Sindromul de intestin iritabil (SII) este una din cele mai frecvente patologii digestive (ocupă 20-50% din consultațiile gastroenterologice), prevalența fiind cuprinsă între 5 și 10% din populația generală1. Afectează predominant femeile și populația tânără. Caracterul cronic, recidivant, asocierea cu alte tulburări funcționale, afectarea calității vieții, costurile individuale la nivel de sisteme medicale și sociale, fac din SII o adevărată problemă de sănătate publică2.
Patogenia SII este incomplet elucidată, dar pertubarea axei creier-intestin pare a fi mecanismul principal, factorii etiologici incriminați fiind cei alimentari, genetici, psihologici, precum și infecțiile tractului digestiv sau consumul de antibiotice3. Unul din 10 pacienți cu SII au în antecedente o infecție enterică (bacteriană, virală, parazitară), alcătuind grupul pacienților cu SII post-infecțios4. Există studii care indică prezența SII la până la 11,6% din pacienții post – COVID 19, factorii de risc fiind sexul feminin, severitatea episodului respirator, prezența simptomelor digestive în timpul infecției SARS-CoV-2, anxietatea și depresia5.
Microbiota intestinală a fost intens studiată în SII. În ciuda modificărilor constatate, nu s-a identificat o ”semnătură microbiană” în diferitele tipuri de SII6. Mecanismele prin care disbioza intestinală intervine în patogeneza SII sunt multiple: pierderea integrității barieri intestinale cu translocare bacteriană și declanșarea răspunsului inflamator, răspuns imun aberant cu creșterea hipersenzitivității viscerale, mimetism molecular între antigenele bacteriene și proteinele gazdei7. Studii actuale se concentrează asupra metaboliților microbiotei (acizi biliari, butirat, neurotransmițători) ca potențiali biomarkeri sau ținte terapeutice în SII8.
Simptomele clinice în SII sunt reprezentate de durere abdominală în asociere cu o modificare în frecvența și/sau consistența scaunului. Meteorismul abdominal este un simptom frecvent întâlnit dar prezența sa nu este obligatorie pentru diagnosticul de SII. Frecvent se asociază și alte patologii: dispepsie funcțională, boală de reflux gastroesofagian, sensibilitate la gluten non-celiacă, endometrioză, fibromialgie, migrene, oboseală, tulburări psihiatrice1,9.
Strategia de diagnostic converge spre un diagnostic pozitiv bazat pe simptome și nu pe un diagnostic de excludere. Criteriile de diagnostic sunt cele stabilite de experți, chiar anul acesta, în luna mai, publicându-se criteriile ROMA V10, conform cărora, SII este definit prin durere sau disconfort abdominal recurent, dar nu continuu, în medie cel puțin trei zile pe lună în ultimele 3 luni, asociat cu două sau mai multe dintre următoarele criterii: legat de defecație; asociat cu o modificare a frecvenței scaunelor; asociat cu o modificare a formei (aspectului) scaunelor, cu debutul simptomelor cu cel puțin șase luni înainte de diagnostic.
SII continuă să fie clasificat în 4 subtipuri principale, pe baza consistenței predominante a scaunului determinate prin Scala Bristol11: SII cu constipație, cu diaree, mixt sau neclasificat.
În cazul paciențor cu SII – D, Colegiul American de Gastroenterologie recomandă testarea de rutină a serologiei pentru boală celiacă și a markerilor inflamatori pentru excluderea bolii celiace și a bolii Crohn12. Același ghid nu recomandă testarea de rutină a agenților patogeni în scaun sau a alergiilor alimentare. Testele fiziologice ano-rectale sunt indicate în caz de simptome sugestive pentru disfuncții ale planșeului pelvin, incontinență anală, pentru selectarea pacienților ce vor beneficia de tehnici de biofeedback. În plus, ghidul britanic recomandă teste de identificare a malabsorbșiei acizilor biliari la pacienții colecistectomizați sau cu diaree nocturnă13.
Colonoscopia este recomandată pacienților cu simptome „de alarmă” sau celor cu vârstă peste 45-50 de ani (fără screening colonoscopic prealabil) .
Diagnosticul difernțial al SII trebuie făcut atât cu afecțiuni organice (cancer colo-rectal, boală inflamatorie intestinală, boală celiacă, colită microscopică, insuficiență pancreatică exocrină, tumori neuroendocrine, hipertiroidie, afecțiuni genitale, urinare) cât și cu afecțiuni funcționale: constipația, diareea, durerea abdominală, meteorismul funcționale, tulburările intestinale funcționale nespecifice.
Abordarea terapeutică este complexă, de la exerciții fizice, dietă și modificarea stilului de viață până la medicamente, suport psihologic și terapii complementare.
Modificarea stilului de viață este prima linie de tratament. Se recomandă activitate fizică, evitarea stressului, dietă adecvată. Pornind de la constatarea că anumite alimente exacerbează simptomele SII, multiple diete par a avea eficiență în ameliorarea clinică: recomandările dietetice tradiționale (mese mici și repetate, limitarea consumului de alcool, cafea, evitarea alimentelor trigger), dieta fără gluten, dieta mediteraneeană. Cea mai utilizată dietă în SII este dieta cu conținut redus FODMAP (oligozaharide, dizaharide, monozaharide fermentabile și polioli) care și-a dovedit superioritatea, comparativ cu alte tipuri de dietă, în ameliorarea simptomelor din SII14. Suplimentarea cu fibre solubile, în cantități progressive, ameliorează simptomele globale ale pacienților cu SII, în special în cazul constipației; fibrele insolubile nu sunt recomandate.
Terapiile comportamentale creier-intestin, numite și psihoterapie creier-intestin, cuprind intervenții precum terapia cognitiv-comportamentală (TCC), hipnoterapia dirijată spre intestin, mindfulness și terapia de expunere, printre altele10, îmbunătățeșc simptomatologia digestivă, reduc simptomele psihiatrice și cresc calitatea vieții la pacienții cu SII9.
Tratamentul medicamentos. În absența unei etiologii și patogenii certe, tratamentul medicamentos se adresează principalelor simptome din SII.
Pentru durere se administrează, ca terapie de primă linie, antispastice cu acțiune de relaxare a musculaturii netede, anticolinergice, blocante ale receptorilor muscarinici sau ale canalelor de calciu. La pacienții cu meteorism abdominal asociat, o soluție terapeutică este combinația citrat de alverină-simeticonă, singura combinație de altfel, care se adresează atât durerii abdominale, cât și balonării.
În caz de diaree se recomandă agoniști opioizi, antibiotic, antagoniști ai receptorilor 5-HT3. Chelatorii acizilor biliari pot avea efecte favorbile la unii pacienți. Pentru constipație medicamentele folosite sunt laxativele osmotice, derivați de prostaglandine, agoniști de receptori 5-HT4, agoniști de guanilat-ciclază sau inhibitori ai antiportului de sodiu/hidrogen 3.
Probioticele, prebioticele, sinbioticele și postbioticile și-au dovedit eficiența în ameliorarea simptomelor din SII în unele studii, dar dovezile sunt încă insuficiente pentru a recomanda o anumită tulpină sau combinații de tulpini. Transplantul de materii fecale, cu rezultate încă controversate privind eficiența în SII, necesită cercetări viitoare înainte de a fi recomandat în practica clinică curentă15.
Medicația psihotropă este utilizată în caz de eșec al medicației de primă linie sau atunci când simptomele psihiatrice asociate o impun.
În concluzie, SII este o afecțiune frecventă, ce influențează calitatea vieții individului și impactează sistemele de sănătate. Etiopatogenia este incomplet înțeleasă, centrată pe interacțiunile bidirecționale ale axei creier-intestin. Criteriile de diagnostic sunt stabilite prin consens, începând chiar cu acest an intrând în vigoare criteriile Roma V. Abordarea terapeutică este complexă, de la dietă și modificarea stilului de viață, la medicamente simptomatice, probiotice, psihotrope. Construirea unei relații de încredere medic-pacient, abordarea multidisciplinară, explicarea caracterului benign al bolii, implicarea pacientului în decizia terapeutică sunt factorii – cheie ai succesului în tratamentul SII. O înțelegere mai bună a mecanismelor de producere ale bolii va duce în viitor la abordare și terapie individualizată, personalizată în SII.
1.Ford et al. Lancet 2020;396:1675-88; 2.Canavan et al. Aliment Pharmacol Ther 2014;40:1023–34; 3.Jayasinghe et al. Cureus 2024;16(2):e54244; 4.Card et al. United European Gastroenterol J 2018;6:1245-53; 5.Silva JTC, Fonseca Neto OCLD. Rev Col Bras Cir. 2023;50:e20233618; 6.Pittayanon et al. Gastroenterology 2019;157:97-108; 7.Napolitano et al. Microorganisms 2023;11(10):2369; 8.Xiao et al. Front Cell Infect Microbiol 2021;11:729346; 9.Huang et al. World J Gastroenterol 2023;29(26):4120-35; 10. Corsetti et al. Gastroenterology, 2026; 170, 1261-82; 11.Lacy et al. Gastroenterology 2016;150:1393-07; 12.Lacy et al. Am J Gastroenterol 2021;116(1):17-44; 13.Vasant et al. Gut 2021;70(7):1214-40; 14.Black et al. Gut. 2022;71(6):1117–26; 15.Ianiro et al. Aliment Pharmacol Ther 2019;50(3):240–8.
