Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) are o prevalență globală estimată de 10,3% în SUA. În România este de 8,3%(2). Numai în Statele Unite, se preconizează că BPOC va costa peste 40 de miliarde de dolari pe an în următorii 20 de ani(1).
Tratamentul farmacologic a înregistrat progrese evidente având potențialul de a îmbunătăți simptomele și capacitatea de efort și de a reduce exacerbările în cazul acestei boli. Respectarea deficitară a regimului medicamentos prescris pentru toate bolile în general, duce pe de altă parte la creșterea spitalizării, progresiei bolii, a riscului de deces, iar pe de altă parte, la mărirea costurilor de asistență medicală. Nerespectarea tratamentului în BPOC din toate cauzele variază de la 43% la 58,7%, ceea ce se asociază cu creșterea mortalității și a internărilor în spital(2).
Interacțiunile dintre pacienți, furnizori și sistemul de sănătate ca domenii, pot afecta negativ aderența la medicație. Mai puțin de 50% dintre pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) aderă la bronhodilatatoarele cu acțiune prelungită și corticosteroizii administrați pe cale inhalatorie, în ciuda eficacității cunoscute a acestor medicamente(3,4). Aceasta include “in facto” o înțelegere a administrării corecte a medicamentelor, a beneficiilor generale ale bolii conectată la tratamentul indicat, precum și accesul extins la medici și sistemul de sănătate. În plus, costul medicamentelor joacă un rol important și poate duce la neaderență legată de costuri (CRN).
În capitolul interacțiunea dintre pacienți și sistemul de sănătate se poate include: schimbarea frecventă a listei de medicamente, costurile ridicate ale medicamentelor suportate direct din buzunar și accesul limitat la clinici și farmacii. La aceste elemente se poate adăuga și partea de cunoștințe deficitare despre costurile medicamentelor și a acoperirii din partea asigurării medicale a diferitelor liste de medicamente.
Până la o treime dintre adulții în vârstă reduc aderența la toate medicamentele pentru a limita povara costurilor cu atât mai mult cu cât BPOC-ul vine la pachet cu boli cardiovasculare, diabet zaharat, osteoporoză etc. toate acestea având un necesar de medicații suplimentare, mai mult sau mai puțin compensate(5).
În cazul BPOC-ului, în mod specific, datele sondajelor naționale americane și nu numai, privind sănătatea, sugerează că 19% dintre indivizi se confruntă cu nerespectarea medicației legată de costuri. Această problemă este exacerbată și mai mult de un sistem complex de asistență medicală, în care modificările frecvente ale formularului din cauza considerațiilor de cost duc la o neaderență suplimentară(6).
Un studiu focusat pe costurile medicației a demonstrat că: peste 90% dintre persoanele care au experimentat CRN aveau asigurare medicală, ceea ce sugerează că problema depășește simplul statut de asigurat. CRN era asociată cu o funcție pulmonară mai proastă (dovedită prin spirometrie), o încărcătură simptomatică mai mare, o stare de sănătate mai proastă și un risc de mortalitate mai mare, conform indicelui BODE. Există în acest studiu făcut de cercetători americani o modificare notabilă și semnificativă clinic, cu un SGRQ de +8, un CAT de +2,6 și un FEV1 de -133 ml(1). Studiul realizat în SUA a deconspirat și următoarea situație: pacientul nu este pe deplin informat, deoarece se bazează pe recomandările medicilor, care pot să nu fie conștienți de costurile suportate de fiecare pacient(7).
Formularul de asigurări și administratorii de beneficii farmaceutice influențează, de asemenea, adesea medicația prescrisă. În plus, piața în sine permite un monopol temporar prin brevete(8). Ca urmare a acestor factori, prețurile medicamentelor în Statele Unite sunt mai mari decât în alte țări.
În România, o bună parte dintre acești factori responsabili sunt regăsiți la nivele mai mult sau mai puțin importante. După cum a evidențiat studiul american, CRN este asociat cu un declin mai rapid al funcției pulmonare și rate mai mari de exacerbare a BPOC, ceea ce poate, la rândul său, să crească cheltuielile totale pentru asistența medicală.
Exacerbările BPOC s-au dovedit întotdeauna a fi un contribuitor semnificativ la costul total al îngrijirii BPOC. Costurile mai mari ale medicamentelor de marcă, combinate cu elasticitatea ridicată a prețului pentru medicamentele respiratorii și modelele de plată cu partajare a costurilor, pot contribui semnificativ la CRN.
Reținerile pe termen scurt în utilizarea inhalatoarelor, un alt factor important, au fost de obicei cauzate așa cum s-a identificat în alt studiu american, de incapacitatea de a-și permite utilizarea, lipsa deținerii inhalatorului, uitării și a problemelor geografice sau logistice legate de accesarea serviciilor de asistență medicală(9). Participanții au depășit aceste bariere solicitând inhalatoare mai accesibile, păstrând inhalatoarele în locații strategice, practicând utilizarea în mod obișnuit a inhalatoarelor, folosind “memento-uri” sau indicii, utilizând inhalatoare suplimentare și bazându-se pe sprijinul social. Aproape jumătate dintre participanți au raportat că își utilizează inhalatoarele diferit față de cel prescris din cauza cunoștințelor, abilităților sau barierelor motivaționale complexe insuficiente. În plus, participanții care au raportat că utilizează
o schemă de dozare incorectă sau o tehnică de inhalare inadecvată nu erau conștienți de utilizarea greșită a inhalatorului.
Deși participanții au văzut în mod colectiv unele beneficii ale utilizării inhalatoarelor, mulți au fost în mod intenționat non aderenți din cauza unor factori motivaționali contradictorii. Barierele motivaționale comune în calea aderenței au inclus: convingerile că inhalatoarele nu sunt întotdeauna necesare, nerespectarea indicației prezintă riscuri reduse, identitatea lor de sine intră în conflict cu BPOC și asociază o suferință emoțională legată de numeroase medicamente.
Au existat interacțiuni puternice între întărirea complianței și alți factori motivaționali care au creat bucle de „feedback” ce au întărit sau au slăbit aderența. De exemplu, pacienții cu BPOC pot prezenta un risc suplimentar indus de bariere de comunicare legate de capacitatea fizică alterată în comparație cu pacienții cu astm, din cauza vârstei înaintate și a unei poveri mai mari de comorbidăți care le afectează acuitatea vizuală, dexteritatea sau mobilitatea. Oare câte din aceste probleme nu le regăsim și în comportamentul pacientului român cu BPOC?!
Cu toate acestea, descoperirile acestor studii contribuie la conștientizarea medicilor cu privire la amploarea barierelor deja existente, în ceea ce privește non aderența pacientului cu BPOC și subliniază importanța screening-ului de rutină și pentru a depăși potențiale bariere în relația medic -pacient și a acorda o asistență motivantă pentru aceștia.
Schimbările de politici pentru reducerea costurilor medicamentelor pot reduce nerespectarea schemelor de tratament medicamentos pentru această boală respiratorie cronică (dacă vorbim doar de costuri), pot reduce declinul funcției pulmonare și, probabil, pot duce la economii ale costurilor pe termen lung pentru sistemul de sănătate. Sigur că barierele în calea aderenței la medicație au fost multiple și au variat și în funcție de individ. Ele pot fi legate de cunoștințe și abilități și presupun intervenții care utilizează instruire sau abilitare, în timp ce barierele motivaționale ar putea fi abordate prin întărirea mesajelor de la medic sau intervenții adaptate la nivel individual.
Bibliografie neselectivă
1. Suri R, Non A, Bailey J, Conrad D. The long-term effects of cost-related nonadherence on COPD outcomes and progression in the COPDGene study cohort. Chronic Obstr Pulm Dis. 2026;13(1):1-7. doi: https:// doi.org/10.15326/jcopdf.2025.0689
2. Studiul de prevalență a BPOC în România 2019
3. Bryant J, McDonald VM, Boyes A, Sanson-Fisher R, Paul C, Melville J. Improving medication adherence in chronic obstructive pulmonary disease: a systematic review. Respir Res. 2013;14(1):109. https://link.springer.com/article/10.1186/1465-9921-14-109
4. Bhattarai B, Walpola R, Mey A, Anoopkumar-Dukie S, Khan S. Barriers and strategies for improving medication adherence among people living with COPD: a systematic review. Respir Care. 2020;65(11):1738-1750. https://doi.org/10.4187/respcare.07355
5. Briesacher BA, Gurwitz JH, Soumerai SB. Patients at-risk for costrelated medication nonadherence: a review of the literature. J Gen Intern Med. 2007;22:864-871. https://doi.org/10.1007/s11606-007-0180-x
6. Vestbo J, Anderson JA, Calverley PMA, et al. Adherence to inhaled therapy, mortality and hospital admission in COPD. Thorax. 2009;64(11):939-943. https://doi.org/ 10.1136/thx.2009.113662
7. Conti RM, Frank RG, Cutler DM. The myth of the free market for pharmaceuticals. N Engl J Med. 2024;390(16):1448-1450. https://doi.org/10.1056/NEJMp2313400
8. Feldman WB, Bloomfield D, Beall RF, Kesselheim AS. Patents and regulatory exclusivities on inhalers for asthma and COPD, 1986- 2020. Health Aff (Millwood). 2022;41(6):787-796. https://doi.org/10.1377/hlthaff.2021.01874
9. LaBedz SL, Okpara EM, Potharazu AV, Joo MJ, Press VG, Sharp LK. Determinants of medication nonadherence among diverse adults with chronic obstructive pulmonary disease. Chronic Obstr Pulm Dis. 2026;13(1):73-83. doi: https://doi.org/10.15326/jcopdf.2025.0673
