Obstrucția Congenitală de Duct Lacrimo-Nazal

(Imperforația Congenitală de Duct Lacrimo-Nazal) – diagnostic, complicații, soluții de tratament

Lacrimarea excesivă (epifora) indică o funcţionare anormală a aparatului lacrimal. Cauzele sunt:

• un exces de secreţie produs în mod reflex din cauza iritaţiei corneene sau conjunctivale, care poate fi unilaterală (stimularea nervului trigemen în prezenţa unui factor iritativ (corp străin, abraziune, keratită) sau bilaterală, frecvent asociată cu conjunctivita cronică sau recurentă, blefarită sau alte boli ale suprafeţei oculare.
• compromiterea căilor de drenaj prin obstrucţia mecanică a acestora: punctele lacrimale, canaliculele, sacul lacrimal sau ductul lacrimo-nazal sau prin deficitul de pompă cauzat de laxitatea pleoapei inferioare sau a muşchiului orbicular.

Epifora poate fi cauzată de o afecţiune congenitală sau dobândită.
Afecţiunile congenitale sunt:

• obstrucţia (imperforatia) congenitală a ductului lacrimo-nazal (OCDLN), atreziile de punct lacrimal, canalicul sau absenţa sacului lacrimal. Diagnosticul este obiectiv în cazul anomaliilor căilor superioare sau de statica paplebrală fiind ușor de identificat la examinarea atentă la biomicroscop.

Afecţiunile dobândite sunt:

• obstrucţia primară dobândită de duct lactrimo-nazal, dacriolitiază, traumatismele orbitei şi ale căilor lacrimale, infecţia cu actynomices, obstrucţia canaliculară consecutivă infecţiei herpetice, entropion etc.

Obstrucţia congenitală de duct lacrimo-nazal (canalul «înfundat»)
Aceasta se manifestă prin lăcrimare uni sau bilaterală, însoțită de episoade de secreții abundente care irită pleoapele și creează disconfort bebelușului. Aceste fenomene apar în primele săptămâni de viață.
În cazul OCDLN, diagnosticul este clinic și se pot obiectiva: dimensiunea meniscului lacrimal, refluxul la presiunea sacului, încărcarea cililor, testul Jones pozitiv,
Se tratează inițial prin tratament conservator: toaletare, masaj hidrostatic și eventual picături cu antibiotic pe perioadă scurtă dacă secrețiile sunt abundente și de aspect patologic (galbene, galben verzui-indică suprainfecția cu un germene patogen).
Obstrucția congenitală de duct lacrimonazal a sugarului creează adesea confuzii diagnostice, în special pentru medicul de familie sau pediatru. Este diagnosticată frecvent ca și «conjunctivită» și în multe situații se recomandă inutil un examen bacteriologic al secreției conjunctivale. Medicul oftalmolog poate tranșa ușor diagnosticul prin examinare și poate recomanda tratamentul adecvat. Masajul hidrostatic făcut corect are șanse mari de succes dacă este făcut la vârstă foarte mică și în mod consecvent. Practic, presiunea creată în interiorul sacului lacrimo-nazal contribuie la eliberarea valvei Hasner, fenomen care în mod fizilogic se produce în ultima lună de sarcină. La aproximativ 10% din nou născuți, această permeabilizare nu se produce la timp. Este important ca bebelușul să fie văzut de către oftalmologul pediatru deoarece si un glaucom congenital poate să se manifeste inițial doar cu epifora pe de o parte iar pe de altă parte, o imperforație de duct la care masajul corect este inițiat tardiv are mult mai puține șanse să se remită decât una tratată la timp.
Dacă simptomatologia persistă, în ciuda masajului făcut corect, este recomandat sondajul căilor lacrimale, intervenţie cu rată mare de succes dacă este făcută în intervalul 6-12 luni. Evident, sondajul se poate face și mai repede dacă simptomele sunt foarte agresive sau obstrucția se complică. Intervenția se face în siguranță sub anestezie generală deoarece manevra este foarte delicată și dureroasă.
Din nefericire, uneori, obstrucția se poate manifesta chiar de la naștere însoțită de complicații: dacriocel, dacrocistocel (colectarea secrețiilor în interiorul sacului lacrimal sau formarea unui «buzunar» în care se colectează lichid și secreții care nu se pot drena, ba mai mult, se pot suprainfecta generând dacriocistită acută care necesită tratament chirurgical de urgență dar și asocierea antibioterapiei pe cale injectabilă. Netratată, dacriocistita acută a sugarului poate duce la fistulizare sau la extinderea infecției în zona orbitară (celulită) sau mai grav, în întregul organism.
Obstrucțiile obișnuite, necomplicate, recidivate mai mult de 2-3 ori, cele care au fost temporizate după vârsta de 12 luni şi cele însoţite de episoade de dacriocistită acută beneficiază de rezultate excelente prin implantarea unui tub de silicon, care se păstrează pe traiectul căilor lacrimale între 2 şi 6 luni, asigurând o permeabilizare definitivă a ductului. Există mai multe metode, cele mai cunoscute fiind Crawford şi, mai nou, Ritleng – tubaj bicanalicular siliconic cu rezultate excepţionale. În prezența infecției acute a sacului lacrimal este necesară tratamentul antibiotic pe cale generală.
O altă metodă de tratament în cazul OCDLN recidivată este dilatarea ductului cu ajutorul unei sonde cu balonaș.