Sperăm ca acest congres să consolideze relațiile profesionale și să deschidă noi căi de colaborare pentru proiecte de cercetare viitoare

Interviu realizat cu Acad. Prof. Emerit Dr. Călin Giurcăneanu Președinte al SRD

Melanomul este considerat cea mai gravă formă de cancer cutanat. În momentul de față, în tratamentul melanomului sunt o serie întreagă de terapii atât moleculare cât și imunologice. Vă rugăm să ne informați asupra acestora.
Melanomul a cunoscut o creștere semnificativă a incidenței la nivel global în ultimele decenii. Avansurile în tratamentele moleculare și imunologice au îmbunătățit considerabil prognosticul pacienților cu melanom, oferind diverse opțiuni terapeutice bazate pe stadiul și caracteristicile genetice ale tumorii. Două scheme de clasificare au fost dezvoltate în vederea stadializării clinice, bazate fie pe grosimea verticală a leziunii în milimetri, fie pe nivelul anatomic de invazie al straturilor pielii. Indicele Breslow reprezintă grosimea maximă, exprimată în mm, măsurată de la nivelul stratului granulos și este folosit aproape exclusiv în prezent, deoarece prezice mai precis comportamentul viitor al tumorii. Clasificarea Clark se concentrează pe nivelul de invazie în straturile pielii, astfel în funcție de extensia în profunzime avem 5 stadii: stadiul I- celule tumorale aflate numai la nivelul epidermului, stadiul II- invazia discontinuă a dermului papilar, stadiul III- invazia continuă a stratului papilar, stadiul IV- celulele tumorale au invadat dermul mijlociu, stadiul V- celule tumorale aflate la nivelul hipodermului. În practica curentă, Comitetului American pentru Cancer (AJCC) recomandă și clasificarea în funcție de sistemul TNM (tumoră, nodul, metastază).
Terapia chirurgicală rămâne cea de primă intenție atunci când vorbim de un melanom incipient sau localizat.
Tratamente foarte eficiente s-au dovedit a fi cele cu dacarbazina (terapie citostatică), interferon α-2b, terapii imunostimulante cu BCG sau Corynebacterium parvum. Terapia medicamentoasă are un rol adjuvant și este rezervată formelor avansate de melanom nerezecabil sau metastastazat. Există noi recomandări care prevăd tratamentul medicamentos și în stadiile avansate de melanom excizat chirurgical, pentru a preveni recurența sau metastazarea ulterioară.
Terapia Moleculară țintește în mod specific mutațiile genetice prezente în celulele melanomului. Cele mai notabile sunt: Inhibitorii BRAF; aproximativ 50% din melanome prezintă mutații în gena BRAF. Inhibitorii BRAF, precum vemurafenib și dabrafenib, blochează semnalizarea anormală cauzată de aceste mutații, încetinind creșterea tumorală, inhibitorii MEK: utilizați adesea în combinație cu inhibitorii BRAF, inhibitorii MEK (cum ar fi trametinib și cobimetinib) vizează o cale de semnalizare adiacentă, îmbunătățind eficiența tratamentului și reducând rezistența la medicamente.
Imunoterapia a revoluționat tratamentul melanomului prin utilizarea sistemului imunitar al organismului pentru a stopa evoluția cancerului. Cele mai importante tipuri de imunoterapie includ: Inhibitorii punctelor de control imunitar; acești agenți, cum ar fi pembrolizumab și nivolumab (inhibitori PD-1) sau ipilimumab (inhibitor CTLA-4). Studiile clinice au demonstrat că administrarea combinată de nivolumab și ipilimumab poate duce la supraviețuiri pe termen lung la pacienții cu melanom în stadii avansate.
Terapii celulare de ultimă generație, cum ar fi, terapia CAR-T (receptor antigen chimeric) este în studii pentru tratamentul melanomului metastatic.
Pe lângă tratamentele anterior menționate, terapiile adjuvante și neoadjuvante sunt utilizate pentru a preveni recurența după intervenții chirurgicale: pembrolizumab și nivolumab sunt utilizate ca terapii adjuvante pentru a reduce riscul de recidivă la pacienții cu melanom complet rezecat în stadii avansate, ipilimumab în combinație cu nivolumab este studiat ca terapie neoadjuvantă pentru a reduce dimensiunile tumorale înainte de intervenția chirurgicală.
Evoluțiile recente în tratamentele moleculare și imunologice pentru melanom au extins semnificativ opțiunile terapeutice disponibile, contribuind la îmbunătățirea ratelor de supraviețuire și a calității vieții pacienților.

Psoriazisul are un mare impact asupra întregului organism al pacientului. Care sunt ultimele tratamente dezvoltate și cum poate fi îmbunătățită aderența la tratament?
Psoriazisul este o boală cronică, multisistemică, inflamatorie, care afectează nu doar pielea, ci și alte organe și sisteme ale corpului. Psoriazisul vulgar afectează aproximativ 2-3% din populația globală, prevalența variind semnificativ în funcție de regiunea geografică și grupurile etnice. În România, prevalența este de 4,9%. Psoriazisul poate debuta la orice vârstă, cu două vârfuri de incidență: unul între 20 și 30 de ani și altul între 50 și 60 de ani. Impactul său asupra calității vieții și asupra sănătății generale este semnificativ, făcând necesară o abordare terapeutică complexă și individualizată. Este o boală care prezintă multe comorbidități: articulare, cardiovasculare, sindrom metabolic (diabet zaharat, obezitate, hiperlipidemie), oculare, intestinale (boala Crohn), afectare psihică. Este absolut necesară o bună colaborare cu ceilalți specialiști, în centru aflându-se medicul dermatolog. Tratamentele biologice și sistemice reprezintă opțiuni terapeutice eficiente pentru controlul acestei boli complexe. Educația, suportul psihologic și monitorizarea continuă sunt esențiale pentru a asigura aderența pacienților la tratamente și pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora.
Pentru pacienții care nu prezintă răspuns satisfăcător la tratamentele topice și fototerapie, terapiile sistemice reprezintă o opțiune esențială și, în anumite cazuri selecționate, premergătoare inițierii agenților biologici. Printre acestea se numără: metotrexatul, ciclosporina, acitretinul. Tratamentele biologice au revoluționat gestionarea psoriazisului moderat spre sever, oferind intervenții specifice care vizează pașii cheie din patogeneza bolii. Principalele categorii de terapii biologice includ: inhibitorii de TNF-α: adalimumab, etanercept și infliximab sunt folosiți în scop imunomodulator, prin blocarea factorului de necroză tumorală-alfa (TNF-α), o citokină majoră implicată în psoriazis, inhibitorii de IL-12/23: ustekinumab, de IL-17: secukinumab, ixekizumab și bimekizumab si de IL-23: guselkumab, risankizumab și tildrakizumab, care țintesc subunitatea p19 a IL-23, demonstrând o eficacitate ridicată și profiluri de siguranță favorabile în tratamentul psoriazisului. Managementul acestei afecțiuni implică și comunicare eficientă între medic și pacient, educația pacientului cu privire la natura cronică a bolii și importanța tratamentului continuu, suportul psihologic și monitorizarea continuă.

Dermatita atopică este o boală cutanată cronică ce afectează atât copiii cât și adulții. Vă rugăm să ne informați asupra noutăților în abordarea dermatitei atopice și să ne spuneți care este legătura cu alte afecțiuni.
Dermatita atopică (DA) este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin prurit intens și leziuni eczematoase.
Tratamentul clasic este reprezentat de terapia topică emolientă, corticosteroizi, fototerapie, antihistaminice și cea imunosupresivă (cu Metotrexat, Ciclosporina, etc.). În ultimii 10-15 ani s-au dezvoltat o serie întreagă de tratamente, incluzând terapiile biologice, dupilumabul, agent anti interleukina -4 si -13, și inhibitorii JAK-STAT, baricitinib, upadacitinib, abrocitinib, care oferă noi speranțe pentru pacienții cu forme severe ale bolii. Dermatita atopică este adesea asociată cu diverse afecțiuni gastrointestinale. Există dovezi că pacienții cu dermatită atopică au o prevalență mai mare a bolii celiace, indicând o legătură între inflamația cutanată și cea a mucoasei gastrointestinale. Screeningul pentru boala celiacă poate fi considerat la pacienții cu simptome gastrointestinale persistente. De asemenea, există o asociere clinică importantă cu esofagita cu eozinofile. Dezechilibrele în microbiota intestinală sunt frecvent întâlnite la pacienții cu dermatită atopică, ceea ce poate influența severitatea și frecvența exacerbărilor bolii. Probioticele și modificările dietetice pot ajuta la restabilirea echilibrului microbiotei și la ameliorarea simptomelor. Pacienții cu dermatită atopică au un risc crescut de a dezvolta alergii alimentare, fapt ce poate exacerba simptomele cutanate. Aceste alergii sunt mediate prin mecanisme imune similare cu cele implicate în dermatita atopică.

Reuniți sub umbrela congresului SRD atât medicii dermatologi din țară și străinătate, cât și alți specialiști din domenii conexe. Ce așteptări aveți de la această amplă manifestare?
Congresul Societății Române de Dermatologie reprezintă o platformă esențială pentru schimbul de cunoștințe și experiențe între specialiști din diverse domenii medicale, atât naționale cât și internaționale. Așteptările noastre sunt ca această manifestare să fie un catalizator pentru inovație și colaborare interdisciplinară. Ne propunem să aducem în prim-plan cele mai recente descoperiri și progrese din domeniul dermatologiei, dar și din specialitățile conexe, cum ar fi alergologia, oncologia și imunologia.
Prin intermediul sesiunilor plenare, workshop-urilor și prezentărilor de caz, dorim să stimulăm dialogul și să promovăm bunele practici clinice. Participarea unor experți de renume mondial ne oferă oportunitatea de a învăța din experiențele și cercetările acestora, îmbogățind astfel cunoștințele noastre și contribuind la dezvoltarea profesională continuă a tuturor participanților. Sperăm ca acest congres să consolideze relațiile profesionale și să deschidă noi căi de colaborare pentru proiecte de cercetare viitoare.

Care sunt preocupările pe plan internațional cu privire la această specialitate medicală?
Pe plan internațional, dermatologia se confruntă cu multiple provocări și oportunități. Una dintre principalele preocupări este creșterea incidenței bolilor dermatologice cronice, cum ar fi psoriazisul, dermatita atopică și acneea severă, care necesită abordări terapeutice avansate și personalizate. Cercetarea continuă în domeniul terapiilor biologice și moleculare este esențială pentru a dezvolta tratamente mai eficiente și cu efecte adverse minime.
Un alt domeniu de interes este utilizarea tehnologiilor de diagnostic non-invazive, cum ar fi dermatoscopia digitală, ecografia cutanată și inteligența artificială, pentru a îmbunătăți precizia diagnosticelor și a optimiza managementul pacienților. Aceste instrumente inovative permit detectarea precoce a afecțiunilor cutanate și monitorizarea eficientă a tratamentelor.
De asemenea, există o preocupare crescândă pentru impactul schimbărilor climatice asupra sănătății pielii, inclusiv creșterea riscului de cancer cutanat și alte afecțiuni legate de expunerea la radiațiile ultraviolete. Promovarea campaniilor de educare și prevenire a bolilor dermatologice este crucială pentru a reduce povara acestor afecțiuni la nivel global.
În concluzie, dermatologia continuă să evolueze rapid, cu accent pe inovație, colaborare interdisciplinară și îmbunătățirea constantă a îngrijirii pacienților, având în vedere noile descoperiri științifice și tehnologice.