Dr. Adrian NeculaiAuthors
Medicina de laborator este una dintre cele mai cuprinzătoare specialități medicale și are un rol extrem de important în diagnosticarea, monitorizarea și prognosticul multor patologii, motiv pentru care aceasta se află într-o continuă expansiune. Acest fenomen este întâlnit și în cadrul specialității de boli infecțioase pentru care microbiologia și medicina de laborator sunt vitale.[1]
După un sfert de veac scurs din secolul XXI, într-o eră a digitalizării tot mai accelerate, ne vedem încă în postura în care chiar și cele mai avansate laboratoare din perspectiva automatizării necesită resursă umană calificată pentru interpretarea rezultatelor. Microbii suferă tot mai des mutații și nu mai respectă același pattern cu care eram obișnuiți în trecut, acestea putând să scape nedetectate de către softurile utilizate în laboratoarele medicale. Lucrurile capătă un aspect și mai dramatic atunci când clinicianul depinde de aceste rezultate pentru tratarea unui bolnav.[2]
Sepsisul și urmările pe care acesta le are rămân printre principalele cauze de mortalitate în ciuda eforturilor de stabilire promptă a unui diagnostic și inițierea tratamentului. Inițierea tratamentului empiric urmând doar semnele sepsisului, fără confirmarea din partea laboratorului, reprezintă un motiv de îngrijorare în ceea ce privește uzul excesiv al antibioticelor, respectiv selectarea unor tulpini multi-rezistente.
Markerii inflamatori (Proteina C reactivă, Fibrinogenul, Procalcitonina) și formula leucocitară reprezintă probele de laborator care devin indispensabile pentru managementul sepsis-ului sau al administrării antibioterapiei. Deși sunt teste nespecifice și au valori crescute în bolile inflamatorii și cele de natură infecțioasă, formula leucocitară și proteina C reactivă (CRP) sunt testări folosite de rutină în cazul pacienților cu patologie infecțioasă.[5] În ciuda așteptării prelungite a rezultatelor, hemoculturile sunt în continuare considerate standardul de aur în identificarea microorganismelor deoarece oferă informații despre anumite tulpini bacteriene și sensibilitatea la antimicrobiene. În tot acest timp, procalcitonina (PCT), precursorul calcitoninei, este un marker biologic folosit tot mai des în managementul sepsisului. În cazul infecțiilor bacteriene, producția PCT este activată prin intermediul citokinelor (IL-6, TNF-α, IL-1β), iar aceasta se acumulează la nivelul unor țesuturi care nu sunt capabile să cliveze PCT la calcitonină.[5,6,7,8] Pe de altă parte, în cazul infecțiilor virale se secretă interferon γ care are rolul de a sista producția PCT. Astfel, datorită specificității sale, PCT joacă un rol critic când se suspicionează o infecție bacteriană, fiind mai avantajoasă decât CRP. [5,8]
Administrarea antibioterapiei poate fi influențată de valoarea PCT după cum urmează:
Valoare normală: <0,1ng/mL (în cazul pacienților pediatrici la >72h, respectiv adulților).
Suspiciune de infecție a căilor respiratorii inferioare:
– 0,1 – 0,25ng/mL (posibilități scăzute de infecție bacteriană);
– >0,25ng/mL (posibilități ridicate de infecție bacteriană; este încurajată inițierea antibioterapiei).
Suspiciune de sepsis:
– 0,1 – 0,5ng/mL (risc scăzut de sepsis: nu se recomandă antibioterapia);
– >0,5ng/mL (risc de sepsis; antibioterapia este încurajată);
– >2ng/mL (risc crescut de sepsis/ șoc septic; antibioterapia este necesară). [9]
Trebuie avut în vedere faptul că intervalele de referință pot varia în funcție de laborator, iar aparatura de laborator modernă poate fi eșalonată în mod diferit. Deoarece medicina este un domeniu vast aflat într-o continuă evoluție, noi biomarkeri sunt în curs de cercetare. Presepsina evidențiază o corelație cu parametri importanți în patologia infecțioasă (Numărul de leucocite, PCT, Lactat, CRP), având un potențial ridicat pentru a deveni criteriu de diagnostic. [10] Teste moleculare pentru PCR multiplex permit detecția patogenilor din sânge în decurs de câteva ore, chiar cu o specificitate ridicată (până la 95%), însă sensibilitatea este una modestă (numai 29%), lăsând astfel loc multor rezultate fals negative. [11]
Introducerea markerilor moderni a contribuit la diferențierea etiologiei bolilor infecțioase (virale și bacteriene) și ajustarea terapiei antibiotice. Cu toate acestea, criteriile clinice nu trebuie să fie excluse, datele de laborator fiind practic complementare. Contextul epidemiologic creat de patogenii rezistenți (MDR – multidrug-resistant, XDR – extensively drug-resistant, PDR – pandrug-resistant) a făcut ca un diagnostic cât mai rapid și mai precis să devină o adevărată necesitate. Cu toate că digitalizarea și inteligența artificială devin tot mai prezente în activitatea medicală, acestea nu vor putea înlocui expertiza profesioniștilor din domeniul sanitar întrucât markerii de inflamație sunt probe nespecifice, putând prezenta variații și în contexte diferite (boli reumatice, autoimune, sindroame paraneoplazice) care tind să fie tot mai frecvente.
Examenul bacteriologic cutanat – pe lângă importanța sa în sepsis, examenele microbiologice au rol în diagnosticul afecțiunilor cutanate. După recoltarea secrețiilor de la nivelul leziunilor exsudative prin intermediul unui tampon sau prin aspirat, are loc însămânțarea pe medii bacteriologice precum geloza sânge, diagnosticul etiologic și antibiograma urmâmd să fie orientate de identificarea germenilor patogeni.
Examenul micologic – reprezintă o investigație de bază în diagnosticarea onicomicozelor sau dermatofitozelor. Pentru acesta, se recoltează probe de la nivelul unghiilor afectate, firelor de păr sau scuamelor (leziuni active). Medii specifice precum Sabouraud sunt necesare pentru realizarea culturilor, iar specia fungică implicată poate fi identificată după o incubație prelungită (până la 4 săptămâni). Totuși, în funcție de agentul patogen, sensibilitatea acestor culturi poate varia considerabil, între 59-100%.[12]
Examenul microscopic direct – microscopia optică este considerată tehnica „gold standard“ pentru confirmarea scabiei, putând identifica multiple aspecte ale acesteia (paraziți, ouă sau fecale ale acestora). Identificarea are loc prin raclarea stratului cornos de la nivelul leziunii și examinarea microscopică în ser fiziologic sau hidroxid de potasiu. Într-un studiu demarat în 2024, 65,2% dintre cazurile examinate au fost pozitive, chiar în absența parazitului.[13]
Culturile bacterienei și micologice pot să confirme și să ofere date esențiale în vederea inițierii terapiei antimicrobiene, pe când examenul microscopic direct permite stabilirea mai timpurie a unui diagnostic, cea din urmă tehnică fiind utilă pentru evitarea administrării unui tratament empiric, de cele mai multe ori nejustificat.
Bibliografie
1. Freedman, DB. Towards better test utilization – strategies to improve physician ordering and their impact on patient outcomes. eJIFCC 2015;26:15–30.
2. Miller JM, Binnicker MJ, Campbell S, et al. A Guide to Utilization of the Microbiology Laboratory for Diagnosis of Infectious Diseases: 2018 Update by the Infectious Diseases Society of America and the American Society for Microbiology. Clin Infect Dis. 2018;67(6):e1-e94. doi:10.1093/cid/ciy381
3. Farooq A, Colón-Franco JM. Procalcitonin and its limitations: Why a biomarker’s best isn’t good enough. The Journal of Applied Laboratory Medicine. 2018;3(4):716-719. doi:10.1373/jalm.2017.025916
4. Sepsis. Cleveland Clinic. Published June 2, 2025. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12361-sepsis
5. Vijayan, AL, Vanimaya, Ravindran, S, Saikant, R, Lakshmi, S, Kartik, R, et al.. Procalcitonin: a promising diagnostic marker for sepsis and antibiotic therapy. J Intensive Care 2017;5:51. https://doi.org/10.1186/s40560-017-0246-8.
6. Kyriazopoulou, E, Liaskou-Antoniou, L, Adamis, G, Panagaki, A, Melachroinopoulos, N, Drakou, E, et al.. Procalcitonin to reduce long-term infection-associated adverse events in sepsis. A randomized trial. Am J Respir Crit Care Med 2021;203:202–10. https://doi.org/10.1164/rccm.202004-1201oc.
7. Hohn, A, Schroeder, S, Gehrt, A, Bernhardt, K, Bein, B, Wegscheider, K, et al.. Procalcitonin-guided algorithm to reduce length of antibiotic therapy in patients with severe sepsis and septic shock. BMC Infect Dis 2013;13:158. https://doi.org/10.1186/1471-2334-13-158.
8. Olver, Pyper, Bohn, Mary Kathryn and Adeli, Khosrow. „Central role of laboratory medicine in public health and patient care“ Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (CCLM), vol. 61, no. 4, 2023, pp. 666-673. https://doi.org/10.1515/cclm-2022-1075
9. Procalcitonin (PCT) guidance. Department of Internal Medicine | University of Nebraska Medical Center. https://www.unmc.edu/intmed/divisions/id/asp/procal.html
10. Sater MS, Almansour N, Malalla ZHA, Fredericks S, Ali ME, Giha HA. Potentials of Presepsin as a Novel Sepsis Biomarker in Critically Ill Adults: Correlation Analysis with the Current Diagnostic Markers. Diagnostics. 2025; 15(2):217. https://doi.org/10.3390/diagnostics15020217
11. Zboromyrska Y, Cillóniz C, Cobos-Trigueros N, et al. Evaluation of the MagicPlexTM Sepsis Real-Time Test for the rapid diagnosis of bloodstream infections in adults. Frontiers in Cellular and Infection Microbiology. 2019;9. doi:10.3389/fcimb.2019.00056
12. Nweze EI, Aghomo HO. Cutaneous fungal infections caused by dermatophytes and non-dermatophytes: An updated comprehensive review of epidemiology, clinical presentations, and diagnostic testing. J Fungi. 2023;9(3):128. doi:10.3390/jof9030128. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10302839/
13. Li W, Li X, Song L, Li H, Wu Y, Li J. Optical microscopic study on a novel morphological classification method of multiple diagnostic features of Sarcoptes scabiei var. hominis. Parasitology. 2023;150(11):1070-1075. doi:10.1017/S0031182023000938
