Prof. Univ. Dr. Gabriel Ioan PradaAuthor
Medicul Gabriel-Ioan Prada este Profesor Universitar Habilitat – Şef Disciplină Geriatrie şi Gerontologie, INGG „Ana Aslan” din UMF „Carol Davila”. Este titular de curs în instruirea universitară a studenților de anul V (Modulul de Geriatrie şi Gerontologie) și postuniversitară a rezidenților și medici specialiști geriatrie şi gerontologie sau din alte specialități – organizarea și susținerea de cursuri și prelegeri care acoperă problematica patologiei vârstnicului. Coordonează organizarea stagiilor clinice axate pe îmbunătățirea relației medic – pacient vârstnic, pe importanța examenului clinic, a corelațiilor dintre datele oferite de anamneză, simptomatologie, semnele clinice, laborator și imagistică, în elaborarea pe etape, a diagnosticului final specific pacientului vârstnic. Efectuează vizite zilnice la patul bolnavului, împreună cu medicii rezidenţi (aflaţi în diferite etape de pregătire profesională), în scopul îmbunătățirii comunicării bidirecționale pacient vârstnic – medic. antrenarea medicilor rezidenți în activitățile ştiinţifice. Coordonează și evaluează medicii rezidenţi. Este conducător de doctorat – coordonarea tezele de doctorat. Deține supraspecializare în Psihogeriatrie și competențe în Managementul Serviciilor de Sănătate. Legat de recuperarea la pacienţii vârstnici – titlul tezei sale de doctorat, susținută încă din 2003: „Implicaţii cardio-circulatorii ale efortului fizic solicitat de metodologia fizicalkinetică de recuperare la vârstnici cu leziuni de neuron motor central”.
Stimate domnule profesor, în calitatea dumneavoastră de președinte al Societății Române de Gerontologie și Geriatrie, vă rugăm să ne spuneți ce aduce nou Congresul National de Geriatrie-Gerontologie de anul acesta?
Congresul Al XVII-lea de Geriatrie şi Gerontologie din anul 2025 este dedicat aniversării a 90 de ani de la înfiinţarea a două importante academii de ştiinţe din ţara noastră: Academia de Ştiinţe Medicale şi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. Doamna Profesor Ana Aslan, fondatoarea primului institut de geriatrie din lume şi a geriatriei şi gerontologiei din România, a fost membră a ambelor academii. Este un moment de bilanţ, de evaluare a realizărilor şi de continuare a activitătilor ştiinţifice dedicate persoanelor vârstnice. În acest cadru se vor desfăşura şi lucrările Congresului de anul acesta.
Depresia este un subiect des întalnit în ziua de azi. Considerați că este în mare parte subdiagnosticată în cazul vârstinicilor? Care sunt efectele pe care le are depresia asupra stării de sănătate a acestora, mai ales a sănătății neurocognitive?
Depresia la vârstnici reprezintă un factor de risc major pentru apariţia bolii Alzheimer: vârstnicii cu depresie dezvoltă afecţiunea neurodegenerativă mai precoce şi în proporţie mai mare comparativ cu persoanele fără afectarea dispoziţiei. De asemenea, vârstnicii cu depresie pot dezvolta un infarct miocardic mai frecvent, iar cei care au avut un infarct miocardic vor avea o incidenţă mai mare a reinfarctizării. O dificultate aparte a diagnosticării acestei tulburări a dispoziţiei la vârstnici este reprezentată de manifestarea atipică: pacientul va prezenta o serie de simptome somatice şi nu va relata faptul că se simte trist, “supărat”. Această somatizare a depresiei pune probleme importante de diagnostic diferenţial şi adesea împiedică identificarea precoce a afecţiunii.
Cât de întâlnite sunt dereglările cognitive în rândul persoanelor de vârsta a treia? Se poate controla evoluția acestora prin terapie medicamentoasă și/sau comportamentală?
Prevalenţa tulburărilor neurocognitive creşte odată cu înaintarea în vârstă. Dacă la 65 de ani aproximativ 10% din persoane prezintă o formă de afectare neurocognitivă, la 85 de ani peste 45% prezintă o astfel de tulburare. Terapia adresată acestei categorii de boli este complexă şi cuprinde măsuri non-medicale şi mijloace medicamentoase. Ea se adresează de fapt tandemului reprezentat de pacient alături de persoana care îi asigură îngrijirea.
Care sunt provocările cu care se confruntă un medic geriatru la noi în țară?
Confruntările sunt multiple. În primul rând aş menţiona dificultătile legate de particularităţile de manifestare a bolilor la vârstnici. Adesea simptomatologia este estompată sau atipică. Existenţa celor patru mari sindroame geriatrice pune probleme importante de diagnostic diferenţial: sindromul de incontinenţă, sindromul de instabilitate, sindromul de imobilizare, sindromul de afectare neurocognitivă. Aproape orice afecţiune întâlnită la vârstnici se poate manifesta printr-o combinaţie de unul până la trei din cele patru sindroame. O serie de afecţiuni cronice cresc mult durata examenului clinic, atât a anamnezei, cât şi a examenului fizic. Există şi o serie de prejudecăţi conform cărora manifestările bolilor la vârstnici ar fi modificări “normale” legate de vârsta cronologică înaintată. Acestea se întâlnesc atât la aparţinători, la personalul medical, dar chiar şi la pacienţii vârstnici înşişi.
Congresul EuGMS de la Valencia de anul acesta a avut ca temă “From Healthy Ageing to Complex Needs in Older Adults”. Credeți că îmbătrânirea sănătoasă și nevoile vârstnicului sunt un subiect tabu în România?
Fenomenul îmbătrânirii şi măsurile care trebuie luate pentru a face faţă problemelor care îl însoţesc pe vârstnic reprezintă o preocupare continuă şi la noi în ţară. Se înfiinţează secţii şi cabinete de geriatrie din ce în ce mai multe la nivelul tuturor regiunilor geografice. O dezvoltare importantă au luat-o centrele de îngrijiri de lungă durată care se bucură de o atenţie deosebită din partea autorităţilor care verifică respectarea standardelor de calitate în cursul acordării serviciilor specifice.
Cum vedeți abordarea “medicinei longevității” in România, un subiect des abordat în studiile de specialitate?
Longevitatea este o preocupare iniţiată de multe secole, chiar din timpul primilor împăraţi chinezi. Obiectivele principale ale geriatriei sunt, pe de o parte, de a extinde cât mai mult durata de viaţă într-o stare bună de sănătate, de a “împinge” anii grevaţi de disabilitate cât mai aproape de finalul vieţii. Desigur, pe de altă parte, un alt obiectiv este de a favoriza longevitatea, de a crea condiţiile pentru ca o persoană să trăiască mai mult. Dar, aşa cum arăta Doamna Academician Ana Aslan, dorinţa medicilor geriatri este de a adăuga viaţă anilor şi nu doar ani vieţii.
Ce proiecte are Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie și perpectivă?
În perspectivă, Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie doreşte să continue şi să extindă cooperarea internaţională cu alte societăţi de profil, precum şi cu alte specialităţi medicale, cu organizaţiile asistentelor medicale, cu alţi profesionişti implicaţi în îngrijirea persoanelor vârstnice, în spiritul unei adevărate echipe multidisciplinare.
