Prof. Univ. Emerit Dr. Farm. Dumitru LupuliasaAuthor
Interviu realizat cu Domnul Prof. Univ. Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, Președinte al Colegiului Farmaciștilor din România și Președinte al Societăţii de Științe Farmaceutice din România
Stimate domnule Prof. Univ. Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, în calitate de Președinte al Congresului Naţional de Farmacie, ce va avea loc în perioada 24-26 Septembrie 2025 la Târgu Mureș, vă rog să relataţi, care sunt provocările și oportunităţile industriei farmaceutice în contextul schimbărilor globale?
Trebuie să punctez întâi faptul că, a fi Președintele Congresului Național de Farmacie 2025 de la Târgu Mureș este o onoare pe care o resimt cu atât mai intens, cu cât este un eveniment care va reuni și în 2025 profesioniștii medicamentului, pentru a se informa, pentru a schimba idei, concepte în legătură cu progresul înregistrat în ultimii ani în domeniul nostru de profil. Este de aceea, lesne de înțeles, de ce Congresul Farma a abordat tema:
FARMACIA ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR GLOBALE: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI.
Și, de asemenea, nu este întâmplător nici faptul că, evenimentul se desfășoară în Târgu Mureș, orașul fanion al industriei farmaceutice românești, cum l-au denumit organizatorii Congresului, manifestarea științifică urmărind să provoace ample dezbateri, menite să transforme amenințările care planează asupra profesiei în oportunități, în contextul momentului, definit prin globalizare și tehnologizare.
În ultimii ani, la nivel național, european și global se vorbește de nevoia de autonomie strategică în domeniul medicamentului, se abordează intens problematica sustenabilității industriei farmaceutice, pentru care se impune a fi încurajate cercetarea și dezvoltarea și producția. Dezvoltarea parteneriatului cu sectorul privat al industriei farmaceutice, care și în România este majoritar, devine extrem de importantă, ca de altfel și implicarea universităților de medicină și farmacie, pentru consolidarea cercetării și dezvoltării într-un domeniu în care progresele sunt rapide, iar accesul la medicamente, inclusiv medicamentele critice, este vital.
De asemenea, colaborarea între autoritățile de reglementare și industrie, plecând de la evaluarea și adaptarea modelelor de parteneriat din alte țări, este esențială pentru atingerea obiectivului de realizare a Programului Național de Dezvoltare a Industriei Farmaceutice.
Una din tematicile Congresului Farma 2025 este: Concept și inovație – medicamentul în era biotehnologiei și inteligenței artificiale. Alegerea acestei tematici nu este întâmplătoare în condițiile în care UE urmărește modificarea legislației farmaceutice. În acest context, mi se pare extrem de important să evidențiez importanța consultărilor care au avut loc în 7 iulie anul acesta, la nivelul părților interesate în sănătate publică implicate în modificarea legislației UE privind Ghidul de Bune Practici de Fabricație (GMP-BPF).
Având în vedere avansul rapid al tehnologiilor digitale și implementarea sistemelor de inteligență artificială (IA) în producția farmaceutică, actualizarea ghidurilor privind bunele practici de fabricație este esențială pentru a se asigura că acestea continuă să ofere îndrumări clare, practice și relevante producătorilor și autorităților naționale competente. Practic, se are în vedere și introducerea unei anexe dedicate IA, care vizează sprijinirea inovării în fabricarea medicamentelor și asigurarea armonizării reglementărilor.
Este esențial de adăugat că, pentru a menține alinierea globală a standardelor, realizând în același timp asigurarea celei mai înalte calități, aceste revizuiri de documente au fost elaborate de membrii grupurilor de lucru ale Agenției Europene a Medicamentului (EMA) implicate în fabricație și inspecție farmaceutică.
Noua anexă privind IA stabilește cerințe pentru utilizarea IA în fabricarea substanțelor active și a medicamentelor. Aceasta stabilește cerințe pentru selectarea, antrenamentul și validarea modelelor de IA. Noua Anexă prevede o supraveghere continuă a sistemelor de IA, inclusiv controlul modificărilor, monitorizarea performanței modelului și procedurile de revizuire umană atunci când este necesar.
Cum definiţi optimizarea aderenței la tratament din perspectiva farmaceutică?
Răspunsul la această întrebare va fi o prezentare parțială, numai pe o anumită direcție, a rolului farmacistului ca educator în ceea ce privește sănătatea pacientului. Este evident faptul că, implicarea farmacistului, printr-o consiliere adecvată, în aderența la tratament are ca rezultat mai buna înțelegere de către pacient a medicației prescrise, cu reducerea riscului de complicații ale bolii și un efect terapeutic îmbunătățit.
Consider că, este totuși important să amintim definiția aderenței la tratament, deși termenul este atât de mult folosit în practica medicală: aderența la tratament se referă la măsura în care un pacient urmează instrucțiunile medicului sau farmacistului cu privire la modul de administrare a medicamentelor, la doza, frecvența și durata tratamentului. Din definiție reiese clar de ce aderența este esențială pentru eficacitatea tratamentului, și implicit pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Cred că, pentru ca răspunsul la întrebare să fie cât mai didactic prezentat și pentru a facilita corecta înțelegere a termenului se impune să detaliem factorii care influențează aderența la tratament:
Factori legați de pacient:
• atitudinea și percepția asupra bolii și a tratamentului: cu cât un pacient va avea o înțelegere superioară a importanței tratamentului prescris, cu atât mai mult acesta va avea o atitudine pozitivă față de aderență;
• nivelul de educație: poate contribui la o mai bună înțelegere a bolii și tratamentului;
• resursele financiare/sprijinul social pot influența aderența;
• factori psihologici: anxietatea determinată de boală, diferite afecțiuni mintale pot afecta aderența.
Factori legați de tratament:
• complexitatea tratamentului, ca număr de medicamente, cu frecvență mare de administrare, poate fi un factor greu de respectat;
• reacțiile adverse: pot tnfluența continuarea tratamentului;
• costul: prețul ridicat al medicamentelor poate fi o piedică în calea aderenței.
Factori legați de sistemul
de sănătate:
• accesul la servicii medicale și farmaceutice: contribuie la o aderență superioară, dacă există o bună comunicare profesionist-pacient, în măsură să influențeze pozitiv încrederea pacientului;
• sistemul de asistență socială: poate oferi suportul necesar pacientului cu dificultăți financiare sau de altă natură.
Revenind la rolul farmacistului în creșterea aderenței, aș insista asupra:
• informațiilor despre medicamente care trebuie comunicate cât mai clar pe înțelesul omului bolnav: explicarea modului de administrare, a reacțiilor adverse posibile și a importanței tratamentului în raport cu afecțiunea pacientului;
• importanței suportului psihologic și emoțional oferit pacientului pentru a face față dificultăților emoționale și mentale legate de boală și implicit pentru a-și continua tratamentul;
• colaborării cu alți profesioniști din domeniul sănătății, dacă această abordare se impune în îngrijirea pacientului.
Pentru a conchide și pentru ca definirea importanței aderenței la tratament să fie cât mai corectă, consider că, este util să precizez că, la beneficiile aderenței la tratament enunțate deja, respectiv:
- șanse mai mari de îmbunătățire a eficacității tratamentului,
sau - prevenirea apariției complicațiilor afecțiunilor cronice, cu un impact pozitiv asupra calității vieții, se adaugă și un alt beneficiu cu un impact semnificativ asupra sistemului național de sănătate, anume faptul că aderența la tratament poate reduce costurile asociate unor posibile tratamente suplimentare sau chiar spitalizărilor care ar putea deveni necesare dacă pacientul nu respectă sau nu urmează recomandările medicului sau farmacistului cu privire la tratamentul prescris.
Cum poate fi definit rolul esențial al farmacistului în promovarea sănătății și a educației pentru sănătate?
Este o întrebare care mi s-a adresat de multe ori în ultimii ani, pentru că abordează de fapt un subiect care se menține la ordinea zilei când se analizează necesitatea de repoziționare a profesiei de farmacist în sistemul național de sănătate, în contextul momentului pe care îl trăim, caracterizat de progresul tehnologic, de o dinamică sociopolitică, de abordarea multidisciplinară a actului medical. Toate aceste elemente impun farmacistului să-și consolideze locul în ceea ce toți ne dorim să fie un sistem de sănătate care să răspundă nevoilor reale ale populației, să fie accesibil și rezilient.
Se vorbește mult, și pe bună dreptate, că profesia de farmacist trebuie să se adapteze prin schimbare de viziune și atitudine la tot ce definește azi epoca contemporană… Cu toate acestea, nu pot să nu susțin mereu și să nu îmi doresc să se înțeleagă că, rolul farmacistului a fost dintotdeauna esențial în promovarea sănătății și educației pentru sănătate!
Întotdeauna farmacistul a însoțit eliberarea medicamentelor de consilierea pacientului oferind informații despre medicamente, cum pot fi prevenite bolile și despre, ceea ce azi numim, un stil de viață sănătos!
Farmacistul a jucat mereu un rol crucial ca profesionist al sănătății cu o relație apropiată cu pacientul, cu care a urmărit mereu să construiască o conexiune de încredere, aceasta fiind singura cale de a acționa ca principal consilier pentru pacienți, în ceea ce privește utilizarea responsabilă a medicamentelor, modul de administrare, indicațiile terapeutice, raportul beneficiu-risc, interacțiunile medicamentoase. Acest tip de relație cu pacientul este în măsură să faciliteze aderența la tratament, fiind instrumentul de educare a acestuia în probleme de sănătate.
Un alt rol important al farmacistului este să verifice prescripțiile medicale, pentru a identifica potențiale erori care trebuie corectate înainte ca acestea să afecteze pacientul.
Promovarea sănătății comunității este o altă direcție de acțiune a farmacistului în ceea ce privește educația pentru sănătate.
Campaniile de vaccinare, unele
screening-uri de sănătate și alte activități de promovare a sănătății în comunitate sunt tot atâtea posibilități ale farmacistului de implicare în procesul de promovare a sănătății în comunitate, respectiv de conturare a rolului său în prevenție.
OMS 2382 din nov 2021 pentru aprobarea Metodologiei de realizare şi implementare a serviciilor farmaceutice şi a Nomenclatorului de servicii farmaceutice a marcat semnificativ calea profesiei noastre spre atingerea obiectivului de consolidare a rolului farmacistului în cadrul asistenței de sănătate publică în România.
Valorile câștigate în ultimul timp pentru profesie, pe linia de noi servicii farmaceutice, în ceea ce privește rolul farmacistului în prevenție, ne dorim să fie recunoscute și percepute în același mod și de pacienți. Pe scurt, pașii deja făcuți de farmacia comunitară pe acest drum, al serviciilor farmaceutice de prevenție: testarea antigenică rapidă pentru diagnosticarea infecţiei cu SARS-CoV-2 (din mai 2021), vaccinarea antigripală la sfârșitul anului 2022 și continuată în anii următori, depistarea nivelului de risc de diabet zaharat în cursul anului 2023.
Așa cum am enunțat deja, și alte servicii farmaceutice, esențiale și avansate, fac deja parte din activitatea curentă a farmacistului și pot fi încadrate ca servicii de prevenție:
• Serviciul farmaceutic esențial, de susţinere şi desfăşurare a campaniilor de sănătate publică implică afişarea materialelor informative, oferirea materialelor informative şi comunicarea informaţiilor referitoare la campaniile de sănătate publică iniţiate de autorităţi, la nivel naţional sau local;
• Serviciul de consiliere privind renunţarea la fumat;
• Serviciul de educaţie privind sănătatea alimentaţiei, care implică evaluarea statusului nutriţional al pacientului şi consilierea acestuia privind stilul de viaţă.
De asemenea, de mare impact va fi și elaborarea de ghiduri de implementare pentru alte servicii farmaceutice de monitorizare a tratamentului, prevăzute în Nomenclatorul de servicii aprobat prin OMS 2382 din noiembrie 2021 cum sunt:
• Serviciul de evaluare şi monitorizare a polimedicaţiei – implică optimizarea tratamentului pacientului cronic, inclusiv al pacientului oncologic, care are prescrise 5 sau mai multe medicamente în acelaşi timp.
• Serviciul de urmărire a pacientului sub tratament cu anticoagulante orale implică informarea şi educarea pacientului privind particularităţile tratamentului, monitorizarea tratamentului, a parametrilor biologici şi a aderenţei la tratament.
• Serviciul de gestionare a pacientului cronic (hipertensiv, diabetic, cu afecţiuni pulmonare şi cu dislipidemii) – implică evaluarea medicaţiei şi a funcţiilor vitale/parametrilor biologici, dacă este necesar, verificarea aderenţei la tratament, precum şi evaluarea pacienţilor fără tratament medicamentos prin consiliere (îndrumare către un consult medical, regim dietetic etc.) şi monitorizare.
• Serviciul de monitorizare specifică a pacientului cu boli pulmonare obstructive cronice – implică informarea şi educarea pacientului privind particularităţile tratamentului cu corticoizi inhalatori şi modul de utilizare a dispozitivelor inhalatorii, precum şi monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei bolii.
Mi se pare foarte important să subliniez un aspect care se referă la recunoașterea în cadrul prevederilor OMS 2382/2021 enunțat anterior, a expertizei farmacistului, dobândită în farmacia comunitară, în implementarea serviciilor farmaceutice de monitorizare a tratamentului pacienților, cu impact pozitiv asupra aderenței la tratament. Ordinul stipulează obligativitatea elaborării de ghiduri pentru serviciile farmaceutice avansate care pot fi implementate de farmaciști cu drept de liberă practică, cărora li s-a eliberat un certificat care atestă competența de a presta serviciul respectiv, dat fiind faptul că a urmat un curs de instruire de profil. Menționez însă că, legiuitorul precizează totodată că, prin exceptie de la prevederea de obligativitate a deținerii certificatului de atestare enunțat, serviciile farmaceutice avansate în ale căror ghiduri de bună practică farmaceutică se stipulează în mod expres, pot fi acordate şi de farmacişti care nu au urmat un curs de instruire specific. Desigur, elaborarea de ghiduri de implementare pentru toate serviciile avansate va avea un impact pozitiv asupra profesionalismului farmacistului comunitar, care însă a practicat dintotdeauna, în baza educației farmaceutice continue, consilierea și monitorizarea tratamentului pacienților.
Nu pot să închei răspunsul la această întrebare fără să reiterez faptul că, obiectivul comun al farmaciştilor ca furnizori de asistenţă medicală primară este de a facilita accesul pacienţilor la îngrijirea sănătăţii, care ar trebui să înceapă cu servicii de sănătate comportamentală!
Să ne amintim așadar cum comunitatea farmaciștilor din România a fost onorată nu numai să susţină, dar și să se implice în proiectul Sănătatea Comportamentală prin Rețeaua Comunitară Ai grijă de sănătatea ta, proiect de educație sanitară în 20 de comunități din 7 județe – Buzău, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman, lansat în decembrie 2023. Proiectul a propus un model de medicină a stilului de viață (sănătate comportamentală) pentru prevenirea unor patologii cu impact negativ în indicatorii de sănătate din România (de exemplu: diabet, boli cardiovasculare, cancere).
Demn de semnalat este faptul că proiectul a deschis dialogul dintre specialiștii din toate domeniile vizate (medici de familie, asistenți medicali comunitari, farmaciști, asistenți sociali, psihologi) și autoritățile centrale, județene și locale, care pot contribui la modelarea proiectului, la evaluarea acestuia și, astfel, la consolidarea rolului prevenției și al educației pentru sănătate în România.
Care sunt parametrii definitorii pentru farmacistul viitorului?
Voi încerca să mă fac cât mai bine înțeles. Poate că acest lucru definește orice dascăl, poate că această dorință vine și din faptul că realizez cât de important este nu numai pentru tânăra generație, pentru absolvenții Școlii de Farmacie, ci și pentru toți colegii farmaciști, să conștientizeze că ne aflăm la granița între două epoci și că profesia pe care o iubim și o respectăm trebuie să supraviețuiască, să aibă un VIITOR!
Cred cu convingere că farmacistul viitorului va avea multe diferite noi abilități, deoarece viitorul farmacistului se conturează în jurul:
• adaptării sale la noile tehnologii
• extinderii serviciilor farmaceutice
• implicării sporite în monitorizarea stării de sănătate a pacienților, cu precădere pentru tratamentele cronice
• dobândirii de noi valențe ca vaccinatori și ca profesioniști direct implicați în testele de screening
• asumării de roluri și responsabilități în evoluție:
- implementarea de noi tehnologii: instrumente digitale pentru managementul farmaciei, inclusiv pentru eliberarea medicamentelor și comunicarea cu pacienții
- dezvoltarea serviciilor farmaceutice, pe lângă eliberarea medicamentelor, respectiv în ceea ce privește prevenția, consilierea și monitorizarea aderenței la tratament și a eficienței tratamentului pacienților
- vaccinarea în farmacii și efectuarea de teste de screening, ca sarcini de rutină
- specializări: farmacia clinică, industria farmaceutică, farmacogenomica (ceea ce presupune să se acorde suport farmaciștilor în procesul de integrare a farmacogenomicii în practica lor zilnică, ceea ce ar însemna ca prin identificarea biomarkerilor genetici de predicţie a răspunsului individual la tratament, farmacistului să i se permită practicarea medicinii personalizate).
În concluzie, farmacistul viitorului se prefigurează ca un profesionist din domeniul sănătății multivalent: stăpânește instrumentele digitale și oferă o gamă largă de servicii, care includ și îngrijirea personalizată a pacientului.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
