1. Introducere
Viitorul oricărei societăți depinde de modul în care se investește în educația și formarea copiilor. Transformările tehnologice din ultimele două decenii au reconfigurat profund mediul în care cresc copiii. Dispozitivele digitale nu mai reprezintă simple instrumente opționale, ci elemente structurale ale vieții cotidiene. Copiii interacționează tot mai devreme cu dispozitive inteligente, aplicații conversaționale și platforme de învățare adaptativă, care pot sprijini sau perturba procesele naturale de învățare și de modelare socio-emoțională. În acest context, întrebarea centrală nu mai este dacă tehnologia influențează dezvoltarea copiilor, ci cum o face și în ce condiții efectele sunt predominant pozitive sau negative.
2. Concepte de bază în dezvoltarea neuropsihică(1)
2.1. Arhitectura de bază a creierului este construită printr-un proces care începe devreme în viață și continuă până la vârsta adultă(1). Genele oferă modelul de bază; experiențele timpurii influențează expresia genelor prin mecanisme epigenetice și modelează arhitectura cerebrală(2). Fiecare individ are un ritm propriu de dezvoltare, maturizarea somatică, funcţională, nervoasă este condiţia care dictează limitele şi posibilităţile copilului. Există perioade critice ale dezvoltării umane în cadrul cărora trebuie să aibă loc evenimente specifice care condiţionează dezvoltarea normală. Aceste perioade sensibile sunt concentrate în primii 5 ani de viață ai copilului când anumite procese și abilități sunt dobândite cel mai ușor, constituind adevărate ferestre de oportunități în dezvoltare(3).
2.2. Calitatea interacțiunilor cu adultul care îngrijește copilul
Studii numeroase au atestat faptul că îngrijirea maternă atentă (contactul „skin to skin”, feedback-ul emoțional, prezența și interacțiunea umană în mediul copilului) diminuează intensitatea reactivităţii la factorii perturbatori din mediu. Atunci când îngrijitorii sunt receptivi la semnalele copiilor îi ajută să-și dezvolte abilități critice. Se formează conexiuni neuronale în arii esențiale dezvoltării limbajului, emoțiilor, dezvoltării cognitive și a relației de atașament.
2.3. Stresul cronic – toxic
Activarea prelungită a hormonilor de stres, fără protecția și suportul adultului, modifică arhitectura cerebrală la nivelul cortexului prefrontal și hipocampusului. Aceste modificări biochimice și structurale afectează dezvoltarea funcțiilor executive și a deprinderilor adaptative cu impact major asupra capacității de autoreglare emoțională.
2.4. Plasticitatea, sau capacitatea creierului de a se reorganiza și adapta, este maximă în primii ani de viață și scade odată cu vârsta.
2.5. Dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială sunt strâns interconectate. Bunăstarea emoțională și competența socială oferă o bază solidă pentru abilitățile cognitive emergente și împreună sunt cărămizile și mortarul care clădesc fundamentul dezvoltării umane.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
3. Impactul tehnologiilor digitale asupra dezvoltării copiilor
Mediul digital a devenit un al doilea spațiu de socializare și învățare, complementar celui fizic. Copiii accesează resurse educative, se joacă, comunică și își construiesc identitatea parțial în mediul online. Această schimbare de paradigmă obligă psihologia dezvoltării să își extindă modelele clasice, care descriau dezvoltarea în principal prin prisma interacțiunilor față în față și a contextului familial și școlar(4).
Tehnologia nu acționează în vid, ea se inserează într-un set de relații, practici și valori deja existente. În consecință, aceleași instrumente digitale pot susține învățarea și creativitatea în anumite contexte, dar pot contribui la izolare sau supraîncărcare informațională în altele.(5)
3.1. Conceptul de screentime și impactul asupra copiilor.
În ultimii ani, conceptul de screentime a devenit mai complex, în contextul expunerii la o gamă largă de dispozitive electronice disponibile la nivel mondial.
Efectele utilizării tehnologiei digitale de către copii sunt dependente de: vârsta copilului, timpul petrecut în fața ecranelor (în detrimentul altor activități), conținutul activității în fața ecranelor și profilul cognitiv al copilului.
Cercetări numeroase au arătat că expunerea excesivă la ecrane, în special la vârstele mici, poate avea consecințe negative semnificative asupra sănătății fizice și mentale a copiilor, afectând multiple aspecte ale dezvoltării lor(6)(7)(8)(9).
– Dezvoltarea cognitivă:
Studiile de neuroimagistică au arătat că utilizarea excesivă a ecranelor în primii ani de viață (sub 2 ani) poate afecta dezvoltarea cortexului prefrontal responsabil de funcții cognitive esențiale precum atenția, memoria de lucru, controlul impulsurilor și luarea deciziilor.
Conținutul și caracteristicile stimulilor tehnologiei digitale pot „deturna” atenția copiilor afectând capacitatea lor de concentrare și de procesare a informațiilor.
– Dezvoltarea emoțională:
Accesul precoce, excesiv la ecrane și expunerea la conținut neadecvat pot afecta capacitatea copilului de a face față frustrării și de a-și controla impulsurile, împiedicând dezvoltarea abilităților de autoreglare.
– Dezvoltarea abilităților sociale
Interacțiunea socială față în față este esențială pentru dezvoltarea abilităților de comunicare, empatiei și inteligenței emoționale. Copiii care petrec mult timp online au dificultăți de comunicare față în față, se izolează social și pot dezvolta probleme legate de stima de sine.
– Impactul asupra sănătății fizice:
Timpul petrecut excesiv în fața ecranelor este asociat cu sedentarismul și obiceiurile alimentare nesănătoase, factori care contribuie la creșterea riscului de obezitate.
Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice poate afecta retina, crește riscul de miopie. Utilizarea ecranelor înainte de culcare poate perturba somnul prin suprimarea producției de melatonină, apar dificultăți de adormire, treziri frecvente și somn neodihnitor.
3.2. Stabilirea unor limite clare privind timpul petrecut în fața ecranului este extrem de importantă pentru a proteja sănătatea și dezvoltarea copiilor. În funcție de nevoile specifice fiecărei etape de dezvoltare, ghidurile recente recomandă evitarea aproape completă a screentime-ului sub 18–24 luni (cu excepția video-call), limitarea la aproximativ 1 oră/zi de conținut educativ de calitate la 2–5 ani și maximum 2 ore/zi la copiii de vârstă școlară, cu accent pe conținut și pe co-vizionarea cu un adult. La adolescenți se propune o abordare individualizată, centrată pe utilizare responsabilă, protejarea somnului și menținerea activității fizice. (10)
3.3. Inteligența artificială factor de risc sau oportunitate în dezvoltarea copiilor?
Capacitatea unui computer de a învăța, analiza și procesa informații ne schimbă viața în moduri profunde și imprevizibile(11).
Copiii de astăzi cresc într-un univers digital, IA este prezentă conștient sau nu în viața noastră în diverse forme:
- în educație: platforme educative adaptate vârstei, IA generativă
- divertisment: jocuri video, realitate virtuală, socializare
- agenți de comunicare: imită comunicații de tip uman (ChatGPT, Digital voice assistant, etc.)(4)
Folosirea responsabilă a inteligenței artificiale poate avea efecte pozitive asupra dezvoltării copiilor prin:(12)
– personalizarea procesului de învățare – adaptarea conținutului la nevoile fiecărui copil stimulează în mod direct zonele cognitive implicate în învățarea activă;
– dezvoltarea gândirii logice și a capacității de luare a deciziilor – simulări, exerciții interactive și feedback instant;
– dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare;
– stimularea curiozității și a creativității;
– stimularea dezvoltării motilității fine, a coordonării vizual motorii și a orientării spațiale – video game;
– utilizarea roboților sociali în terapia copiilor cu nevoi speciale (copii cu tulburări din spectrul autist) s-a dovedit utilă în dezvoltarea limbajului și interacțiunii sociale;
– pot fi un suport pentru părinți în monitorizarea dezvoltării copilului cu intervenții personalizate;
– accesul global la informație – reducerea decalajelor educaționale prin furnizarea de resurse de învățare de înaltă calitate copiilor din zone îndepărtate sau defavorizate.
Expunerea copiilor la ecrane de la vârste fragede și utilizarea excesivă a tehnologiilor bazate pe inteligență artificială are efecte negative asupra dezvoltării cognitive, socio-emoționale și a sănătății fizice a acestora. Suplimentar față de cele menționate anterior, au fost identificate următoarele riscuri:
– Algoritmii de inteligență artificială concepuți pentru a maximiza implicarea consumatorului pot reduce capacitatea copiilor de a întârzia recompensa. Gratificarea imediată și excesivă subminează motivația intrinsecă și afectează rezultatele educaționale pe termen lung;
– La adolescenții mari iubitori ai IA generative și a platformelor de divertisment online s-a constatat afectarea funcției executive: scade controlul inhibitor, memoria de lucru și flexibilitatea;
– Copiii pot antropomorfiza agenții IA, formând atașamente emoționale care ar putea duce la suferință dacă IA este întreruptă sau se comportă neașteptat;
– Apar comportamente adictive în relație cu timpul de expunere la ecrane;
– Dependență de tehnologie, utilizată ca substitut al efortului intelectual propriu;
– Interacțiunea excesivă cu agenții IA poate conduce la privarea de experiențe din lumea reală, IA nu poate reproduce universul emoțional uman;
– Tehnologiile imersive precum Realitatea Virtuală (VR) pot estompa liniile dintre realitate și fantezie pentru copiii mici, ducând la anxietate, coșmaruri sau percepții distorsionate. VR este captivantă, generează confuzie, alterarează gândirea critică;
– Riscul de accesare conținut neadecvat, manipulare, cyberbuling, acces la viața privată.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
3.4. Recomandări privind utilizarea tehnologiilor bazate pe IA
Interacțiunea umană din primii ani de viață este esențială pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a copiilor. Scopul nu este eliminarea tehnologiei, ci folosirea ei în mod conștient, astfel încât instrumentele bazate pe inteligență artificială să completeze, nu să înlocuiască relațiile și experiențele fundamentale ale copilăriei.
Sunt necesare cercetări suplimentare, mai ales pe termen lung, pentru a înțelege în profunzime impactul expunerii timpurii la tehnologie. Totuși, datele actuale justifică recomandări clare de prudență și implicare activă a adulților, pentru a proteja și sprijini dezvoltarea optimă a copiilor în contextul digital actual.
Mai mult ca oricând, în acest domeniu trebuie să existe Echilibru care să permită inovației să înflorească într-un cadru responsabil și sigur, asigurând astfel că tehnologia IA servește umanității și nu invers. Era IA este plină de oportunități și responsabilități.
Bibliografie:
1. Harvard University Center on the Developing Child. The science of early childhood development. Br. 2017;2.
2. Brain Architecture: An ongoing process that begins before birth [Internet]. [cited 2025 Feb 21]. Available from: https://developingchild.harvard.edu/key-concept/brain-architecture/
3. Famri JBR, Cameron J, Ph D. The Science of Early Childhood Development Closing the Gap Between. Child Dev. 2007;29(4):261.
4. Clemente-Suárez VJ, Beltrán-Velasco AI, Herrero-Roldán S, Rodriguez-Besteiro S, Martínez-Guardado I, Martín-Rodríguez A, et al. Digital Device Usage and Childhood Cognitive Development: Exploring Effects on Cognitive Abilities. Child 2024, Vol 11,. 2024 Oct 27;11(11).
5. Li PH, Lee JC-K. AI, Brain, and Child: navigating the intersection of artificial intelligence, neuroscience, and child development. AI, Brain Child. 2025;1(1):1–6.
6. Guellai B, Somogyi E, Esseily R, Chopin A. Effects of screen exposure on young children’s cognitive development: A review. Front Psychol. 2022 Aug 17;13.
7. Liu J, Riesch S, Tien J, Lipman T, Pinto-Martin J, O’Sullivan A. Screen Media Overuse and Associated Physical, Cognitive, and Emotional/Behavioral Outcomes in Children and Adolescents: An Integrative Review. J Pediatr Heal Care. 2022 Mar 1;36(2):99–109.
8. Kerai S, Almas A, Guhn M, Forer B, Oberle E. Screen time and developmental health: results from an early childhood study in Canada. BMC Public Health. 2022 Dec 1;22(1).
9. Muppalla SK, Vuppalapati S, Pulliahgaru AR, Sreenivasulu H. Effects of Excessive Screen Time on Child Development: An Updated Review and Strategies for Management. Cureus. 2023 Jun 19;15(6):e40608.
10. Guidelines on Physical Activity, Sedentary Behaviour and Sleep for Children under 5 Years of Age. Guidel Phys Act Sedentary Behav Sleep Child under 5 Years Age. 2019;
11. Poghosyan S, Mosinyan A, Kotolyan A. Long-Term Effects of Early AI Exposure on Kids ’ Cognitive Development Current Interaction of Kids with AI. 2024;1–8.
12. Neugnot-Cerioli, Mathilde Muss Laurenty, Olga Laurenty M. The Future of Child Development in the AI Era : Cross-Disciplinary Perspectives Between AI and Child Development Experts.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
