Îmbătrânirea nu este o boală: despre prevenție, geriatrie și medicina viitorului

  • Prof. Univ. Dr. Gabriel Ioan Prada

    Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie

    Toate articolele autorului
  • Publicat la data de 13-10-2026

    Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Președintele Societații Române de Gerontologie și Geriatrie

    Ce noutăți aduce Congresul Național de Geriatrie și Gerontologie din acest an?
    Al 18-lea Congres Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, intitulat „Geriatria şi Gerontologia Românească în Era Inteligenţei Artificiale”, va dezbate o serie de probleme de mare actualitate privind integrarea Inteligenţei Artificiale în îngrijirea persoanelor vârstnice, de la creşterea accesibilităţii şi adresabilităţii vârstnicilor la servicii medicale dedicate lor, la utilizarea noilor instrumente în diagnosticarea, tratarea, dar şi în prevenţia afecţiunilor frecvent întâlnite la persoanele de peste 65 de ani. De asemenea, se va pune accent şi pe necesitatea iniţierii măsurilor profilactice încă de la vârsta adultă, precum şi pe deprinderea unui stil de viaţă sănătos încă din copilărie. În cazul vârstnicilor, profilaxia poate însemna atât prevenirea evoluţiei bolilor cronice spre stadii mai avansate, prevenirea instalării complicaţiilor, dar şi profilaxia apariţiei unor afecţiuni noi. În toate aceste etape, Inteligenţa Artificială îşi poate aduce o contribuţie esenţială în sprijinirea actului medical.

    Ce segmente ale societății au nevoie urgentă de contribuții din partea geriatriei?
    Geriatria este implicată atât în diagnosticarea, tratamentul, dar şi profilaxia afecţiunilor cronice, degenerative, adesea întâlnite la vârste înaintate. Bolile prezente la persoanele de peste 65 de ani, de multe ori, debutează cu mult înainte de a fi diagnosticate. Aşa cum afirma Doamna Academician Ana Aslan, prevenţia trebuie să înceapă de la vârsta de 40 de ani, desigur, printr-o serie de măsuri specifice fiecărei etape a existenţei umane. Acest aspect este susţinut şi de faptul că, spre exemplu, boala Alzheimer debutează cu mult înainte de stadiul de demenţă Alzheimer când adesea este diagnosticată actualmente. De aceea, se pune problema identificării bolii încă din stadiul de „creier la risc” şi iniţierea măsurilor profilactice încă de atunci. În concluzie, putem afirma că Geriatria este implicată şi în etapele de pre-senescenţă, de la vârsta de 50 de ani şi, uneori, chiar de la 40 de ani.

    Considerați că geriatria ocupă locul pe care îl merită în sistemul medical românesc?
    Geriatria este o specialitate nouă în România. Primii medici specialişti în Geriatrie şi Gerontologie au fost recunoscuţi de abia în anul 1992, la 40 de ani de la înfiinţarea primului institut de gerontologie şi geriatrie din lume, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie din Bucureşti care poartă numele fondatoarei lui, Ana Aslan. Catedra de Geriatrie şi Gerontologie de la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” a fost înfiinţată de abia în anul 2005. În acest context, Geriatria este din ce în ce mai mult recunoscută ca o specialitate foarte importantă care se ocupă cu acordarea de servicii medicale dedicate persoanelor vârstnice, o categorie populaţională adesea neglijată şi cu necesităţi deosebite.

    În geriatrie, unde considerați că se termină medicina și începe arta de a îngriji omul?
    Orice specialitate medicală şi chirurgicală îmbină ştiinţa şi arta de a îngriji omul. Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se tragă o linie de demarcaţie între medicină, în general, şi artă. De aceea, acordarea de servicii medicale în orice specialitate are o etapă de pregătire teoretică şi o foarte extinsă etapă de pregătire practică, în orice specialitate. Medicina, inclusiv medicina geriatrică, se bazează pe experienţa generaţiilor anterioare de medici, completată de experienţa personală, iniţial dobândită sub îndrumarea unor mentori.

    După o carieră dedicată medicinei și educației, ce v-ați dori să înțeleagă un tânăr medic despre bătrânețe și despre omul aflat în fața lui?
    Tinerilor medici care se pregătesc în domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă le transmitem necesitatea abordării pacienţilor cu multă empatie, cu înţelegere faţă de deficitele funcţionale pe care le manifestă. De asemenea, combatem prejudecăţile legate de vârsta înaintată care ea, în sine, nu reprezintă o boală, dar poate fi însoţită de multe afecţiuni. Le atragem atenţia asupra specificului de manifestare a bolilor la persoanele de peste 65 de ani: manifestarea silenţioasă şi manifestarea atipică, ambele conducând la o diagnosticare tardivă a unor afecţiuni, un adevărat paradox, ţinând seama de fragilitatea vârstnicilor care determină o decompensare frecventă. Subliniem existenţa sindroamelor geriatrice, cele mai importante fiind sindromul de imobilizare, sindromul de instabilitate, sindromul de incontinenţă şi sindromul de afectare neurocognitivă. Semnificaţia lor constă în faptul că un număr relativ mic de semne şi simptome pot fi generate de aproape orice boală, ceea ce creează probleme dificile de diagnostic diferenţial.

    Prof. Univ. Dr. Gabriel Ioan Prada

    Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie

    Dă share la acest articol

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *