„Profilarea genomică comprehensivă oferă posibilitatea de identificare a modificărilor genetice cu relevanță terapeutică, diagnostică sau prognostică, atât somatice, cât și germinale”

Interviu realizat cu Doamna Prof. Assoc. Dr. Dana Lucia Stănculeanu, Medic Primar Oncologie, Institutul Oncologic București „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu“, Director medical Centrul Oncologic Sanador

Doamnă Prof. Assoc. Dr. Dana Lucia Stănculeanu, poate fi considerată testarea genetică primul pas în apărarea împotriva cancerului?
Testarea genetică nu constituie, în sine, o metodă de prevenție a cancerului, ci reprezintă mai degrabă punctul de plecare în evaluarea riscului oncologic. Prin intermediul acesteia, putem identifica persoanele cu predispoziții genetice și putem construi strategii de screening personalizat, supraveghere atentă și depistare precoce, înainte ca afecțiunea să se manifeste clinic. În special pentru pacienții cu antecedente familiale sau personale sugestive pentru agregare familială a unei patologii neoplazice, testarea genetică oferă informații valoroase care ne permit să planificăm un program de monitorizare eficient.
Deși identificarea unei mutații germinale nu garantează că boala se va dezvolta, ea creează o oportunitate importantă de a stabili un plan clar de supraveghere, de a interveni precoce și, în anumite situații, de a implementa măsuri profilactice, crescând astfel șansele de detectare timpurie.
Pentru ca aceste informații să fie valorificate corespunzător, este esențial ca testarea să fie integrată în cadrul unei ședințe de consiliere genetică, alături de o evaluare clinică atentă, în colaborare cu o echipă multidisciplinară.

Când se recomandă terapia hormonală?
Terapia hormonală este recomandată în managementul tumorilor hormono-dependente, respectiv acele tumori ale căror celule exprimă receptori pentru estrogen și/sau progesteron. În neoplaziile senologice care exprimă receptori hormonali la suprafața celulelor, terapia hormonală reprezintă un pilon central al tratamentului, atât în stadiile precoce, după intervenția chirurgicală, pentru a reduce riscul de recurență, cât și în boala metastatică, unde poate fi combinată cu terapii țintite pentru a încetini progresia bolii.
Importanța terapiei hormonale nu se limitează la cancerul de sân. În cancerul de prostată, de exemplu, blocarea androgenică prin antiandrogeni sau inhibitori ai sintezei testosteronului reprezintă tratamentul sistemic de bază. În anumite subtipuri de cancer endometrial sau ovarian, tumorile care exprimă receptori hormonali pot beneficia de terapii cu progestative sau inhibitori de aromatază, aceasta reprezentând o resursă importantă mai ales în boala avansată sau recurentă.
Decizia de a utiliza terapia hormonală se bazează pe o evaluare complexă a mai multor factori, printre care stadiul și subtipul histopatologic al tumorii, profilul receptorilor hormonali, vârsta pacientului și comorbiditățile asociate, cum ar fi riscul cardiovascular sau osteoporotic.

Care sunt procedurile moderne în terapiile cancerului endometrial?
Abordarea cancerului endometrial s-a transformat semnificativ în ultimii ani, orientându-se tot mai mult către stratificarea bazată pe caracteristicile moleculare și histopatologice. Clasificarea FIGO 2023 include subtipurile definite de The Cancer Genome Atlas (TCGA): tumori POLE ultramutate, tumori cu instabilitate microsatelitară înaltă, tumori cu mutații p53 și tumori cu profil molecular nespecific. Aceste categorii sunt deja integrate și în ghidurile ESGO/ESTRO/ESP și în algoritmul de clasificare a riscului ProMisE, oferind suport concret în evaluarea prognosticului și în alegerea strategiilor terapeutice.
Testarea HER2 câștigă tot mai multă relevanță, mai ales în carcinomul seros uterin, unde supraexpresia sau amplificarea HER2 este prezentă la aproximativ o treime dintre paciente. Adăugarea trastuzumab la chimioterapia pe bază de platină (carboplatină + paclitaxel) a demonstrat beneficii clinice semnificative în boala HER2-pozitivă. În plus, eficiența conjugatelor anticorp-medicament, precum trastuzumab-deruxtecan, este evaluată în numeroase studii clinice, conturând potențialul acestei noi clase terapeutice în managementul cancerului endometrial.
Imunoterapia a devenit o opțiune semnificativă, mai ales la pacientele cu tumori cu instabilitate microsatelitară înaltă sau deficit de reparare a ADN-ului (dMMR), unde inhibitorii punctelor de control imun, precum pembrolizumab sau dostarlimab, au demonstrat răspunsuri clinice semnificative. Pentru cazurile avansate sau recurente, asocierea pembrolizumab/lenvatinib a devenit o schemă importantă la pacientele cu tumori MSS/pMMR, extinzând aria de eligibilitate a imunoterapiei.
De asemenea, terapia hormonală rămâne relevantă în formele hormonosensibile, cu receptori estrogenici și/sau progesteronici pozitivi. Progestativele, inhibitorii de aromatază pot reprezenta o opțiune terapeutică eficientă în boala avansată sau recurentă, în special la pacientele cu evoluție lentă și comorbidități importante.
Astfel, tratamentul modern al cancerului endometrial se bazează pe caracterizarea moleculară detaliată a tumorii, depășind limitările impuse de stadializarea TNM și de clasificarea histopatologică tradițională. Această abordare nu doar că permite o stratificare prognostică mai robustă, dar și ghidează deciziile terapeutice într-un mod cu adevărat personalizat pentru fiecare pacient.

Cum definiți rolul profilării genomice comprehensive și a tumor board-ului molecular în medicina personalizată?
Profilarea genomică comprehensivă oferă posibilitatea de identificare a modificărilor genetice cu relevanță terapeutică, diagnostică sau prognostică, atât somatice, cât și germinale, și poate ghida alegerea terapiilor țintite sau includerea pacienților în studii clinice. Această abordare devine deosebit de valoroasă în cazul tumorilor rare, al formelor refractare la terapiile convenționale sau atunci când opțiunile standard sunt limitate, oferind o perspectivă mai clară asupra mecanismelor moleculare implicate și noi oportunități de tratament.
În acest context, tumor board-ul molecular joacă un rol central: interpretarea rezultatelor profilării genomice și integrarea acestora într-un plan terapeutic personalizat, unde expertiza multidisciplinară a oncologilor, geneticienilor și anatomopatologilor oferă opțiuni terapeutice optim adaptate profilului molecular al pacientului.
Este esențial, totuși, ca pacientul să fie informat de la început că profilarea genomică nu garantează identificarea unei mutații acționabile și că, în cazul descoperirii unei alterări moleculare relevante, accesul la terapiile potrivite poate fi dificil sau costisitor.

Care sunt factorii de risc pentru sindromul Li Fraumeni?
Sindromul Li-Fraumeni este o afecțiune ereditară rară, determinată de mutații germinale patogene ale genei TP53, care cresc semnificativ predispoziția la dezvoltarea timpurie a unor neoplazii, inclusiv sarcoame ale țesuturilor moi sau osoase, cancere mamare premenopauzale, tumori cerebrale, leucemii sau carcinoame adrenocorticale. Această agregare familială de neoplazii cu debut precoce este definitorie pentru sindrom, iar mutația se transmite autosomal dominant, cu un risc de aproximativ 50% pentru descendenți.
Rolul diagnosticului merge dincolo de simpla confirmare genetică. Identificarea purtătorilor unei mutații TP53 permite implementarea unor strategii riguroase de screening și supraveghere, concepute pentru a depista tumorile într-un stadiu cât mai precoce și potențial curabil. În acest context, consilierea genetică joacă un rol esențial, oferind pacientului și familiei o înțelegere clară a riscurilor și a intervențiilor clinice disponibile.
Astfel, depistarea timpurie a mutațiilor TP53 devine un element central în managementul sindromului Li-Fraumeni, permițând planificarea unei supravegheri personalizate și intervenții proactive care pot influența semnificativ prognosticul pacienților.