Receptivitatea endometrială şi microbiomul aparatului reproducător

Authors

Publicat la data de 25-04-2024

Trebuinţa de a avea urmaşi este o caracteristică umană fundamentală, cu reverberaţii profunde atât la nivel individual, cât şi social, în întreaga lume, de la începuturile timpurilor. Literatura vedică sugera injectarea manuală a spermei în tractul reproducător feminin. Spre sfârşitul sec. al XVIII-lea, Lazzaro Spallanzani a realizat prima inseminare manuală la câini, fiind urmat, la om, de medicul scoţian John Hunter. Tot Spallanzani, demonstrând că spermatozoizii pot fi răciţi fără a-şi pierde proprietăţile, a deschis drumul către băncile de spermă devenite disponibile la jumătatea secolului trecut, perioadă în care clinicile de fertilitate încep să ia avânt. Tratamentele hormonale concepute în anii 1940, hormonii artificiali, precum şi numeroasele alte progrese tehnologice au culminat în 1978 cu succesul lui Robert Edwards şi Patrick Steptoe – naşterea Louisei Joy Brown, primul copil conceput in vitro, pe 25 iulie 1978. De atunci până în prezent se estimează că s-au născut prin FIV peste 8 milioane de copii.

Necesitatea de a maximiza şansele de obţinere a unei sarcini după fertilizare in vitro a condus la căutarea markerilor predictivi, cum ar fi: vârsta maternă, rezerva ovariană, receptivitațea endometrială etc. Endometrul uman, țesut complex format din diferite tipuri de celule (stromale, vasculare, imune, epiteliale), format din două straturi, funcțional și bazal, joacă un rol esențial în medierea interacțiunii complexe dintre mamă și embrionul în curs de dezvoltare. Stratul funcţional este stratul superficial al endometrului, care suferă modificări ciclice în funcție de diferitele faze ale ciclului menstrual, predominant reglementate de hormonii steroizi ovarieni – estradiol și progesteron. Stratul bazal este un strat subțire, format din stroma permanentă şi glande endometriale, care nu tind să sufere modificări ciclice regulate.
Receptivitatea endometrială reprezintă starea endometrului optimă pentru implantare, consecinţa unui proces complex care oferă embrionului oportunitatea de a se atașa, invada și dezvolta, rezultând o sarcină. Înțelegerea proceselor moleculare responsabile pentru coordonarea ferestrei de implantare este esențială pentru dezvoltarea testelor de diagnostic și a tratamentelor pentru defectele de receptivitate, care contribuie la eșecul implantării, la pierderea recurentă a sarcinii și la infertilitate. Receptivitatea endometrială şi interacţiunea embrion-endometru suboptime sunt considerate a fi responsabile pentru circa două treimi din sarcinile cu eşec de implantare, treimea rămasă fiind atribuită defectelor embrionare. Aproximativ 20-30% din femeile care urmează proceduri FIV au o fereastră de implantare deviată de la momentul tipic reprezentat de zilele 19-21 ale unui ciclu menstrual regulat de 28 de zile, ceea ce poate reprezenta o explicaţie a eşecului recurent de implantare. Un procent similar suferă de un dezechilibru în flora bacteriană vaginală şi/sau endometrială, ori poartă microorganisme patogene în organele aparatului reproducător.

În scopul sporirii eficienţei FIV, numeroase studii au condus la crearea testelor genetice de receptivitate endometrială şi de evaluare a microbiomului vaginal şi uterin.
Testul de receptivitate endometrială oferit de CytoGenomic Medical Laboratory este recomandat cu precădere pacientelor cu eşec recurent de implantare şi analizează expresia a peste 300 de gene care controlează funcţionarea endometrului. Testul necesită prelevarea unei probe de endometru în mediu pentru stabilizarea ARN, procesarea acesteia, secvențierea şi analiza datelor, se obţinându-se direct clasificarea endometrului ca prereceptiv, receptiv sau postreceptiv, astfel permiţând personalizarea programului de implantare. Deşi rezultatele obţinute în diverse metaanalize privind evaluarea receptivităţii endometriale pe baza profilului de expresie genică nu sunt pe deplin în consens, metoda este considerată a reprezenta o măsură comparativ mai obiectivă a stării endometrului, faţă de metodele clasice.
Evaluarea microbiomului aparatului reproducător (vaginal şi endometrial) ţinteşte compoziţia florei bacteriene din aceste regiuni, considerată a fi un factor modulator al răspunsului proinflamator local, relevant pentru implantarea embrionului, pentru formarea şi buna funcţionare a placentei. Pe baza unei probe de secreţie vaginală, respectiv a unei biopsii de endometru, se evaluează abundența relativă a unor specii ale genului Lactobacillus, a căror prezenţă este favorabilă sănătăţii reproductive şi implantării (L. iners, L. crispatus, L. gasseri s.a.), respectiv se detectează prezenţa unor specii patogene sau disbiotice precum: Atopobium, Prevotella, Bifidobacterium, Sneathia, Shigella, Gardnerella, Streptococcus, Enterococcus, Staphylococcus, Escherichia, Klebsiella, Neisseria, Chlamydia, Ureaplasma, Mycoplasma.
Dedicat excelenței, CytoGenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice şi genomice, de screening şi de diagnostic prenatal şi postnatal (www.cytogenomic.ro).

 

 

Dă share la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit exceeded. Please complete the captcha once again.