Prevenția tulburărilor neurocognitive la vârstnicul cu sindrom de fragilitate

Tulburările neurocognitive reprezintă o problemă de sănătate publică în continuă expansiune, cu impact major asupra calității vieții vârstnicilor și asupra resurselor de îngrijire. La nivel global, prevalența acestor afecțiuni este în creștere constantă, iar povara economică și socială asociată se amplifică odată cu îmbătrânirea populației. România se înscrie în aceeași tendință demografică, cu o creștere rapidă a proporției de persoane vârstnice, ceea ce aduce un risc suplimentar pentru apariția fragilității și a declinului cognitiv. Acest context subliniază importanța unor strategii de prevenție adaptate nevoilor reale ale pacienților și familiilor lor.

Prevenția tulburărilor neurocognitive aduce beneficii majore. Prin reducerea incidenței și severității, prevenția poate întârzia apariția declinului cognitiv, menținând independența funcțională. În plus, previne complicații precum delirul, tulburările de comportament, căderile și malnutriția, cu impact direct asupra comorbidităților cronice. Conservarea funcțiilor cognitive contribuie la menținerea autonomiei și îmbunătățește calitatea vieții, reducând stigmatul și izolarea socială. La nivel economic și social, prevenția diminuează costurile pentru îngrijirea pe termen lung și oferă sprijin familiilor și îngrijitorilor.

Factorii de risc pentru tulburările neurocognitive se împart în nemodificabili și modificabili. Printre cei nemodificabili se numără vârsta înaintată, predispoziția genetică, precum și istoricul familial pozitiv. Factorii modificabili includ hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, obezitatea, bolile cardiovasculare și tulburările afective. De asemenea, dieta dezechilibrată, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool, expunerea la toxine și poluare, izolarea socială și stresul cronic contribuie la creșterea vulnerabilității cognitive.

Hipertensiunea arterială afectează integritatea vasculară cerebrală și crește riscul de infarcte silențioase și leucoaraioză. Controlul tensiunii arteriale reduce riscul de demență vasculară. Diabetul zaharat tip 2, prin insulinorezistență cerebrală și inflamație cronică, crește riscul de Alzheimer și demență vasculară; menținerea unui HbA1c sub control previne microangiopatia cerebrală. Dislipidemia, fibrilația atrială și insuficiența cardiacă au efecte negative prin mecanisme vasculare și embolice. Obezitatea, tulburările tiroidiene și depresia sunt factori suplimentari de risc și necesită screening și tratament precoce.

Evaluarea vârstnicului cu suspiciune de tulburare neurocognitivă presupune o anamneză detaliată, inclusiv simptome cognitive și comportamentale, istoricul medical și medicația. Examenul clinic urmărește statusul cognitiv, afectiv și funcțional, precum și semne neurologice. Se folosesc teste cognitive standardizate (MMSE, MoCA, testul ceasului), completate de evaluarea funcțională prin ADL și IADL. Investigațiile suplimentare includ biomarkeri din LCR și plasmă, imagistica cerebrală (IRM, CT, PET) și testarea genetică în cazuri selectate.

Pacienții diagnosticați cu tulburări neurocognitive necesită o monitorizare continuă și atentă, realizată prin reevaluări periodice care să includă atât testări neurocognitive standardizate, cât și evaluări funcționale ale gradului de autonomie. Aceste examinări trebuie completate de observațiile atente ale familiei sau ale persoanelor care asigură îngrijirea, care pot identifica modificări subtile în comportament, memorie sau capacitatea de a desfășura activități cotidiene. În paralel, investigațiile imagistice – cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică – efectuate la intervale prestabilite, oferă informații obiective asupra evoluției structurale a creierului și permit corelarea clinică cu tabloul simptomatic.

Integrarea tehnologiilor moderne reprezintă un progres semnificativ în managementul acestor pacienți. Dispozitivele portabile (wearable), capabile să monitorizeze parametrii fiziologici, nivelul de activitate și calitatea somnului, furnizează date valoroase pentru identificarea precoce a complicațiilor sau a modificărilor de status funcțional. La acestea se adaugă sistemele de monitorizare electronică a medicației, care contribuie la creșterea aderenței terapeutice și la reducerea riscului de erori de administrare, aspect deosebit de important în cazul pacienților cu deficit cognitiv progresiv.

Diagnosticul stabilit într-o fază incipientă este foarte important, întrucât permite inițierea rapidă a intervențiilor farmacologice și non-farmacologice, precum și planificarea realistă și individualizată a îngrijirii pe termen lung. În plus, pacienții diagnosticați precoce pot beneficia de acces la studii clinice inovatoare, care deschid perspective suplimentare în ceea ce privește tratamentul și încetinirea progresiei bolii. Această abordare integrată favorizează nu doar controlul mai bun al simptomelor, ci și menținerea calității vieții pacientului și a familiei sale pentru o perioadă mai îndelungată.

Nutriția ocupă un rol fundamental în prevenția și încetinirea proceselor care duc la declinul cognitiv, fiind considerată un factor de intervenție accesibil și cu impact major asupra sănătății cerebrale. Numeroase studii au demonstrat că adoptarea unei alimentații echilibrate și bogate în nutrienți esențiali poate contribui la menținerea funcțiilor cognitive și la reducerea riscului de instalare a demenței. Consumul regulat de alimente bogate în antioxidanți, cum sunt fructele de pădure, legumele cu frunze verzi sau nucile, sprijină combaterea stresului oxidativ implicat în deteriorarea neuronală. În același timp, aportul adecvat de acizi grași omega-3, regăsiți în peștele gras și în anumite semințe, are un efect protector asupra membranei neuronale și a proceselor de neurotransmisie. Vitaminele din complexul B, în special B6, B12 și acidul folic, joacă un rol esențial în metabolismul homocisteinei, reducând astfel riscul de afectare vasculară și neurodegenerativă.

Recomandările nutriționale pentru persoanele aflate la risc de tulburări cognitive pun accent pe respectarea unor mese regulate și pe un aport proteic suficient, adaptat vârstei și statusului funcțional. Modelele alimentare de tip cardioprotectiv și neuroprotectiv, cum este dieta mediteraneană sau dieta DASH, au fost asociate cu o funcție cognitivă mai bună și cu o incidență redusă a demenței. Este indicată limitarea consumului de alimente ultraprocesate, bogate în zaharuri rafinate, grăsimi saturate și aditivi, care favorizează inflamația și perturbă metabolismul cerebral. În plus, corectarea deficitelor nutriționale prin suplimente trebuie realizată doar în situațiile în care acestea sunt documentate clinic și paraclinic, evitându-se utilizarea nejustificată a produselor fără beneficii demonstrate. O strategie nutrițională personalizată și monitorizată poate, astfel, să contribuie la menținerea sănătății cognitive și la îmbunătățirea calității vieții pe termen lung.

Exercițiul fizic are un efect protector major, îmbunătățind fluxul sanguin cerebral, stimulând neurogeneza și neuroplasticitatea, reducând inflamația și stresul oxidativ. Se recomandă activități aerobice, exerciții de forță, flexibilitate și echilibru, adaptate stării de sănătate a pacientului. Programul trebuie inițiat treptat și integrat în viața cotidiană, cu un obiectiv minim de 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână. Suportul social și prevenirea accidentărilor sunt aspecte esențiale.

Depresia și anxietatea pot mimă sau agrava deficitul cognitiv, de aceea screeningul regulat, accesul la psihoterapie și tehnici de relaxare sunt recomandate. Activitățile sociale, creativitatea, educația continuă și stimularea cognitivă întăresc rețelele neuronale, reduc stresul și riscul de demență și promovează integrarea socială.

Tratamentul farmacologic actual are rol simptomatic: inhibitorii de colinesterază și memantina pot ameliora funcțiile cognitive și comportamentul, dar nu modifică evoluția naturală a bolii. Prescrierea trebuie realizată prudent, cu monitorizarea atentă a efectelor adverse. Deprescrierea tratamentelor inutile reduce riscul de reacții adverse, delir și căderi. În paralel, managementul activ al comorbidităților (hipertensiune, diabet, dislipidemie, boli cardiovasculare, obezitate, tulburări endocrine și psihiatrice) este esențial pentru prevenția declinului cognitiv.

Familia și îngrijitorii joacă un rol central, participând la deciziile de îngrijire, adaptând mediul de acasă și oferind suport emoțional. Educația și resursele comunitare ajută la prevenirea burnout-ului îngrijitorilor. Tehnologiile asistive, de la sisteme de monitorizare și siguranță până la aplicații digitale de stimulare cognitivă, contribuie la creșterea autonomiei și a calității vieții pacienților.

Prevenția tulburărilor neurocognitive la vârstnicul fragil presupune mult mai mult decât tratament medicamentos. Gestionarea riguroasă a factorilor vasculari și metabolici, promovarea nutriției și activității fizice, sprijinul psihologic, educația continuă, implicarea familiei și integrarea tehnologiilor moderne constituie pilonii fundamentali ai unei intervenții multidisciplinare eficiente. Această abordare integrată contribuie la menținerea autonomiei pacientului, la reducerea poverii socio-economice și la îmbunătățirea calității vieții.

Bibliografie:

1. Beauchet O, Matskiv J, Gaudreau P, Allali G, Vaillant-Ciszewicz A-J, Guérin O, et al. Frailty, Cognitive Impairment, and Incident Major Neurocognitive Disorders: Results of the NuAge Cohort Study. J Alzheimers Dis. 2023.
2. Gajdošová L, Jakuš V, Muchova J. Understanding cognitive frailty in aging adults: prevalence, risk factors, pathogenesis and non-pharmacological interventions. Bratisl Lek Listy. 2023;124(9):647-652.
3. Ruan Q, Yu Z, Chen M, Bao Z, Li J, He W. Cognitive frailty, a novel target for the prevention of elderly dependency. Ageing Res Rev. 2015 Mar;20:1-10. doi: 10.1016/j.arr.2014.12.004. Epub 2014 Dec 30. PMID: 25555677.
4. Pakzad S. Toward Developing a Novel Neurocognitive Frailty Index in the Elderly. J Geriatr Med Gerontol. 2017;3:032.
5. Romera-Liebana L, Orfila F, Segura JM, Real J, Fabra ML, Möller M, et al. Effects of a Primary Care-Based Multifactorial Intervention on Physical and Cognitive Function in Frail, Elderly Individuals: A Randomized Controlled Trial. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2018;73:1668–74.
6. Panza F, Lozupone M, Solfrizzi V, Sardone R, Dibello V, di Lena L, et al. Different Cognitive Frailty Models and Health- and Cognitive-related Outcomes in Older Age: From Epidemiology to Prevention. J Alzheimers Dis. 2018;62:993–1012.
7. Jaroch A, Kędziora–Kornatowska K. Nutritional status of frail elderly. Prog Health Sci. 2014;4:144–9.
8. Pakzad S, Bourque P, Fallah N, Saucier D. Prediction of cognitive status and 5‐year survival for elderly with diabetes by using the Neurocognitive Frailty Index (NFI). Alzheimers Dement. 2023;19.
9. Bartoli M, Palermo S, Cipriani GE, Amanzio M. A Possible Association Between Executive Dysfunction and Frailty in Patients With Neurocognitive Disorders. Front Psychol. 2020;11.