Importanța factorilor de risc în reabilitarea metabolică a pacientilor cu obezitate

Obezitatea reprezintă o povară majoră pentru sănătatea publică, având în vedere că prevalența sa crește cu o rapiditate îngrijorătoare la nivel global, fiind clasată pe locul al cincilea printre cauzele de deces la nivel mondial (1).

Obezitatea este o afecțiune metabolică cronică ce rezultă din acumularea excesivă de grăsime în organism (2). Definiția și clasificarea obezității au evoluat de-a lungul timpului, la nivel internațional.
Există multiple mecanisme posibile care contribuie la dezvoltarea obezității. Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc reprezintă o etapă fundamentală în formularea unor startegii eficiente de prevenire și tratare în contextul acestei afecțiuni.
Conform viziunii tradiționale, cauza principală este considerată a fi un exces semnificativ de energie acumulată în organism, depășind cantitatea de energie consumată. Această energie suplimentară se depozitează în celulele adipoase, favorizând astfel manifestarea caracteristică a obezității. Creșterea prevalenței obezității rezultă dintr-o interacțiune complexă între factori de mediu, culturali și comportamentali, reglarea imună, precum și influențe genetice și epigenetice (1).
La nivel mondial, globalizarea și schimbările economice din ultimul deceniu au redus costurile și au crescut prevalența alimentelor de tip fast-food, în timp ce nivelul de activitate fizică al populației a scăzut (2). Un stil de viață sedentar, caracterizat printr-o activitate fizică minimă, contribuie la acumularea excesivă de calorii și la scăderea metabolismului. De asemenea, lipsa unei activități fizice adecvate împiedică arderea eficientă a grăsimilor și poate duce la creșterea în greutate. Durata insuficientă sau calitatea slabă a somnului pot afecta echilibrul hormonal, influențând apetitul și metabolismul, ceea ce poate favoriza acumularea de greutate.
Studiile epidemiologice evidențiază că un consum excesiv de băuturi îndulcite, cum ar fi ceaiul dulce și băuturile carbogazoase, împreună cu modele de alimentație neregulată, contribuie semnificativ la dezvoltarea obezității. În plus, consumul excesiv de alcool, frecventarea restaurantelor și consumul de alimente procesate sunt asociate cu un risc crescut de obezitate (2). În plus, stresul cronic poate determina modificări în obiceiurile alimentare, poate crește consumul de alimente bogate în calorii și poate perturba procesele metabolice, contribuind astfel la creșterea în greutate.
Prevalența ridicată a comportamentelor sedentare, nivelurile reduse de activitate fizică și dieta inadecvantă constituie factori de risc semnificativi pentru obezitate. Acești factori acționează în mod independent, dar contribuie în mod cumulativ la riscul de obezitate și creșterea în greutate. Având în vedere că dieta și activitatea fizică sunt factori modificabili, gestionarea acestui risc impune o înțelegere aprofundată a contribuției lor la dezvoltarea obezității (3).
În contextul obezității, disfuncția țesutului adipos perturbă homeostazia metabolică și transformă inflamația locală într-o afecțiune sistemică. Inițial, aceasta afectează țesutul adipos prin recrutarea și activarea celulelor imune, care perpetuează un ciclu vicios de disfuncție adiposă și secreție crescută de adipokine pro-inflamatorii (4).
Microbiota intestinală influențează obezitatea prin mai multe mecanisme, inclusiv prin modificarea producției de acizi grași și îmbunătățirea eficienței cu care alimentele sunt transformate în energie. În același timp, o diversitate mai mare a microbiomului intestinal exercită un efect protector împotriva acumulării de greutate pe termen lung. Studiile au evidențiat o asociere semnificativă între utilizarea antibioticelor și obezitate, atribuind acest efect modificărilor în diversitatea microbiotei intestinale (2).

Alte variabile de risc includ expunerea perinatală și intrauterină la diete hipercalorice și la toxine. Subnutriția maternală în primul trimestru de sarcină este asociată cu un risc crescut de obezitate. Totuși, expunerea la obezitatea maternală, fie că este asociată sau nu cu diabetul gestațional, este de asemenea corelată cu un risc crescut de obezitate în etapele ulterioare ale vieții adulte (2).
Genetica joacă un rol fundamental în dezvoltarea fenotipului obezității (1). Predispoziția individuală către obezitate este influențată de multiple gene care afectează procese fiziologice implicate în dezvoltarea obezității. Studiile efectuate asupra persoanelor cu obezitate au identificat 300 de polimorfisme cu o singură nucleotidă corelate cu trăsăturile legate de adipozitate (5). Pe lângă variațiile genetice, modificări epigenetice, precum metilarea acidului dezoxiribonucleic (ADN), modificările histonelor și procesele mediate de acidul ribonucleic (ARN), contribuie la dezvoltarea obezității și a comorbidităților asociate acesteia (5).
Astfel, interacțiunile complexe dintre factorii de mediu, precum dieta și stilul de viață, reglarea imună și factorii genetici și epigenetici subliniază importanța unei abordări integrate în studiul și gestionarea obezității.

Bibliografie:

1. Novelli G, Cassadonte C, Sbraccia P, Biancolella M. Genetics: A Starting Point for the Prevention and the Treatment of Obesity. Nutrients. 17 iunie 2023; 15(12):2782.
2. Yadav HM, Jawahar A. Environmental Factors and Obesity. În: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 [citat 10 august 2024]. Disponibil la: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK580543/
3. Kim D, Hou W, Wang F, Arcan C. Factors Affecting Obesity and Waist Circumference Among US Adults. Prev Chronic Dis. 3 ianuarie 2019; 16:E02.
4. Kawai T, Autieri MV, Scalia R. Adipose tissue inflammation and metabolic dysfunction in obesity. Am J Physiol Cell Physiol. 1 martie 2021;320(3):C375–91.
5. Zhang X, Ha S, Lau HCH, Yu J. Excess body weight: Novel insights into its roles in obesity comorbidities. Semin Cancer Biol. iulie 2023; 92:16–27.