Prof. Univ. Dr. Traian PătrașcuAuthor
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Traian Pătrașcu, președintele Societății Române de Chirurgie, Președintele Congresului Național al Societății Române de Chirurgie, Șef Clinică de Chirurgie generală din Spitalul Cantacuzino, București
Domnule profesor dr. Traian Pătrașcu, vă rugăm să ne puneți în temă cu principalele mari așteptări pe care le aveți de la Congresul Național de Chirurgie, care se va desfășura în perioada 12-15 iunie, la Sinaia.
Congresul Național de Chirurgie are 3 teme principale care se referă toate la progresele chirurgiei din ultima vreme și anume:
- Chirurgia colonului și a rectului, sunt foarte multe noutăți în domeniu,
- Tumorile neuro-endocrine care se diagnostichează și tratează mai delicat pentru că deși nu sunt foarte frecvente au apărut mai multe achiziții în diagnostic și chiar și în tratament,
- Inteligența artificială și posibilele ei aplicații în chirurgie, care au apărut în numeroase domenii specifice și care funcționează deja cu ajutorul inteligenței artificiale. Avem în cadrul congresului două sesiuni despre inteligența artificială implementată în chirurgie, care probabil va schimba foarte multe lucruri în viitor.
Acest congres prilejuiește medicilor să vină fiecare cu propria experiență, cu propria cazuistică, se va produce un benefic schimb de experiență, vom învăța unii de la alții, sper ca în final să rezulte proceduri chirurgicale mai ușor de aplicat și cu rată mai mare de succes.
Care sunt de fapt tendințele din ultima jumătate de secol în ceea ce privește materia chirurgiei? Ajută la ceva această ”fărâmițare” care se întâmplă mai ales în ultimele decenii?
Legat de ceea ce a determinat progresul în ultima vreme, una din surse poate fi chiar tendința de supraspecializare. Chirurgia generală propriuzis nu prea mai există, pentru că s-a împărțit în ramuri, datorită ultraspecializării și este normal că se întâmplă lucrul acesta pentru că progresul și performanța înseamnă să știi din ce înce mai mult despre tot mai puțin. Acum există peste tot în lume unități întregi medicale care se ocupă de un anumit segment relativ îngust al chirurgiei. De exemplu, chirurgie hepato-bilio-pancreatică, chirurgie de tub digestiv, chirurgie bariatrică, chirurgie de perete abdominal. Este normal și foarte de așteptat ca în aceste condiții progresul să se facă mai accelerat atunci când te ocupi în mod particular de o anumită patologie.
Toate noutățile care apar sunt foarte rapid diseminate în teoria și practica medicală. Acest lucru se întâmplă și pentru că au apărut foarte multe societăți profesionale pe domenii relativ înguste. Avem azi Societatea Română de Chirurgie a Sânului, Societatea Română de Chirurgie Laparoscopică, Societatea Română de Coloproctologie șamd. Lucrul acesta se vede în pregătirea și performanțele care apar.
Se fac azi multe cercetări și apar noutăți aș spune ”revoluționare” care vin din toate direcțiile: electronică, inginerie nucleară, biologie, genetică, chiar și existența internetului constituie un mediu prielnic de dezvoltare. Vă rog să le numiți pe cele mai relevante descoperiri care vin să ajute chirurgia.
Într-adevăr, o importantă sursă de progres în chirurgie au fost explorările paraclinice, care au devenit extrem de utile, mai ales rezonanța magnetică nuclează de mare rezoluție, care oferă niște detalii anatomice incredibile. Acestea ajută foarte mult chirurgia, mai ales chirurgia oncologică. Sigur, ecoendoscopia a luat de asemenea un mare avânt, pentru că posibilitatea care există azi de a efectua diverse biopsii prin ecoendoscopie este un progres notabil al ultimilor ani.
Foarte multe progrese sunt legate de noile molecule descoperite în oncologie și de faptul că acestea sunt mult mai eficiente în tratamentul oncologic coroborat cu cel chirurgical, fiecare având momentul potrivit în care intervine și rolul bine stabilit. Astfel s-a ajuns la supraviețuiri mult mai îndelungate ale pacienților. Pacienți cu metastaze care mai demult erau sortiți unui prognostic foarte prost, acum supraviețuiesc foarte mulți ani prin această colaborare foarte bună în echipa chirurg-oncolog.
Care vi se pare modul de organizare și structurare spitalicesc cel mai bun pentru a avea performanțe maxime în aceste noi ramuri chirurgicale?
În viitor vor apărea în paralel cu această diversificare a ramurilor chirurgicale și la noi unități ultraspecializate și super dotate, pe care le numim ”centre de excelență”, în care se practică o chirurgie de acest tip, specializată pe o arie patologică mai restrânsă, în care rezultatele sunt mai bune. Este însă nevoie de o finanțare mai bună pe care societatea trebuie s-o înțeleagă și s-o sprijine, pentru că medicina înaltă presupune și finanțare înaltă. Ar trebui să putem să oferim cât mai multor pacienți posibilitatea de a ajunge în astfel de centre de excelență, poate centre regionale cum deja se prefigurează, unde să beneficieze la cel mai înalt nivel de tratamentul chirurgical de cea mai mare eficiență.
Dacă vedem că pe chirurg îl ajută în activitate ramuri precum imagistica, genetica și biologia, haideți să vedem dacă strict în modul de lucru al chirurgului s-au remarcat progrese
Foarte multe noutăți au apărut în instrumentarul chirurgical și în dispozitivele operatorii. Chirurgia laparoscopică excelează și este deja de multă vreme implementată. De asemenea, chirurgia robotică a luat un mare avânt, de la 2-3 roboți chirurgicali acum 10 ani, acum sunt foarte mulți și în România iar indicația chirurgiei robotice, care este de mare acuratețe, a devenit tot mai răspândită.
Progresul va continua și mai mult cu ajutorul inteligenței artificiale, deja zorii acestei tehnologii au apărut pentru că ea se implementează peste tot și în chirurgie. Aceasta va fi cheia progresului în următorii ani, atât în diagnostic cât și în procedurile terapeutice.
Cum se regăsesc progresele menționate anterior în munca chirurgului și în mulțumirea pacientului?
Prin toate aceste noutăți și progrese descrise mai sus, misiunea chirurgului se ușurează clar, el obține rezultate din ce în ce mai bune inclusiv prin ultraspecializare și abordarea unei arii de patologie tot mai restrânsă, dar pe de altă parte el trebuie să se țină permanent la curent cu o avalanșă permanentă de descoperiri și asta constituie pentru el cea mai mare provocare. Medicul trebuie să citească permanent, să meargă la reuniuni științifice, să țină pasul cu tot ce se întâmplă în branșa sa.
Sunt programele de studii din facultate și din rezidențiat adaptate acestor nevoi permanente de a asimila atâtea noutăți?
Forurile conducătoare din chirurgie, în marea majoritate sunt cadre didactice și au îndatorirea să se țină la curent cu tot ce apare nou și să includă în programa de studii aceste noutăți. Asta este medicina, medicul trebuie să citească permanent, trebuie să vadă cât mai mult, să meargă la evenimente științifice, să beneficieze de schimb de experiență.
În ce situații un tratament chirurgical poate fi înlocuit cu tratament medical? Există o tendință de a înlocui chirurgia prin simplu tratament medical complet neinvaziv?
În general chirurgia intervine când tratamentul medical nu poate ameliora starea pacientului. Desigur, dacă includem aici și profilaxia diverselor boli, se poate scădea riscul de apariție a cancerului de colon prin evitarea consumului de alimente procesate, lucru pe care îl recomandă medicul de familie și gastroenterologul. Sau, după o anumită vârstă, dacă s-ar putea face explorări de screening, endoscopie, colonoscopie, ar fi util dar nu știu dacă nu ar fi foarte mari costurile. Dar, desigur, la cel mai mic semn, medicul care are grijă de pacient, medic de familie sau gastroenterolog ar trebui să indice examinări precum colonoscopia și gastroscopia, pentru că până la urmă orice boală descoperită la începutul ei are mult mai multe șanse să fie vindecată, poate chiar de endoscopist sau în faze mai avansate de chirurg.
Totuși, deși puteți să mă suspectați de subiectivism, chirurgia încă e de viitor. Ea nu va vindeca singură cancerul dar deocamdată are rolul ei bine stabilit în protocolul terapeutic. Vor apărea mereu lucruri noi dar chirurgia va exista pentru că și ea progresează nu doar ramura medicală a medicinii. Chiar și numai dacă ne gândim la situațiile de urgență care trebuie rezolvate chirurgical. S-ar putea ca multe din afecțiunile chirurgicale să devină la un moment dat nonchirurgicale. Dau exemplul ulcerului duodenal și al tratamentului său chirurgical, care mai demult făcea tema congreselor și conferințelor și despre care s-au scris tone de literatură medicală, biblioteci întregi, până s-a descoperit cauza lui, o bacterie numită Helicobacter pylori, care poate fi tratată cu antibiotic, odată cu care a dispărut toată experiența chirurgicală legată de această boală, devenind irelevantă. Acum ulcerul a devenit o raritate și de obicei sunt complicații, stenoze, perforații dar în niciun caz ulcer duodenal cronic pentru că el se tratează medicamentos.
Tot ca un exemplu în care tratamentul chirurgical poate deveni amintire sunt cancerele care se tratează prin imunoterapie și în aceste cazuri de asemenea chirurgia a trecut pe planul 2. dar alte exemple nu știu să vă dau deocamdată.
Mulțumim domnului profesor pentru timpul acordat și opiniile exprimate în revistă.
