’’Psihiatria pediatrică trebuie privită ca o investiție strategică în sănătatea mintală a generațiilor viitoare și implicit, în siguranța societății.’’

Interviu realizat împreună cu Conf. Univ. Dr. Ciprian Băcilă, președinte ARPP

Lucrările Conferinței Naționale ARPP se vor derula în martie la Iași și vor avea ca principală idee „Perspective bio-psiho-sociale în sănătatea mintală contemporană”. Care sunt temele importante ale reuniunii, cum este structurată și cum va arăta aceasta din perspectiva participării interne și internaționale?

Conferința Națională de Psihiatrie din acest an are într-adevăr ca temă centrală „Abordări integrative: perspective bio-psiho-sociale în sănătatea mintală contemporană” și sperăm sa reflecte necesitatea unei viziuni complexe, orientată spre respectarea demnității umane, protejarea drepturilor pacienților și promovarea unei îngrijiri centrate pe persoană.

Vor fi abordate teme actuale, precum vulnerabilitatea și autonomia persoanelor care suferǎ de tulburǎri psihice, drepturile persoanelor cu dizabilitǎți, deasemenea provocările legate de sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. Capitole aparte vor avea în vedere implicațiile etice, clinice și de echitate ale instrumentelor emergente (inclusiv inteligența artificială, aplicațiile digitale, știința datelor și receptivitatea culturală în îngrijirea psihiatrică), noile direcții de cercetare în neuroștiințe, precum și alte aspecte legate de etică, legislație și politici publice.

Programul științific cuprinde 10 sesiuni preconferință, 42 de simpozioane, 11 mese rotunde, 23 de comunicări orale, peste 200 de prezentǎri orale, 15 postere și workshopuri, reunind 16 lectori internaționali şi peste 170 de lectori  naționali de prestigiu, împreună cu rezidenți și tineri specialiști.

În cadrul acestui eveniment științific, cei peste  900 de participanți vor avea posibilitatea să interacționeze direct, pentru a promova dialogul interdisciplinar, cu accent pe excelența actului medical în domeniul sănătății mintale.

Ce alte evenimente pregătește ARPP pentru membrii săi în acest an? Va fi organizată la Paltiniș a V-a ediție a Școlii de vară de psihopatologie?

Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie își continuă activitatea și în acest an prin organizarea unor evenimente științifice de referință precum: Conferința Națională Alzheimer, Conferința Națională „No Addict” (Iași), Conferința Naționalǎ a Asociației Române de Studiu a Personalitǎții (Târgu Mureș), Zilele Medicale și Științifice ale Spitalului „Prof. Dr. Alexandru Obregia” (București), Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mintală ”Galatia”, Psihopatologia crizei în medicină (Timișoara), Zilele Institutului de Psihiatrie „Socola” (Iași), Conferința Alianței Române de Prevenție a Suicidului, Conferința de Psihiatrie și Psihologie Medico-Legală (Sibiu).

În județul Sibiu, ARPP a fost partener la inițierea proiectul pilot ”O comunitate pentru sănătatea mintală”, dedicat educației pe această temă. Acest proiect are un rol de conștientizare a importanței sănătății mintale și își propune să ofere suport în dezvoltarea unor mecanisme de gestionare a stresului și emoțiilor. Prin dezvoltarea unor asemenea programe, dedicate promovării și protejării sănătății mintale, sperăm ca acest proiect să fie extins la nivel national.

Școala de vară de psihofarmacologie și psihopatologie continuă și anul acesta la Păltiniș cu ediția a V-a, în perioada 26 iulie-01 august 2026, evenimentul devenind deja unul de tradiție în rândul tinerilor specialiști și medicilor rezidenți. Aceștia au ocazia de a fi formați sub îndrumarea profesioniștilor cu experiență din domeniul psihiatriei, în aplicarea unor metode de evaluare și tratament esențiale pentru practica clinică. Ne propunem ca Școala să devină o constantă în pregătirea și formarea viitoarelor nume din psihiatria românească.

Unul dintre principalele obiective care se regăsesc în Ghidul de Organizare al Conferințelor ARPP este: ’’O creștere a vizibilității Organizației prin atragerea atenției asupra problemelor Psihiatriei la nivel național, în discuții cu autoritățile locale și guvernamentale, cu decidenții politici și cu mass media’’. Câte astfel de dezbateri inițiate de ARPP au avut rezultate pozitive și ce subiecte vor fi reluate în discuții viitoare?

Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie a inițiat și a participat la mai multe dezbateri, care au generat dialoguri constructive între profesioniștii din domeniu și factorii decizionali din legislativ. Unele dintre acestea s-au concretizat prin transmiterea de puncte de vedere oficiale către diverse autorități ale statului și prin participarea activă la consultări publice sau grupuri de lucru.

 Un rol important în acest demers îl au comisiile de lucru ARPP, structuri dedicate diferitelor domenii și arii de activitate din psihiatrie, care contribuie la formularea de analize, decizii profesionale și propuneri privind politicile de sănătate mintală.

Asociația a transmis un punct de vedere profesionist în ce privește aspecte controversate cuprinse de propunerile legislative referitoare la modul de sancționare al șoferilor depistați sub influența unor substanțe psihoactive. Astfel, am atras atenția asupra necesității unei reglementări echilibrate, care să facă o distincție clară între consumul de substanțe ilegale și utilizarea de medicamente cu efect psihoactiv, protejând în același timp drepturile pacienților și siguranța rutieră. Am participat activ la dezbaterile generate de adoptarea și implementarea Legii nr. 140/2022, privind măsurile de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale. Ne-am adus contribuția la modificarea şi completarea mai multor acte normative, subliniind necesitatea clarificării unor aspecte de aplicabilitate practică și a unei mai bune corelări între prevederile legale și realitățile din practica psihiatrică.

De asemenea, un exemplu recent îl reprezintă dezbaterile privind actuala lege a psihologilor, unde A.R.P.P a formulat observații și propuneri cu scopul protejării profesiei de psiholog și pentru recunoașterea rolului acesteia în domeniul sănătății mintale.

Considerăm oportună reluarea discuțiilor privind: finanțarea serviciilor de sănătate mintală, normarea diferențiată a personalului din psihiatrie, reglementarea situației actuale referitoare la lipsa specialiștilor din domeniul psihiatriei  pediatrice, dezvoltarea serviciilor comunitare la nivelul țării, protecția drepturilor pacienților, reglementarea distinctă a spitalelor de psihiatrie și unele măsuri de siguranță menite sa protejeze psihiatrul.

Legat de răspunsul precedent, ar fi bine să insistăm asupra protestului psihiatrilor ’’față de încercarea unor actori politici de a câștiga capital electoral, prin inițierea de legi care să incrimineze și mai mult consumatorii de droguri neimplicați în alte fapte penale’’. Stigmatizarea consumului de droguri, a substanțelor psihoactive în general, chiar și a celor recomandate medical, pare să fie un obstacol serios în activitatea specialiștilor pe care îi reprezentați.

Consider că, în ce privește utilizarea substanțelor psihoactive, actualul cadru legislativ are nevoie de flexibilitate, de o diferențiere clară între uzul sub îndrumare medicală, cu scop terapeutic și abuzul de substanțe psihoactive.

 Este nevoie de o judecată mai nuanțată, având în vedere că actuala lege incriminează sever și persoanele care sunt tratate legal cu substanțe psihoactive (medicamente). Ca și în cazul alcoolului, nivelul substanței psihoactive detectate trebuie să joace un rol în analiza medico-legală, odată ce este stabilită proveniența acesteia. Dincolo de consecințele legale, ne preocupă în egală măsură stigmatizarea socială atasată consumului de substanțe psihoactive, indiferent de motiv.

Insist spunând că trebuie bine înțeleasă diferența dintre abuzul sau uzul nociv de substanțe psihoactive și utilizarea lor în scop medical, deasemenea ideea de dependență. Uzul nociv pentru sănătate al unei substanțe psihoactive semnifică un model de utilizare care aduce afectare socioprofesională și totodată afectarea somatică a persoanei, fără a fi însă îndeplinite criteriile pentru dependența de respectiva substanță. Dependența de o substanță psihoactivă are criterii clare de definiție și include un model maladaptativ de folosire a substanței implicând toleranța (ceea ce presupune nevoia de a crește doza de substanță pentru a obține efectul psihoactiv vizat) precum și apariția stării de sevraj, care se produce la scurt timp după încetarea utilizării substanței și induce un răspuns atât în plan psihic cât și somatic. Dependența de substanțe psihoactive este o problemă serioasă a psihiatriei și impune protocoale clare, mai ales în ce privește modelul temporal al utilizării acestora. O utilizare corectă se face strict sub supraveghere medicală, care elimină pericolele de abuz sau dependență.

Legislația trebuie să se alinieze realităților clinice, evitând sancționarea celor care urmează tratamente corecte și transformând astfel un proces terapeutic legitim într-o barieră profesională și socială.

Poziția psihiatrilor, pentru cazurile de tulburări mintale care produc consecințe legale și devin intens mediatizate, trebuie să fie mereu echidistantă, bazată pe argumente medicale și științifice, cu scopul protejării pacientului psihiatric, a familiei acestuia și chiar a medicului curant.

Un alt obiectiv important al ghidului amintit mai sus este ‘’crearea de parteneriate cu asociații de pacienți, cu familiile acestora și alte grupuri direct interesate în apărarea drepturilor pacienților la tratament, la asistență socială, la un sprijin din partea instituțiilor comunitare, sau a instituțiilor capabile să creeze condiții de reabilitare’’. Cât de eficiente se dovedesc aceste dialoguri si ce inițiative noi credeți că ar putea să ușureze activitatea psihiatrilor în relația cu aparținătorii pacienților?

Dialogul cu familiile și asociațiile de pacienți reprezintă un demers necesar al reformei psihiatrice, iar eficiența sa este demonstrată de numeroșii pacienți care au fost dezinstituționalizați și reintegrați în comunitate. Din experiența noastră, știm că aderența la tratament depinde în mare măsură de sprijinul pe care pacientul îl primește în afara spitalului. Procesul terapeutic suferă si poate chiar eșua fără un sprijin familial si social predictibil.

 Dincolo de protocoale, adevărata reabilitare depinde de crearea unor condiții care să favorizeze o viață independentă, accesul la locuințe protejate și integrarea pe piața muncii prin programe de angajare asistată. Toate aceste măsuri sunt doar piese dintr-un ansamblu mult mai complex, menit să transforme comunitatea într-un spațiu de suport real, unde pacientul și familia sa nu mai sunt singuri în fața bolii.

În domeniul psihiatriei relația cu aparținătorii este de cele mai multe ori mai delicată și presupune un echilibru între respectarea drepturilor pacienților, a confidențialității datelor medicale pe de o parte și nevoia familiei de a fi informată și implicată în recuperarea bolnavului. Dialogul cu asociațiile de pacienți și familiile acestora este util și benefic pentru toate părțile implicate, dar mai ales pentru bunăstarea și protejarea pacientului psihiatric.

Ca planuri de viitor pe această temă, consider că ar fi utile: organizarea de întâlniri periodice ale profesioniștilor cu reprezentanți ai asociațiilor de pacienți, dezvoltarea unor servicii comunitare mai bine structurate, care să preia o parte din presiunea pusă astăzi exclusiv pe spital, precum și includerea aparținătorilor în programe de psihoeducație, pentru a înțelege mai bine evoluția bolii și rolul tratamentului.

În 2025 peste 3000 de minori români au fost implicați în infracțiuni grave, de natură să impună o evaluare psihiatrică a acestoră. Avem suficienți specialiști de psihiatrie pediatrică pentru a adresa această problemă, care pare să se agraveze de la un an la altul?

Numărul specialiștilor din domeniul psihatriei pediatrice este insuficient, raportat la nevoile reale actuale. Conform datelor Colegiului Medicilor din România (CMR), în 2023 activau sub 150 de medici psihiatri pentru copii și adolescenți, în condițiile în care populația școlară depășește 3 milioane.

Starea de sănătate mintală a copiilor și adolescenților este astăzi recunoscută la nivel internațional drept una dintre cele mai importante provocări pentru sănătate publică. Organizația Mondială a Sănătății arată că aproximativ 1 din 7 copii și adolescenți europeni trăiește cu o tulburare mintală, ceea ce înseamnă zeci de milioane de tineri afectați (World Health Organization, 2025). În același timp, raportul OMS evidențiază un deficit major de specialiști; în medie există un psihiatru pentru aproximativ 76.000 de copii și adolescenți în Europa (World Health Organization, 2025).

La nivel global, literatura de specialitate estimează că aproximativ 20% dintre copii și adolescenți prezintă o tulburare mintală pe parcursul dezvoltării, ceea ce confirmă că aceste probleme sunt frecvente și necesită intervenții sistemice, nu doar reacții punctuale (Signorini et al., 2017; ScienceDirect, 2023).

Dacă ne uităm la resursele de specialiști disponibile, diferențele dintre țările europene sunt foarte mari. În Uniunea Europeană există în medie aproximativ 18,8 psihiatri la 100.000 de locuitori, însă această rată variază semnificativ între state: Germania ajunge la aproximativ 28,6 psihiatri la 100.000 de locuitori, în timp ce unele țări din Europa Centrală și de Est au valori mult mai mici (Arango et al., 2025; Eurostat).

Această variație arată cât de dependentă este calitatea serviciilor de sănătate mintală de investițiile în resurse umane și infrastructură. În multe state europene există deja rețele dezvoltate de psihiatrie pediatrică. Germania are una dintre cele mai extinse rețele din Europa, cu numeroase centre și aproximativ 64 de paturi pentru psihiatria pediatrică la 100.000 de tineri, precum și peste 140 de servicii specializate pentru copii și adolescenți (Boege et al., 2021).

În România situația este diferită. Conform datelor UNICEF, peste 4 milioane de copii trăiesc în România, reprezentând 21% din populația țării, iar aproximativ 9% dintre ei ar avea nevoie anual de servicii de sănătate mintală (UNICEF România, 2021).

În același timp, UNICEF estimează că aproximativ 22.000 de copii și adolescenți au deja un diagnostic de boală mintală, iar numărul real al celor cu probleme emoționale sau comportamentale este probabil mult mai mare (multe cazuri rămân nediagnosticate) (UNICEF România, 2023).

Prevenția în mediul educațional este, de asemenea, limitată. În multe școli din România raportul consilier școlar/elev este de 1 consilier la peste 1.000 de elevi, ceea ce reduce capacitatea sistemului de a identifica din timp copiii cu dificultăți emoționale sau comportamentale (Ministerul Educației; Institutul Național de Statistică).

Aceste date sunt relevante și pentru înțelegerea fenomenului delincvenței juvenile. În numeroase situații, comportamentele antisociale ale minorilor sunt asociate cu tulburări psihice netratate, traumă sau consumul unor substanțe de risc. Fără evaluare psihiatrică și intervenție adecvată, riscul de recidivă rămâne ridicat.

Un element important este consumul substanțelor de risc în rândul adolescenților. Studiul european ESPAD, cea mai amplă cercetare privind consumul de alcool și droguri la elevi, arată că aproximativ 13% dintre adolescenții europeni declară că au consumat cel puțin o dată droguri ilicite (ESPAD Group, 2024).

Creșterea comportamentelor violente la minori este un fenomen multifactorial: vulnerabilitate neurobiologică, traumă, expunere la violență domestică, mediu online nereglementat, consum precoce de substanțe ilegale, abandon școlar, precaritate socio-economică. Dacă nu intervenim decisiv, riscăm să transformăm o problemă de sănătate într-una de siguranță publică. Evaluarea unui minor care a comis o faptă gravă nu înseamnă doar stabilirea unui diagnostic. Presupune o evaluare a discernământului, a riscului de recidivă, a contextului familial, a eventualelor traume și a nevoii de intervenție pe termen lung. Acestea sunt evaluări complexe, care necesită experiență, timp și echipe multidisciplinare.

În România psihiatria pediatrică este deja o specialitate distinctă față de psihiatria adultului, cu curriculum propriu și competențe diferite. Dincolo de faptul că numărul psihiatrilor cu specializare pediatrică este insuficient, majoritatea acestora activează în centrele universitare, în timp ce multe județe nu au nici un specialist, sau au unul singur, suprasolicitat. Problema nu este lipsa cadrului formal de supraspecializare, ci numărul redus de posturi în rezidențiat, lipsa atractivității financiare, nivelul ridicat de epuizare profesională (burnout), expunerea frecventă la cazuri medico-legale complexe, infrastructura deficitară (secții insuficiente, puține paturi dedicate evaluărilor medico-legale ale minorilor).

În contextul actual, avem nevoie de dezvoltarea unor competențe avansate în domenii precum psihiatria pediatrică medico-legală, psihiatria traumei și abuzului, intervenția timpurie în tulburările de conduită, evaluarea riscului de violență la minor. Acestea ar putea fi dezvoltate prin competențe complementare, formări postuniversitare sau atestate, fără a fragmenta excesiv specialitatea. Ar fi necesare: centre regionale de evaluare psihiatrică medico-legală pentru minori, echipe multidisciplinare (psihiatru, psiholog clinician, asistent social, terapeut ocupațional), servicii comunitare de intervenție timpurie, finanțare dedicată și predictibilă prin CNAS. Psihiatria pediatrică trebuie privită ca o investiție strategică în sănătatea mintală a generațiilor viitoare și implicit, în siguranța societății.

A reținut atenția în ultima perioadă anunțul privind crearea primei clinici de psihiatrie pediatrică cu secție de dezintoxicare pentru adolescenti, ce va funcționa la Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București. Din statisticile pe care le avem, câte astfel de clinici ar fi necesare pentru o acoperire a nevoilor specifice din teritoriu?

Înființarea primei clinici de psihiatrie pediatrică cu secție de dezintoxicare pentru adolescenți la Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” reprezintă un pas major înainte pentru sistemul de sănătate mintală din România. Este un semnal că începem să recunoaștem explicit gravitatea consumului substanțelor de risc și a tulburările psihice pe care le creaza de la vârste tot mai mici. Trebuie însă spus clar, această clinică nu este singura structură de psihiatrie pediatrică din țară. Există deja centre importante la Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Voila și Sibiu, iar unitatea din Cluj a beneficiat recent de un amplu proces de renovare și modernizare, ceea ce reprezintă un model de investiție corect direcționată. Aceste centre au un rol esențial în zonele deservite și preiau din mai multe județe cazuri complexe, care necesită internare și programe structurate de dezintoxicare.

Realist, România ar avea nevoie de cel puțin 8–10 centre regionale puternice, distribuite strategic, completate de servicii județene de psihiatrie pediatrică, ambulatorii funcționale și echipe comunitare. În plus, problema nu este doar numărul de clinici, ci accesul rapid la evaluare, existența paturilor pentru cazurile acute, personal specializat în adicții la adolescenți, continuitatea îngrijirii după externare, integrarea cu școala și serviciile sociale. Fără această rețea coerentă, centrele existente riscă să fie suprasolicitate, iar familiile din zonele mai îndepărtate să aibă acces dificil sau întârziat la tratament.

Cu mulțumiri pentru interviul acordat, propunem să încheiem cu apelul dumneavoastră către colegii care vor fi prezenți la lucrările apropiatei Conferințe Naționale ARPP.

Conferința este un prilej de întâlnire și dialog  între colegi, despre provocările și direcțiile de dezvoltare ale psihiatriei. Implicarea fiecăruia este importantă, pentru a produce schimbări concrete în activitatea noastră curentă.