Importanţa măsurării lungimii axiale
Pandemia COVID-19 a schimbat felul în care vedem lumea – la propriu. A fost un fenomen global complex, cu impact multidimensional asupra sănătăţii publice, echilibrului psihologic, sistemelor educaţionale, structurilor sociale, economiei, dezvoltării tehnologice şi nu în ultimul rând asupra funcţiei vizuale.
Estimările arată că în 2050, jumătate din populaţia lumii va avea miopie. Adică 1 din 2 oameni. Iar 10% vor avea chiar miopie mare, deci dioptrii peste -6.00 sferă, asociată cu riscuri exponenţial mai mari de complicaţii precum: dezlipire de retin㸠cataractă, glaucom, maculopatie miopică etc. Acest fenomen a fost accelerat în timpul, cât şi după pandemia de COVID-19 începută în 2020, care a favorizat extinderea timpului petrecut în spaţii mici şi în faţa ecranelor digitale, cât şi reducerea numărului de ore petrecute afară în aer liber.
Expunerea prelungită la distanţe mici, în special în faţa ecranelor digitale, determină alungirea axială prin inducerea unui defocus hipermetropoc cronic, care activează cascada de semnalizare retino-coroido-sclerală. Aceasta este responsabilă de remodelarea sclerei, scăderea rigidităţii peretelui ocular şi cu un dezechilibru între mecanismele inhibitorii şi promotoare ale creşterii oculare.
Lungimea axială oculară şi creşterea anuală la emetrop
Pentru un ochi emetrop, la 5-7 ani, lungimea medie este 22-23 mm cu o creştere anuală de aproximativ 0.2-0.3 mm/an. La 7-12 ani este normală o creştere a lungimii axiale in jur de 0.1-0.2 mm/an, iar între 12-18 ani globul ocular tinde spre stabilizare crescând cu o medie de 0.05-0.1 mm/an. La majoritatea emetropilor, globul ocular este practic stabil având o creştere medie a lungimii axiale de maxim 0.05 mm/an între 18-25 de ani.
O creştere anuală peste aceste valori este considerată patologică şi cu risc de miopizare, iar conversia utilă de reţinut este că echivalentul a 0.1 mm lungime axială corespunde cu 0.25 dioptrii.
Importanţa clinică a monitorizării acestui parametru la miop. De ce?
Măsurarea lungimii axiale încă de la primul consult pentru un suspect sau pacient cu miopie este utilă în identificarea mecanismului miopiei (axial sau refractiv), evaluarea severităţii, monitorizarea progresiei, estimarea riscului de complicaţii şi nu în ultimul rând pentru personalizarea tratamentului. În prezent, măsurarea lungimii axiale oculare este considerat în literatura de specialitate, standard de aur în monitorizarea pacienţilor cu miopie, deoarece reprezintă un parametru obiectiv şi mai sensibil decât modificările refracţiei cicloplegice.
Cu ce?
Indiferent că avem la dispoziţie în dotarea cabinetului, un biometru optic sau unul ultrasonic, consider de importanţă majoră în abordarea modernă a tratamentului unui pacient miop, măsurarea lungimii axiale, indiferent de vârstă. Bineînţeles că biometria optică reprezintă o alegere elegantă non-invazivă în special pentru copii, însă din practica mea curentă, inclusiv biometria ultrasonică prin contact se poate realiza chiar şi la pacienţi de 4 ani cu suficientă empatie şi răbdare. Consider importantă monitorizarea acestui parametru utilizând de fiecare dată acelaşi echipament pentru un anumit pacient.
Interpretare
Graficul Tideman pe care îl vedeţi în ilustraţia următoare evaluează riscul de apariţie/progresie a miopiei corelând lungimea axială şi vârsta pacientului. Din punct de vedere practic, eu în cabinet am acest grafic printat în format A3 şi îl utilizez pentru toţi pacienţii cu miopie, considerându-l deosebit de important în a îi face pe părinţi să conştientizeze riscul de progresie. Din păcate, în practica mea, estimativ peste 90% dintre aceştia sunt situaţi peste percentila 75%, ceea ce este considerat risc mare. Astfel, după o prima constatare a acestei probabilităţi înalte de progresie, reevaluez pacientul după 3 luni şi de multe ori constat că monoterapia specială cu metode optice nu este suficientă şi situaţia clinică impune tratamentul adjuvant farmacologic cu atropină. De cele mai multe ori aleg să iniţiez pentru 2-3 săptămâni tratamentul farmacologic cu concentraţia 0.025%, urmând să descresc concentraţia în cazul intoleranţei sau să o cresc în funcţie de răspunsul clinic, bazându-mă tot pe monitorizarea lungimii axiale. În momentul în care constat că am găsit tratamentul care îi oferă pacientului o creştere axială oculară sub cea a emetropului de aceeaşi vârstă, spaţiez controalele în funcţie de fiecare caz în parte. Iniţierea per primam a tratamentului combinat la aceşti pacienţi cu risc înalt, este încă în dezbatere la nivel mondial în comunităţile ştiinţifice.
În completarea evaluării scorului de risc, pot fi folosite chestionare care cuantifică vârsta actuală, ocupaţia, mediul urban sau rural, antecedentele heredo-colaterale pentru miopie, numărul de ore petrecute la aproape şi obiceiurile vizuale, timpul petrecut afară în aer liber, însă tot lungimea axială rămâne cel mai fidel parametru obiectiv de evaluare a riscului de progresie, celelalte date incluse în chestionar permiţând personalizarea recomandărilor şi a tratamentului igieno-dietetic oftalmologic.
Concluzii
Aşadar, catalogarea miopiei drept „pandemia de după pandemie” subliniază atât amploarea curentă a fenomenului, cât şi necesitatea unei schimbări de abordare clinică diagnostică şi terapeutică. Integrarea lungimii axiale oculare în practica zilnică permite o monitorizare precisă şi reproductibilă, dar şi o individualizare mai riguroasă a strategiilor de management. În acest context, eu consider că acesta a devenit un parametru indispensabil în evaluarea actuală, modernă a pacientului miop.
Bibliografie
1. Brennan NA, Toubouti YM, Cheng X, Bullimore MA. Efficacy in myopia control. Prog Retin Eye Res. 2021;83:100923
2. Wolffsohn JS, Kollbaum PS, Berntsen DA, Atchison DA, Benavente A, Bradley A, et al. IMI – Clinical Myopia Control Trials and Instrumentation Report. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2019;60(3):M132–60.
3. Cheung SW, Cho P. Validity of axial length measurements for monitoring myopic progression in orthokeratology. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2013;54(3):1613–1615.
4. Yam JC, Jiang Y, Tang SM, Law AKP, Chan JJ, Wong E, et al. Low-concentration atropine for myopia progression (LAMP) study. Ophthalmology. 2019;126(1):113–124.
5. Tideman JWL, Polling JR, Vingerling JR, Jaddoe VWV, Williams C, Guggenheim JA, et al. Axial length growth and the risk of developing myopia in European children. Acta Ophthalmol. 2018;96(3):301–309.
