Extinderea progresivă a dovezilor științifice în ultimii ani a redefinit rolurile somnului în fiziologia umană, evidențiind contribuția sa esențială la reglarea integrată a funcției multiplelor organe și sisteme, precum și impactul său asupra performanțelor cognitive și asupra patologiei cardiovasculare, endocrine și metabolice.
Există șase elemente care fac un somn să fie bun:
- durata ar trebui să fie suficientă pentru ca persoana să fie odihnită și alertă în ziua următoare
- continuitatea (perioada de somn trebuie să fie lină, fără fragmentări)
- profunzimea (somnul să fie suficient de adânc pentru ca persoana să fie în formă maximă)
- regularitatea
- starea de vigilență
- ora de somn (sincronizarea cu ritmul lumină /întuneric)
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Importanța somnului pentru o dezvoltare corespunzătoare este sugerată și de faptul că în perioada de sugar, somnul este principala activitate a creierului, sugarii între 4 și 12 luni dorm 12 – 16 ore/24 h, incluzând adormirile din timpul zilei.
În practica medicală, includerea, în evaluarea clinică, a unor întrebări specifice referitoare la durata, calitatea și regularitatea somnului contribuie la identificarea precoce a disfuncțiilor de somn. Perturbări ale somnului sunt frecvent întâlnite în cazul copiilor care suferă de o tulburare de neurodezvoltare (ex.Tulburare de spectru autist, Perturbarea activității și atenției/ADHD).
Conform studiilor, 86% dintre cei diagnosticați cu o tulburare de neurodezvoltare, manifestă probleme în sfera somnului. În cazul Tulburărilor de spectru autist (TSA), acest procent variază între 40 și 80 %, cu date statistice care arată că insomnia este de 10 ori mai des întâlnită la acești copii în comparație cu cei cu dezvoltare tipică.
Cantitatea și calitatea somnului influențează dezvoltarea și funcționarea copiilor, iar dacă nu sunt atinși parametrii necesari, sunt influențate capacitatea de concentrare și de menținere a atenției, memoria și starea afectivă.
Pentru copiii cu autism, lipsa unui somn suficient poate însemna afectarea severă a funcționalității prin accentuarea simptomelor afecțiunii, intensificarea comportamentelor repetitive și a dificultăților de comunicare și relaționare socială, o mai mare iritabilitate și frecvență crescută a episoadelor de agresivitate.
De asemenea, unele studii au evidențiat faptul că lipsa unui somn suficient în cazul copiilor cu TSA a fost corelată cu creșterea frecvenței simptomatologiei de tip obsesiv-compulsiv, a tulburărilor de tip depresiv și a deficitului de atenție.
Cel mai des, părinții copiilor cu TSA relatează dificultățile de adormire, cu întârzierea acestei faze câteva ore. Frecvent menționate sunt și trezirile repetate peste noapte, însoțite, de asemenea, de dificultatea de a readormi. Studii polisomnografice au indicat, la acești copii, reducerea semnificativă a somnului de tip REM, esențial pentru consolidarea memoriei, a proceselor cognitive și pentru reglarea emoțională.
Posibile cauze ale acestor perturbări ale somnului întâlnite constant la copiii cu TSA ar fi, conform studiilor, mutații la nivelul genelor care controlează ritmul circadian și anomalii în sinteza de melatonină.
În cazul acestor copii, este esențial să identificăm dacă insomnia este parte a afecțiunii de fond sau este determinată de alte condiții medicale cum ar fi epilepsia sau afecțiuni gastrointestinale, caz în care acestea vor fi tratate cu prioritate.
Ca primă măsură, se va recurge la strategii cognitiv-comportamentale care vor ținti o mai bună igienă a somnului prin crearea unei rutine iar în cazul în care nu se obțin rezultate, se poate administra melatonină. Cercetările au arătat că cea mai eficientă modalitate de a combate insomnia în cazul copiilor cu TSA este combinarea administrării de melatonina cu tehnici cognitiv-comportamentale .
Perturbarea activității și atenției sau ADHD este o altă tulburare de neurodezvoltare frecvent diagnosticată, deseori comorbidă cu TSA. Conform statisticilor, 25-50% dintre copiii care au ADHD se confruntă și cu tulburări de somn precum insomnie, treziri frecvente, coșmaruri. În plus, mulți din această populație pediatrică au întârzierea ritmului circadian, ceea ce înseamnă că sunt predispuși genetic să adoarmă la ore târzii. Deloc de neglijat este și influența tratamentului farmacologic administrat pentru combaterea simptomelor din ADHD. Stimulantele pot interfera cu instalarea somnului.
Și în acest caz, deprivarea cronică de somn poate înrăutăți funcționarea, și așa deseori problematică, a copilului cu ADHD, prin scăderea suplimentară a capacității de concentrare a atenției, de manageriere a impulsivității și prin creșterea iritabilității.
Ca intervenție, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie rămâne de primă intenție, aceasta dovedindu-și eficiența în ameliorarea problemelor de somn, dar și a simptomelor din ADHD, a atenției, memoriei și impulsivității.
Câteva recomandări referitoare la rutina de somn:
- Evitarea, cu cel puțin 2 ore înainte de culcare, a activităților stimulante, precum jocurile video, activități ce necesită un nivel crescut de concentrare
- Activitatea fizică practicată zilnic asigură o stare generală de bine și are efecte pozitive asupra calității somnului; exercițiile fizice intense ar trebui programate cu minim 3-5 ore înainte de ora de culcare, seara, fiind mai potrivite plimbările relaxate
- Patul va fi rezervat exclusiv pentru somn și nu va fi locul în care se fac teme, se gândesc proiecte
- Camera de odihnă să fie ferită de zgomote, întunecoasă și cu o temperatură nu foarte ridicată
- Stabilirea și respectarea acelorași ore de culcare și de trezire pe parcursul celor 7 zile ale săptămânii, fără diferențe semnificative în zilele libere
- Imediat după trezire este indicat să ne expunem la lumină, ideal lumina naturală; astfel, ceasul intern de la nivelul creierului, pacemakerul circadian, va primi semnalul că este timpul să fim activi.
Este recomandat ca schimbările să se facă treptat, prin construirea unei rutine de somn și adoptarea unor obiceiuri sănătoase de igienă a somnului, tatonându-se ce funcționează cel mai bine pentru individ. Și în aceste cazuri, se poate administra melatonină, dar este important ca în prealabil să ne asigurăm că medicația specifică pentru ADHD este luată la ore potrivite.
Nu în ultimul rând, afecțiuni genetice, precum Sindromul Down, sindromul Prader-Willi sau Sindromul Angelman, dar si multe altele, se însoțesc constant de tulburări ale somnului. Acești copii trebuie monitorizați pentru identificarea timpurie a episoadelor de insomnie sau apnee obstructivă de somn, iar in acest caz pentru diagnostic se recomanda evaluarea polisomnografica. Comorbidități precum anomalii cardiace sau hipotiroidismul, frecvent întâlnite la acești pacienți, pot agrava apneea obstructivă de somn. Simptomele care pot atrage atentia pentru screeningul tulburarilor de respiratie in timpul somnului sunt sforăitul, respiratia zgomotoasa, poziții neobișnuite în timpul somnului, treziri frecvente, perioade de apnee in somn sau accentuarea tulburărilor de comportament.
Integrarea cunoștințelor actuale despre rolul somnului în tulburările de neurodezvoltare oferă un cadru teoretic esențial pentru înțelegerea mecanismelor patogenice cât și pentru fundamentarea unor abordări clinice nuanțate și interdisciplinare.
 |
 |
 |
 |
Referinte:
1. Bruni, O., Breda, M., Mammarella, V. et al. Sleep and circadian disturbances in children with neurodevelopmental disorders. Nat Rev Neurol 21, 103–120 (2025). https://doi.org/10.1038/s41582-024-01052-9
2. Althea Robinson Shelton, Beth Malow,Neurodevelopmental Disorders Commonly Presenting with Sleep Disturbances, Neurotherapeutics, Volume 18, Issue 1, 2021, Pages 156-169, ISSN 1878-7479
3. Langelet C, Schröder CM. Sommeil et neurodéveloppement: un enjeu d’actualité [Sleep and neurodevelopment: a timely subject]. Biol Aujourdhui. 2025;219(1-2):15-23. French. doi: 10.1051/jbio/2025006. Epub 2025 Jul 22. PMID: 40694672.
