și biochimie, ceea ce va ajuta la definirea problemelor legate de terapia medicamentoasă, la îmbogățirea cunoștințelor de evaluare, aplicare și monitorizare a stării de sănătate și de boală, în relația cu medicația adecvată, înțelegând că metabolizarea diferențiată a medicamentelor este o consecință a variabilității genetice.
Dacă un student ar reține un singur lucru din anii de facultate despre relația cu pacientul și cu medicul, care ați dori să fie acel principiu?
E simplu: „În primul rând să nu faci rău”. Toți profesioniștii din domeniul sănătății îl au ca motto din prima zi în care își pot exercita profesia. Și dacă ne gândim un pic mai mult, nu este specific doar domeniului îngrijirii sănătății. Este un principiu pe care, dacă îl respectăm constant, avem șansa construirii unei lumi bune, cu adevărat.
