Microbiomul endometrial: biomarker emergent în infertilitate și reproducere asistată

Microbiomul endometrial a devenit o arie de cercetare esențială în domeniul infertilității feminine. Studiile recente demonstrează că dezechilibrele microbiene la nivelul endometrului pot influența implantarea embrionară, succesul sarcinii și răspunsul la tratamentele de reproducere asistată. Evaluarea acestui ecosistem bacterian prin metode de secvențiere de nouă generație permite o abordare personalizată și predictivă a fertilității. Prezentul articol revizuiește dovezile actuale privind compoziția microbiotei endometriale și relevanța sa clinică în optimizarea tratamentului infertilității.

Deși multă vreme cavitatea uterină a fost considerată un mediu steril, dovezile recente oferite de tehnologia Next Generation Sequencing (NGS) au infirmat această paradigmă, revelând prezența unei microbiote endometriale distincte, cu roluri esențiale în reglarea răspunsului imun, în implantarea embrionară și în menținerea sarcinii.
Această descoperire a condus la redefinirea abordării diagnosticului în cazurile de infertilitate idiopatică, reprezentând până la 30% din totalul infertilităților la femei. În contextul medicinei personalizate, microbiomul endometrial a devenit un biomarker emergent cu potențial clinic, în special pentru pacientele incluse în programe de reproducere asistată (ART).
Conform unui studiu publicat recent în Life (2025), alterările compoziției microbiene din tractul genital superior pot influența succesul implantării embrionului, rata de sarcină și riscul de complicații obstetricale. Studiile au arătat că o compoziție dominată de Lactobacillus spp. este asociată cu rezultate ART semnificativ mai bune, în timp ce disbioza endometrială este frecvent întâlnită în cazurile de eșec repetat de implantare (RIF) și avorturi recurente.
Un microbiom endometrial sănătos este, în mod ideal, dominat de Lactobacillus crispatus, L. gasseri, L. jensenii și L. rhamnosus, în proporție de peste 80–90% din totalul bacteriilor identificate. Acești lactobacili contribuie la menținerea unui mediu uterin acid, la protecția împotriva agenților patogeni și la reglarea inflamației locale. Dezechilibrul acestui ecosistem (disbioză) este asociat cu:
• Infertilitate idiopatică
• Eșec repetat de implantare (RIF)
• Avorturi spontane recurente
• Complicații obstetricale (ex. corioamnionită, naștere prematură)
Studiile din ultimii ani au demonstrat clar că microbiomul endometrial influențează direct implantarea embrionară, răspunsul imun local și succesul reproducerii asistate. Compoziția optimă a acestui ecosistem este dominată (>80%) de specii benefice din genul Lactobacillus, recunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatoare și de barieră biologică.
În contrast, o abundență relativă scăzută a lactobacililor, asociată cu prezența unor specii patogene precum Gardnerella vaginalis, Atopobium vaginae, Prevotella spp., Streptococcus spp. sau Klebsiella pneumoniae, poate declanșa un răspuns inflamator cronic subclinic și poate altera receptivitatea endometrială.

Un aspect critic în succesul implantării embrionare este echilibrul imun între toleranța față de antigenul semi-alogen embrionar și apărarea împotriva agenților patogeni. Microbiomul endometrial modulează acest echilibru prin inducerea expresiei citokinelor antiinflamatorii (IL-10, TGF-β) și prin reglarea activității celulelor NK uterine, esențiale pentru remodelarea vasculară. În condiții de disbioză, predomină citokinele proinflamatorii (IL-6, TNF-α), ceea ce duce la alterarea receptivității endometriale și creșterea riscului de respingere a embrionului.
Un studiu multicentric publicat în Fertility and Sterility (2024) a demonstrat că pacientele cu un microbiom endometrial dominat de lactobacili (>90%) au avut o rată de implantare de 60%, comparativ cu doar 23% în cazurile de disbioză. În plus, analiza retrospectivă a peste 400 de paciente FIV a confirmat că profilul microbian endometrial poate prezice rata de sarcină clinică independent de vârsta maternă sau calitatea embrionilor. Aceste date susțin rolul testării microbiomului endometrial ca parte integrantă a algoritmului de evaluare în infertilitatea idiopatică.
Evaluarea microbiotei endometriale prin teste NGS permite:
• Administrarea țintită de antibiotice sau probiotice – în funcție de speciile identificate;
• Personalizarea embriotransferului – sincronizat cu un mediu endometrial optim;
• Monitorizarea eficienței tratamentului – pentru pacientele cu istoric de eșec FIV sau avorturi spontane;
• Identificarea infecțiilor subclinice – deseori ignorate de testele uzuale de culturi.
Rezultatele testului care evaluează microbiota endometrială sunt clasificate astfel:
Testele pentru evaluarea microbiotei endometriale sunt recomandate în special în următoarele situații:
• Infertilitate de cauză necunoscută
• Femeilor aflate în programe de fertilizare in vitro (FIV)
• Avorturi spontane recurente
• Suspiciuni de afecțiuni ale mediului endometrial
Pregătirea pacientei presupune întreruperea probioticelor cu cel puțin 7 zile înainte și evitarea recoltării în timpul menstruației sau imediat după proceduri ginecologice invazive.

Concluzii
Microbiomul endometrial a trecut de la statutul de „curiozitate științifică“ la cel de biomarker clinic emergent, cu aplicații directe în diagnosticul și tratamentul infertilității. Astfel, microbiomul endometrial nu reprezintă doar un factor de mediu pasiv, ci un determinant activ al succesului reproductiv, cu implicații majore în medicina personalizată a infertilității.
În contextul medicinei personalizate, evaluarea microbiomului endometrial devine un instrument esențial în managementul infertilității și în creșterea șanselor de succes ale procedurilor de reproducere asistată.

Interacțiunea microbiomului endometrial cu imunitatea locală
Un aspect critic în succesul implantării embrionare este echilibrul imun între toleranța față de antigenul semi-alogen embrionar și apărarea împotriva agenților patogeni. Microbiomul endometrial modulează acest echilibru prin inducerea expresiei citokinelor antiinflamatorii (IL-10, TGF-β) și prin reglarea activității celulelor NK uterine, esențiale pentru remodelarea vasculară. În condiții de disbioză, predomină citokinele proinflamatorii (IL-6, TNF-α), ceea ce duce la alterarea receptivității endometriale și creșterea riscului de respingere a embrionului.

Axa microbiomului genital
Endometrul nu poate fi analizat izolat, ci ca parte a unei axe funcționale ce include microbiomul vaginal și cervical. Studiile comparative au arătat că microbiomul endometrial are o diversitate mai mare și o abundență relativ mai mică de lactobacili decât cel vaginal, dar modificările din tractul genital inferior se pot transmite ascendent. Astfel, vaginoza bacteriană cronică este un factor de risc pentru endometrite cronice și infertilitate, confirmând rolul continuumului microbian.

Dovezi clinice și date recente
Un studiu multicentric publicat în Fertility and Sterility (2024) a demonstrat că pacientele cu un microbiom endometrial dominat de lactobacili (>90%) au avut o rată de implantare de 60%, comparativ cu doar 23% în cazurile de disbioză. În plus, analiza retrospectivă a peste 400 de paciente FIV a confirmat că profilul microbian endometrial poate prezice rata de sarcină clinică independent de vârsta maternă sau calitatea embrionilor. Aceste date susțin rolul testării microbiomului endometrial ca parte integrantă a algoritmului de evaluare în infertilitatea idiopatică.

Provocări metodologice
Deși tehnologia NGS a revoluționat analiza microbiomului, există multiple limitări:
• Contaminarea probelor în timpul recoltării transcervicale poate altera rezultatele;
• Lipsa standardizării între laboratoare în ceea ce privește metodele de extracție, secvențiere și analiză bioinformatică;
• Interpretarea clinică rămâne dificilă, întrucât nu există valori „cut-off“ universal acceptate pentru proporția optimă de lactobacili.
Aceste aspecte fac necesară corelarea rezultatelor microbiomice cu datele clinice și histologice, pentru a evita supradiagnosticarea.

Perspective terapeutice emergente
În prezent, abordările terapeutice se concentrează pe:
• Antibioterapie personalizată: utilizarea de doxiciclină sau metronidazol pentru eradicarea speciilor patogene identificate;
• Probiotice vaginale/intrauterine: administrarea de Lactobacillus crispatus sau L. rhamnosus a demonstrat o creștere a ratei de implantare în trialuri pilot;
• Transplant de microbiotă vaginală (VMT): o strategie inovatoare, încă experimentală, dar cu rezultate promițătoare în restabilirea eubiozei;
• Terapia combinată (antibiotic + probiotic) urmată de embriotransfer într-un ciclu ulterior, pentru a maximiza șansele de succes.

Concluzii și direcții viitoare
Microbiomul endometrial a trecut de la statutul de „curiozitate științifică“ la cel de biomarker clinic emergent, cu aplicații directe în diagnosticul și tratamentul infertilității. Direcțiile viitoare includ:
• dezvoltarea unor teste standardizate NGS pentru uz clinic;
• definirea unor profiluri microbiene predictive pentru succesul ART;
• integrarea terapiilor probiotice personalizate în protocoalele de reproducere asistată.
Astfel, microbiomul endometrial nu reprezintă doar un factor de mediu pasiv, ci un determinant activ al succesului reproductiv, cu implicații majore în medicina personalizată a infertilității.

Bibliografie

1. Moreno, I., et al. (2016). Endometrial microbiota composition is associated with reproductive outcome in infertile patients. Microbiome, 4(1), 23.
2. Moustakli, E., et al. (2025). Behind-the-Scenes Actors in Fertility: A Review of the Female Reproductive Tract Microbiome. Life, 15(4).
3. Gao, H., et al. (2025). Differential endometrial microbiota associated with recurrent implantation failure. Frontiers in Endocrinology.
4. Medina Ruiz, L., et al. (2025). Detection of microbial pathogens in endometrium alters immune status and reduces ART success. Human Reproduction.
5. VFkjbepDVL4J. Lactobacillus iners dominance associated with poor outcomes in FET cycles. Human Reproduction, 2025.
6. Moreno, I., & Simon, C. (2018). Relevance of assessing the uterine microbiota in infertility. Fertility and Sterility, 110(3), 337–343.
7. Cagnacci, A., et al. (2025). Uterine cervix role in microbiota and endometriosis pathogenesis. IJGO.
8. Ou, Y. (2025). Endometriosis-Associated Infertility: Multi-Omics Insights. Frontiers in Endocrinology.
9. Barrea, L., Verde, L., Annunziata, G., et al. (2025). Effectiveness of Medical Nutrition Therapy in the Management of Patients with Obesity and Endometriosis. Current Obesity Reports. https://doi.org/10.1007/s13679-025-00662-8
10. Papakonstantinou, A., Moustakli, E., Potiris, A. et al. (2025). Behind-the-Scenes Actors in Fertility. Life. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12193755/
11. Gao, H., Xiao, J., Liang, B., et al. (2025). Main differential endometrial microbiota associated with recurrent implantation failure. Frontiers in Endocrinology. https://doi.org/10.3389/fendo.2025.1504609
12. Medina Ruiz, L., Sarasa, J. et al. (2025). Detection of microbial pathogens in endometrium alters the endometrial immune status. Human Reproduction. https://academic.oup.com/humrep/article/doi/10.1093/humrep/deaf097.303
13. Ou, Y. (2025). Endometriosis-Associated Infertility: Multi-Omics Insights into Pathogenesis. Frontiers in Endocrinology. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fendo.2025.1613334
14. Cagnacci, A., Londero, A.P., Scovazzi, U. (2025). A role of the uterine cervix in the pathogenesis of adenomyosis and endometriosis. IJGO. https://doi.org/10.1002/ijgo.70287
15. Kobayashi, T., Okabe-Kinoshita, M. et al. (2025). Lactobacillus iners Dominance in the endometrium is Associated with Poor Pregnancy Outcomes. Human Reproduction. https://academic.oup.com/humrep/article-abstract/40/Supplement_1/deaf097.804