Ginecomastia se definește prin hiperplazia țesutului mamar apărută la pacienții de sex masculin. Patologia ia naștere din cauza unui dezechilibru hormonal dintre testosteron și estrogen, cu scăderea primului si creșterea celui de-al doilea. În multe cazuri, ginecomastia se poate remite spontan și nu este nevoie de un tratament specific, însă dacă aceasta persistă, se poate ajunge la tratamentul chirurgical.
Ginecomastia poate fi determinată de numeroase patologii cum ar fi cele endocrinologice, oncologice sau de consumul anumitor clase de medicamente (spironolactonă, ketocoanzol, blocanți de canale de calciu,etc.).
Ginecomastia bilaterală apare, de obicei, precoce neonatal sau în perioada pubertară și scade proporțional cu creșterea în vârstă, având un nou vârf între vârstele 50 și 69 de ani când cel puțin 1 din 4 bărbați este afectat. Foarte rar se pune problema unui diagnostic diferențial între ginecomastie și cancerul mamar masculin. Există puține citări de localizare unilaterală a ginecomastiei în literatura de specialitate, iar examenul clinic pune diagnosticul de cele mai multe ori, formațiunile tumorale având consistențe dure și fiind de cele mai multe ori aderente la țesuturile din jur, față de consistența moale și conturul neted al hiperplaziei mamare.
În ultimii ani, o tendință emergentă de creștere a incidenței ginecomastiei a apărut în rândul bărbaților tineri (20-30 ani). Factorii de mediu și stilul de viață sunt probabil implicate în această tendință. Vârsta din ce în ce mai fragedă de apariție a patologiei în sfera mamară la sexul masculin dă naștere unor stigmate cu implicarea componentei psiho-sociale, iar de aici până la consultul chirurgical în cabinetul plasticianului mai este o singură etapă.
După cum știm, ginecomastia poate apărea pe baza hiperplaziei glandei mamare masculine sau poate apărea doar pe baza hiperplaziei țesutului adipos de la nivel mamar, caz în care patologia va purta denumirea de pseudoginecomastie. Uneori, cele două situații sunt intricate. Tratamentul chirurgical trebuie adaptat fiecărei situații în parte și trebuie cu siguranță să țină cont și de dorințele pacientului.
Majoritatea pacienților care se prezintă pentru ginecomastie suferă din cauza aspectului fizic, iar mare parte dintre aceștia fac sport sau sunt clienți ai sălilor de forță, în încercarea de a scăpa de excesul de țesut de la nivel mamar. Explicațiile pe care chirurgul plastician le oferă sunt foarte importante pentru confortul psihic al pacienților și totodată trebuie să conducă la așteptări realiste din partea acestora. O atentă monitorizare a dietei post chirurgicale, a medicației personale a pacientului și a stilului de viață trebuie să ocupe o mare parte din recomandările pe care medicul trebuie să i le ofere pacientului.
Din punct de vedere anamnestic, un diagnostic corect și o evaluare minuțioasă conturează tehnica operatorie care va fi folosită. Dacă pacientul suferă de ginecomastie pe baza hiperplaziei glandulare mamare, atunci se va folosi o tehnică de excizie chirurgicală a glandei, bineînțeles cu atenta prezervare a complexului areolo-mamelonar. Dacă pacientul suferă de pseudoginecomastie și prezintă o hiperplazie a țesutului adipos, atunci tehnica intraoperatorie de preferat ar fi lipoaspirația. În anumite cazuri selecționate, cele două tehnici se pot îmbina pentru a oferi un rezultat estetic superior.
Tehnica chirurgicală de excizie a țesutului mamar este dificilă și trebuie efectuată de un chirurg estetician experimentat. Dificultatea constă în disecția și excizia glandei făcută pe o incizie de doar câțiva centimetrii, de obicei pe cadranul hemipolului inferior al areolei mamare. Complicațiile rezultate din această tehnică nu sunt neglijabile, sângerarea poate fi greu de controlat și, de asemenea, iar hemostaza dificil de realizat în spațiul limitat al câmpului operator. Marele avantaj al acestei tehnici este însă faptul că recurența patologiei este minimă, iar aspectul post-chirurgical al cicatricilor este optim. Tehnica ce va implica lipoaspirația este asemănătoare cu cea care se adresează oricăror zone cu țesut adipos în exces și va consta în introducerea canulelor de lipoaspirație prin 2 incizii minime, de cca 5 mm, câte una pe fiecare parte, de preferat la marginea laterală a cadranului infero-extern, astfel încât să avem o poziție optimă pentru a mișca instrumentarul chirurgical pe toată aria glandulară și a exciza cât mai mult țesut adipos posibil.
Post-operator, pacientul va purta contenție elastică, fie prin plasarea unei fașe elastice autoadezive, fie prin purtarea unui corset elastic tip vestă, astfel încât peretele tegumentar toracic să adere la țesutul subcutanat prin intermediul suprafețelor cruente și să limităm posibilitatea acumulării hematoamelor sau seroamelor post-operatorii. Purtarea contenției elastice se va face timp de minim 4 săptămâni, timp în care pacientul va evita efortul fizic intens cu membrele superioare și cu zona pectorală. De asemenea, consultul unui medic nutritionist sau/și endorcinolog după încheierea perioadei de vindecare ar putea fi de luat în considerare.
Ginecomastia, deși o patologie aparținând sexului masculin, nu trebuie neglijată din punct de vedere medical și estetic, ea putând ascunde fie probleme de ordin endocrin sau metabolic. De asemenea, pacienții cu o astfel de patologie pot avea probleme de ordin psiho-social din cauza aspectului fizic, iar acest lucru poate fi corectat cu ajutorul chirurgiei estetice.
