Sănătatea muzicienilor reprezintă un domeniu ce necesită o atenție deosebită, având în vedere rata ridicată de injurie, precum și implicațiile pe termen lung asupra carierei profesionale (Kaczorowska, 2021). Activitatea muzicală presupune multiple provocări pe trei nivele: muzical, mental și fizic. Artistului poate fi comparat cu un atlet datorită similitudinilor dintre cele două profesii:
- Inițierea în arta profesională încă din copilăria timpurie;
- Studiul îndelungat (chiar și în prezența durerii – considerată adesea drept rezultatul pozitiv al studiului la instrument / antrenamentului);
- Desfășurarea activității într-un mediu competitiv;
- Prezența presiunii intense de a performa la un nivel cât mai ridicat;
- Riscul real de a-și înceta cariera datorită injuriei;
- Abilitatea de a performa sub orice fel de condiții și la orice oră (din zi / noapte);
- Prezența unei perioade foarte scurte de timp de relaxare și inactivitate profesională / studiu.
Diferența majoră dintre muzician și sportiv este lipsa sistemului suport educațional în domeniul muzical (Ackermann & Miller, 2020). Artistul are acces limitat la informații cu privire la simptomele și patologiile specifice profesiei sale și, din păcate, nu este obișnuit să ceară ajutor pentru problemele cu care se confruntă (uneori, chiar se teme și ascunde simptomatologia avută în dorința de a evita stigmatizarea sau desconsiderarea artei sale). Consecințele rezultă în injurii temporare sau chiar permanente și, astfel, încetarea carierei muzicale (Lee et. al., 2020, Ackermann, 2017; Guptill, 2011).
Patologiile profesionale la muzicieni au primit o atenție deosebită doar în ultimii 40 de ani. Lee et. al. consideră că există două cauze principale pentru abordarea tardivă a domeniului sănătatea muzicienilor: teama muzicienilor de a dezvălui simptomele / patologia avută și deficitul de atenție oferit de către sistemul medical /educațional acestui grup specific profesional (Lee et. al, 2020). Însă, nevoia de a găsi soluții și a interveni în acest sector profesional este reală și, totodată, relevantă (datorită gradului ridicat de risc pentru injurie fizică și / sau psihologică pe parcursul carierei artistice) (Hallam et al., 2011).
Rata de injurie la muzicieni este mai mare de 70% și tipul leziunii / patologiei este dependentă de specificul instrumentului muzical (Ackermann & Miller, 2020). Afecțiunile muzicienilor se încadrează în diverse specialități medicale (recuperare medicală, neurologie, reumatologie gastroenterologie, nutriție, pneumologie, dermatologie, psihiatrie și nu numai) (Niarchou et al., 2011). Cu toate acestea, rata de injurie în rândul muzicienilor profesioniști este dominată de patologiile musculo-scheletale (Zaza, 1997).
Patologiile și simptomele musculo-scheletale care au o susceptibilitate ridicată de a fi dezvoltate datorită studiului la instrumentul muzical sunt:
- Cefalee
- Cervicalgie și / sau lombalgie;
- Epicondilită;
- Tendinită;
- Tenosinovită;
- Capsulită adezivă;
- Sindrom de tunel carpian;
- Sindrom de compresie ulnară (Kok et al., 2013; Brandfonbrener, 2003; Rotter et al., 2020; Narducci, 2020).
Datorită faptului că patologiile profesionale apar la muzicieni încă din copilărie și adolescență, (Niarchou et. Al, 2021) nevoia de educație și informare, precum și caracterul precoce al acestor proceduri în sistemul de formare al artiștilor, este necesară de a fi implementată cât mai repede posibil. În prezent, în România există primul curs de sănătate al muzicianului introdus în curricula de învățământ al unei instituții vocaționale (desfășurat la Facultatea de Muzică și Teatru, Universitatea de Vest din Timișoara).
Bibliografie:
- Ackermann B., ARC Sound Practice Project Final Report, 2017, University of Sydney.
- Ackermann, B., & Miller, C. (2020). Essentials of Performing Arts Medicine Course (Performing Arts Medicine Association).
- Brandfonbrener, A. G. (2003). Musculoskeletal problems of instrumental musicians. Hand clinics, 19(2), 231-239.
- Guptill C. A., The lived experience of professional musicians with playing-related injuries: A phenomenological inquiry, în Medical problems of performing artists, 2011, 26 (2), p. 84–95.
- Hallam, S., Cross, I., & Thaut, M. (2011). Oxford handbook of music psychology. Oxford University Press.
- Kaczorowska A. , Mroczek A. , Lepsy E., et al., Musculoskeletal pain in professional symphony orchestra musicians, Medical Science Pulse, ISSN 2544-1558, e-ISSN 2544-1620, November 2021, vol. 15, number 3.
- Kok, L. M., Vlieland, T. P. V., Fiocco, M., & Nelissen, R. G. (2013). A comparative study on the prevalence of musculoskeletal complaints among musicians and non-musicians. BMC musculoskeletal disorders, 14, 1-7.
- Lee, S.-H., Morris, M. L., & Nicosia, S. V. (2020). Perspectives in Performing Arts Medicine Practice: A Multidisciplinary Approach. Springer.
- Narducci, D. M. (2020). Musculoskeletal and associated conditions in the instrumental musician. Perspectives in Performing Arts Medicine Practice: A Multidisciplinary Approach, 197-239.
- Niarchou, M., Lin, G. T., Lense, M. D., Gordon, R. L., & Davis, L. K. (2021). Medical phenome of musicians: An investigation of health records collected on 9803 musically active individuals. Annals of the New York Academy of Sciences, 1505(1), 156–168.
- Rotter, G., Noeres, K., Fernholz, I., Willich, S. N., Schmidt, A., & Berghöfer, A. (2020). Musculoskeletal disorders and complaints in professional musicians: a systematic review of prevalence, risk factors, and clinical treatment effects. International archives of occupational and environmental health, 93, 149-187.
- Zaza C; Farewell VT., Musicians’ playing-related musculoskeletal disorders: An examination of risk factors, în American journal of industrial medicine, nr. 32, 1997, p. 292–300.