Provocările și direcțiile de acțiune în controlul tuberculozei în România

Romania continues to have the highest tuberculosis incidence in the European Union, despite a substantial decline from 142.2/100,000 in 2000 to 55/100,000 in 2023. The persistence of TB is fueled by socio-economic inequalities, poor living conditions, and health system limitations. Challenges include underdiagnosis, treatment dropout, and a high burden of multidrug-resistant TB (MDR-TB). The Romanian National TB Control Program (PNCT) is supported by international and EU-funded initiatives that aim to improve early diagnosis and treatment adherence. Strategic actions must focus on improving digital surveillance, expanding access to modern diagnostics and treatment, and integrating social support to ensure long-term sustainability. With coordinated multisectoral efforts, Romania has the potential to eliminate TB as a public health threat by 2035.

Tuberculoza (TB) rămâne o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, cu impact semnificativ în România. Deși s-au înregistrat progrese în reducerea incidenței, România continuă să aibă cea mai mare rată de TB din Uniunea Europeană, cu o incidență de 48 de cazuri la 100.000 de locuitori în 2023[1]. Această situație reflectă provocările persistente în diagnosticare, tratament și prevenție, amplificate de factori socio-economici și de infrastructura medicală.

Contextul Global și European al Tuberculozei
Conform declarațiilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în 2023, aproximativ 10,8 milioane de persoane au dezvoltat TB, înregistrându-se o ușoară creștere față de anii anteriori[1]. În Regiunea Europeană a OMS, incidența TB a crescut cu 0,2% între 2022 și 2023, inversând tendința descendentă observată anterior[2]. În Uniunea Europeană și Spațiul Economic European (UE/SEE), România a raportat 7.979 de cazuri în 2021, reprezentând 23,8% din totalul cazurilor din regiune, cu o rată de notificare de 41,6 la 100.000 de locuitori, de cinci ori mai mare decât media UE/SEE[2].

Situația specifică a României în Europa
România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate incidențe ale tuberculozei din Uniunea Europeană. Conform datelor publicate de ECDC și OMS, în anul 2023, România a înregistrat o rată de incidență de aproximativ 48 de cazuri la 100.000 de locuitori, mult peste media europeană (8.6 cazuri la 100.000 de locuitori)[2]. De asemenea, România este responsabilă pentru aproape un sfert din cazurile de TB raportate anual în Uniunea Europeană, în ciuda reducerii progresive a numărului de cazuri din ultimele decenii.
În anul 2023, România a înregistrat 9.143 de cazuri noi și recidive de tuberculoză, dintre care 429 au fost la copii, ceea ce reprezintă o rată de incidență de 48 de cazuri la 100.000 de locuitori. Aceasta marchează al treilea an consecutiv de creștere a numărului de cazuri, comparativ cu 8.824 de cazuri în 2022 și 7.618 în 2021 (după o scădere artificială în perioada pandemiei Covid-19)[3].
România se confruntă cu o povară semnificativă de TB multidrog-rezistentă. În 2021, din cele 758 de cazuri de TB rezistentă la medicamente raportate în UE/SEE, 264 au fost din România[2]. De asemenea, România a raportat 24 din cele 115 cazuri de pre-XDR în regiune. Tratamentul pentru MDR-TB este complex și are o rată de succes scăzută; în 2023, rata de succes a tratamentului pentru MDR-TB în regiunea europeană a fost de doar 59,7%[2].
De-a lungul ultimelor două decenii, România a înregistrat un trend descendent al incidenței tuberculozei, ca urmare a implementării mai multor programe naționale de control, în parteneriat cu OMS și Fondul Global. În anul 2002, incidența era de aproximativ 142 de cazuri/100.000 locuitori, iar până în 2022, acest indicator s-a redus cu peste 60%[4].

Cauze și Factori Determinanți ai Persistenței Tuberculozei în România. Tuberculoza nu este doar o boală infecțioasă, ci și una socială, reflectând inegalitățile sistemice din societate. Persistența TB în România este rezultatul unui cumul de factori:
• Factori sociali și economici: sărăcia și excluziunea socială sunt factori-cheie; persoanele fără adăpost, comunitățile de romi și populațiile instituționalizate au o incidență semnificativ mai mare a TB; supraaglomerarea locuințelor și condițiile de trai precare favorizează transmiterea bolii, în special în zonele urbane marginalizate; migrația contribuie la întreruperea tratamentului, lipsa accesului la servicii medicale și dificultăți de supraveghere[3].
• Probleme în sistemul de sănătate: subfinanțarea programelor de control TB a afectat capacitatea de diagnosticare timpurie, monitorizare și tratament complet; număr insuficient de pneumologi și personal specializat, în special în zonele rurale; capacitate redusă de laborator și infrastructură diagnostică limitată la anumite regiuni[3].
• Stigmatizare și lipsa de educație: tuberculoza este asociată frecvent cu stigmat social, ceea ce determină mulți pacienți să evite testarea sau tratamentul; lipsa educației sanitare duce la întârzierea prezentării la medic și creșterea riscului de transmitere comunitară[5].
Provocări Majore în Controlul TB în România. România se confruntă cu o serie de obstacole în controlul eficient al tuberculozei:
• Diagnostic tardiv și subraportare: în ciuda introducerii tehnologiilor rapide precum GeneXpert, multe cazuri sunt diagnosticate târziu, când boala este deja avansată; subraportarea cazurilor, în special în mediul rural și în rândul populațiilor vulnerabile, afectează estimările reale ale incidenței[2].
• Abandonul tratamentului: regimul terapeutic lung (6–24 luni, în funcție de forma TB) și efectele adverse duc la abandonul tratamentului, favorizând rezistența la medicamente; programele de tratament direct observat (DOT) nu sunt aplicate uniform la nivel național[3].
• Lipsa continuității în finanțare: Programul Național de Prevenire și Control al Tuberculozei (PNPSCT) depinde parțial de finanțări externe, ceea ce face sustenabilitatea intervențiilor incertă; trecerea de la sprijinul Global Fund/alte fonduri externe la finanțare exclusivă din bugetul de stat a generat perioade de instabilitate[3].
• Managementul TB multidrog-rezistente (MDR-TB): costurile tratamentului pentru MDR-TB sunt ridicate, iar tratamentele sunt greu accesibile în multe județe; lipsa aderenței și durata tratamentului (peste 18 luni) scad considerabil rata de succes[2].
Direcții Strategice de Acțiune. Pentru a reduce povara tuberculozei, România trebuie să adopte o abordare integrată, multisectorială; cele mai importante direcții sunt:

Intervenții medicale:
• Extinderea testării rapide (GeneXpert MTB/RIF) în toate județele[3].
• Consolidarea rețelei de laboratoare TB pentru diagnostic bacteriologic și teste de sensibilitate la medicamente.
• Îmbunătățirea tratamentului DOT: introducerea tratamentului observat electronic (eDOT) în mediile izolate sau urbane[5].

Reformarea sistemului de sănătate publică:
• Integrarea serviciilor TB în medicina de familie pentru o mai bună depistare precoce.
• Crearea unui registru electronic național TB interoperabil cu dosarul medical electronic.
• Reorganizarea rețelei de dispensare TB, în special în zonele cu deficit de personal.

Finanțare și politici publice:
• Creșterea finanțării PNPSCT și asigurarea fondurilor din bugetul de stat.
• Revizuirea legislației pentru a susține tratamentul ambulatoriu și protecția pacienților cu TB în câmpul muncii.
• Acces echitabil la medicamente noi, inclusiv pentru TB MDR (bedaquiline, delamanid, pretomanid etc.)[3].

Educație, prevenție și reducerea stigmei:
• Campanii media și educaționale pentru combaterea stigmatizării.
• Formarea cadrelor medicale în consilierea pacienților cu TB.
• Colaborare cu ONG-uri pentru intervenții comunitare (screening, aderență, suport psihosocial)[5].

Inițiativele Naționale și Internaționale în Desfășurare:
• Programul Național de Prevenire și Control al Tuberculozei (PNPSCT) este cadrul principal prin care România abordează tuberculoza, oferind diagnostic gratuit și tratament complet pentru toate formele de TB; monitorizarea cazurilor printr-un registru centralizat și dezvoltarea ghidurilor naționale în colaborare cu societatea științifică[3].
• Proiecte cofinanțate prin fonduri europene și internaționale: România a beneficiat de sprijin din partea Fondului Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei (2004–2020). Proiectul „Organizarea de programe de screening pentru tuberculoză” (POS CCE, 2018–2023) a testat peste 75.000 de persoane. Proiectul „Abordare integrată pentru controlul tuberculozei în România” a focusat pe diagnostic molecular rapid și servicii de suport[3].
• Colaborarea cu OMS și ECDC: România implementează Strategia End TB 2016–2035 și beneficiază de sprijin tehnic și evaluări periodice ale situației TB la nivel național[1, 2].
Recomandări și Perspective de Viitor. Pentru a elimina tuberculoza ca problemă de sănătate publică până în 2035, România trebuie să adopte următoarele măsuri:

Măsuri imediate:
• Introducerea tratamentului ambulatoriu sprijinit în toate județele.
• Consolidarea serviciilor mobile de screening pentru zonele rurale și comunitățile marginalizate.
• Creșterea capacității de tratament pentru TB MDR, inclusiv acces la terapii noi[3].
Măsuri structurale:
• Dezvoltarea unui sistem de supraveghere electronică interoperabil pentru cazurile de TB.
• Introducerea stimulentelor sociale (bonuri alimentare, transport) pentru pacienții în tratament.
• Integrarea serviciilor TB cu alte programe de sănătate publică (HIV, hepatite, sănătate mintală)[5].

Măsuri pe termen lung:
• Crearea unei strategii naționale intersectoriale care să includă educație, locuire, protecție socială.
• Creșterea investițiilor în cercetare și inovare privind diagnosticul rapid, vaccinuri noi și tratamente mai scurte.
• Combaterea stigmei prin campanii publice de informare și incluziune[1].

Concluzii
Deși România a făcut progrese semnificative în reducerea incidenței tuberculozei în ultimele două decenii, provocările rămân complexe și multisectoriale. TB continuă să afecteze cu precădere categoriile vulnerabile, reflectând inegalități structurale profunde.
Prin consolidarea infrastructurii medicale, digitalizarea sistemelor de supraveghere, extinderea screening-ului și tratamentului, precum și prin politici publice coerente și sustenabile, România are potențialul de a eradica TB ca amenințare majoră până în 2035.
Angajamentul politic, sprijinul comunității internaționale și implicarea societății civile vor fi esențiale pentru atingerea acestui obiectiv.

Bibliografie
1. World Health Organization. Global Tuberculosis Report 2024. Geneva: WHO; 2024. Disponibil online: https://www.who.int
2. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Tuberculosis surveillance and monitoring in Europe 2023. Stockholm: ECDC; 2023. Disponibil online: https://www.ecdc.europa.eu
3. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). Buletine de supraveghere TB 2021–2023. București: INSP; 2023. Disponibil online: https://insp.gov.ro
4. World Bank. Tuberculosis Incidence – Romania [Internet]. 2023 [citat 2025]. Disponibil online: https://tradingeconomics.com/romania/incidence-of-tuberculosis-per-100000-people-wb-data

4444