Hipotensiunea postprandială la vârstnici

Hipotensiunea arterială (HA) la vârstnici reprezintă o problemă importantă de sănătate, întrucât are o prevalență crescută în contextul îmbătrânirii populației, este o cauză frecventă de sincope si căderi, dar și un semnal de alarmă pentru fragilitatea fizică. Din acest motiv HA are un impact semnificativ asupra morbidității generale, a calității vieții și a mortalității. Hipotensiunea postprandială (HPP) este definită în mod clasic ca o scădere a TA sistolice de 10-20 mmHg în decurs de 2 ore după masă, cu precizarea că la pacienții hipertensivi poate atinge chiar o scădere a TA sistolice de 30 mmHg. HPP apare mai frecvent decât hipotensiunea ortostatică [1].

Fiziopatologia HPP este plurifactorială, mecanismul principal fiind reprezentat de vasodilatația indusă de insulină și/sau acumularea crescută de sânge splanhnic postprandial [2]. Alți factori implicați sunt afectarea funcției baroreflexe și creșterea inadecvată a debitului cardiac postprandial și compensarea improprie a sistemului nervos simpatic.

HPP nu este pe deplin explicată numai prin disfuncția autonomă [3], distensia gastrică jucând și ea un rol în mecanismul HPP. Distensia gastrică cu apă, chiar și la volume mici (300 ml), protejează scăderea postprandială a TA și ajută la atenuarea HPP [4]. 

     Prevalența HPP

HPP este observată la 13% dintre adulții în vârstă sănătoși, iar prevalența sa crește în diabet (o treime din pacienți) [5], insuficiență renală cronică, boală Parkinson , boală Alzheimer [6], insuficiență cardiacă, HTA. Pacienții vârstnici fragili dezvoltă mai frecvent HPP (67%) decât hipotensiune ortostatică (52%) [7]. Diureticele, precum furosemidul, pot favoriza scăderea TA postprandiale.

    Simptomele HPP

Pacienții cu HPP sunt adesea asimptomatici (66% din subiecții unui studiu), motiv pentru care boala este în general subdiagnosticată. Monitorizarea ambulatorie a TA a fost utilizată pentru a detecta HPP și implicațiile clinice ale acesteia, sincopa și căderile fiind adesea corelate cu HPP. 

Pacienții simptomatici pot prezenta amețeli, sincope, căderi și dureri anginoase. Simptomele cerebrale, precum somnolența și cefaleea, depind de modul în care perfuzia cerebrală este compromisă și de momentul apariției HPP. Riscul de a dezvolta ischemiecerebrală asimptomatică nu depinde de TA inițială [8]. O particularitate a HPP, datorată disfuncției autonome, o reprezintă absența durerii și a semnelor neurologice, chiar și în prezența unui eveniment ischemic, întârziind diagnosticul precoce și terapia adecvată. 

HPP este un predictor independent al mortalității de toate cauzele, dar și un factor de risc pentru AVC la pacienții cu boală cerebrovasculara și accidente ischemice tranzitorii (AIT) repetitive [9].

     Diagnostic diferențial

• Hipoglicemia postprandială reprezintă scăderea glicemiei la 2-4 ore după masă- hipoglicemie reactivă. Simptomele includ slăbiciune, transpirație și ușoară cefalee [10].
• Hipotensiunea ortostatică este de scurtă durată comparativcu HPP, dar pot avea efecte aditive. Ambele sunt frecvente la pacienții geriatrici și se datorează disfuncției autonome [11].

     Abordarea terapeutică a HPP

Abordarea adecvată a acestei afecțiuni la subiecții vârstnici presupune atât educarea pacientului, cât și management farmacologic și non-farmacologic.

Opțiunile de tratament non-farmacologic încercate până in prezent includ: 

• Educație privind riscul de cădere la 15–90 de minute după masă;
• Adoptarea decubitului dorsal după masă;
• Evitarea băuturilor alcoolice la mese copioase;
• Asigurarea unei hidratări adecvate cu alimentația [4];
• Încurajarea meselor mici și frecvente în locul meselor mari și rare;
• Scăderea cantității de carbohidrați dintr-o masă și servirea la temperaturi mai reci;
• Consumul de cafea la masă [12];
• Exerciții fizice și mers pe jos după masă [13].

Managementul farmacologic al HPP, relativ limitat, bazat pe dovezile de eficacitate și tolerabilitate din literatură, include o serie de substanțe: cofeină 250 mg p.o., Octreotide: 25–50 mcg sc, inhibitori de alfa-glucozidază (Acarboză: 25–100 mg p.o., Vogliboză: 0,2–0,5 mg p.o.), gumă de guar: 9g/zi, Sitagliptin: 25 mg, dimineața [14].

Diagnosticul rapid și managementul potrivit al acestui sindrom hipotensiv pot duce la reducerea căderilor și a sincopei și la evitarea unor teste inutile în aceste condiții, ajutând la scăderea morbidității și mortalității observate la subiecții vârstnici cu HPP.

1. Huang L, Li S, Xie X, Huang X, Xiao LD, Zou Y, et al. Prevalence of postprandial hypotension in older adults: a systematic review and meta-analysis. Age Ageing. 2024 Feb 1;53(2):afae022. 
2. Hu H, Qiao W, Wang X, Wang Y, Li Y, Wang K, et al. Effect of blood insulin level on postprandial hypotension in elderly people. Blood Press Monit. 2020 Aug;25(4):201–5. 
3. Lagro J, Meel-van Den Abeelen A, De Jong DLK, Schalk BWM, Olde Rikkert MGM, Claassen JAHR. Geriatric Hypotensive Syndromes Are Not Explained by Cardiovascular Autonomic Dysfunction Alone. J Gerontol ABiol Sci Med Sci. 2013 May 1;68(5):581–9. 
4. Trahair LG, Rajendran S, Visvanathan R, Chapman M, Stadler D, Horowitz M, et al. Comparative effects of glucose and water drinks on blood pressure and cardiac function in older subjects with and without postprandial hypotension. Physiol Rep. 2017 Jul;5(13):e13341. 
5. Kitae A, Ushigome E, Hashimoto Y, Majima S, Senmaru T, Osaka T, et al. Asymptomatic postprandial hypotension in patients with diabetes: The KAMOGAWA‐HBP study. J Diabetes Investig. 2021 May;12(5):837–44. 
6. Pavelić A, Krbot Skorić M, Crnošija L, Habek M. Postprandial hypotension in neurological disorders: systematic review and meta-analysis. Clin Auton Res. 2017 Aug;27(4):263–71. 
7. Nguyen TAN, Ali Abdelhamid Y, Weinel LM, HatzinikolasS, Kar P, Summers MJ, et al. Postprandial hypotension in older survivors of critical illness. J Crit Care. 2018 Jun;45:20–6. 
8. Tabara Y, Okada Y, Uetani E, Nagai T, Igase M, Kido T, et al. Postprandial hypotension as a risk marker for asymptomatic lacunar infarction. J Hypertens. 2014 May;32(5):1084–90. 
9. Ikenouchi H, Yoshimoto T, Ihara M. Postprandial cerebral infarction. J Clin Neurosci. 2021 Dec;94:38–40. 
10. Karakaya RE, Tam AA, Fakı S, Karaahmetli G, Özdemir D, Ersoy R, et al. Postprandial Hypotension in Adults: Exploring Insulin Dynamics During a Mixed Meal Test. Nutrients. 2025 Jan 28;17(3):479. 
11. Abbas R, Tanguy A, Bonnet-Zamponi D, Djedid R, Lounis A, Gaubert-Dahan ML. New Simplified Screening Method for Postprandial Hypotension in Older People. J Frailty Aging. 2018 Jan;7(1):28–33. 
12. McMullen MK, Whitehouse JM, Shine G, Towell A. Habitual coffee and tea drinkers experienced increases in blood pressure after consuming low to moderate doses of caffeine; these increases were larger upright than in the supine posture. Food Funct. 2011;2(3–4):197. 
13. Nair S, Visvanathan R, Gentilcore D. Intermittent Walking: A Potential Treatment for Older People With Postprandial Hypotension. J Am Med Dir Assoc. 2015 Feb;16(2):160–4. 
14. Alagiakrishnan K. Current Pharmacological Management of Hypotensive Syndromes in the Elderly. Drugs Aging. 2015 May;32(5):337–48.