Perioada preșcolarității este una în care părinții experimentează niveluri ridicate de stres, dată fiind tranziția copilului de la mediul familial, la cel preșcolar. Această tranziție implică, pe lângă schimbarea mediului fizic, adaptarea la noi reguli sociale, îndeplinirea unor expectanțe stabilite către cadrele didactice etc. În acest context, dezvoltarea reglării emoționale devine un obiectiv important de urmărit (Carlson & Wang, 2007; Thompson, 1994). Pe fondul acestei tranziții, se evidențiază preocuparea părinților pentru facilitarea dezvoltării socio-emoționale a copiilor, însoțită în multiple situații de experimentarea stresului parental. Impactul pe care îl are stresul parental asupra reglării emoționale a copiilor, a reprezentat un principal punct de interes pentru studiul realizat.
Stresul parental și reglarea emoțională a copiilor preșcolari
Stresul parental este definit ca fiind o reacție psihologică apărută drept rezultat al discrepanței dintre solicitările survenite în perioada parentalității și resursele (respectiv expectanțele) părinților, stresul părinților influențând modul în care copiii preșcolari își gestionează emoțiile (Carlson & Wang, 2007; Deater-Deckard, 1998; Holly et al., 2019). Având în vedere că reglarea emoțională a copiilor este un precursor al dezvoltării socio-emoționale a copiilor (Eisenberg et al., 2010), investigarea relației dintre stresul parental și reglarea emoțională a copiilor preșcolari devine o necesitate în scopul prevenirii dezvoltării unor probleme comportamentale (Poulou, 2015).
Teoria sistemelor familale (FST) (Minuchin, 1974) asigură un cadru teoretic pentru înțelegerea relației dintre variabilele parentale și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. Din această perspectivă, există o anumită interdependență între membrii familiei. Conform Modelului tripartit (Morris et al., 2007), o serie de variabile parentale (e.g., practici parentale, atașament părinte-copil) influențează reglarea emoțională a copiilor. Bazându-ne atât pe aceste modele teoretice, cât și pe rezultatul studiilor anterioare, cercetarea desfășurată și-a propus să investigheze la nivel diadic rolul inconsistenței disciplinei parentale ca factor mediator al relației dintre stresul parental și percepția părinților asupra reglării emoționale a copiilor (Cenuşă & Turliuc, 2024).
Studiul realizat a inclus 103 diade parentale (103 mame și 103 tați), vârsta medie a mamelor fiind de 34.93 ani (AS = 4.7), iar cea a taților de 37.53 ani (AS = 1.22). Vârsta medie a preșcolarului la care s-au raportat ambii părinți în completarea instrumentelor a fost de 4.72 ani (AS=1.22). Ambii părinți au completat independent, raportându-se la același copil, următoarele instrumente: scala stresului parental (Parental Stress Scale – PSS, (Berry & Jones, 1995), subscala inconsistenței disciplinei parentale din ’’Chestionarul de măsurare a stilului parental Alabama’’, forma scurtă (Inconsistent discipline subscale, Alabama Parenting Questionnaire Short Form for parents – APQ-9, (Elgar et al., 2007), subscala care măsoară percepția părinților în ceeea ce privește reglarea emoțională a propriului copil din ’’Chestionarul de evaluare a percepției părinților asupra emoționalității și reglării emoționale a copiilor’’ (The Emotion Questionnaire for parents – EQP, (Rydell et al., 2003). Pentru explorarea relațiilor diadice a fost utilizat Modelul de mediere actor-partener de analiză a datelor diadice (Actor-Partner Interdependence Mediation Model – APIMeM, (Kenny et al., 2006). Utilizarea acestui model statistic pentru explorarea relațiilor diadice se bazează pe existența interdependenței dintre părinții aceluiași copil, testarea acestei interdependențe fiind verificată prin tehnici statistice specifice.
Rezultatele preliminare obținute prin intermediul statisticilor descriptive au arătat că stresul ambilor părinți corelează pozitiv semnificativ atât cu propria inconsistență a disciplinei parentale, cât și cu cea a celuilalt părinte. De asemenea, atât stresul cât și inconsistența disciplinei parentale corelează negativ semnificativ atât cu propria percepție, cât și cu percepția celuilalt părinte privind reglarea emoțiilor de către propriul copil. Rezultatele Testului T pentru eșantioane perechi au arătat că tații manifestă un nivel mai ridicat al inconsistenței disciplinei parentale comparativ cu mamele. De asemenea, nu au fost identificate diferențe semnificative între mame și tați, atât în ceea ce privește stresul parental, cât și în ceea ce privește percepția reglării emoțiilor de către propriul copil.
Modelul care a testat rolul mediator al inconsistenței disciplinei parentale în relația dintre stresul parental și reglarea emoțiilor de către părinți, a utilizat modelarea prin ecuații structurale în Amos 26.0 furnizând indicatori de potrivire foarte buni (χ2(6) = 1.82; p = 0.93; GFI = 0.99; AGFI = 0.97; NFI = 0.99; CFI = 1.00; RMSEA = 0.000). Raportându-ne la acest model, s-au analizat efectele directe și indirecte ale stresului parental asupra reglării emoționale a copiilor. În rândul ambilor părinți s-a identificat un efect semnificativ de tip actor al stresului asupra reglării emoționale a copiilor, acesta însemnând că un nivel ridicat al stresului este asociat cu un nivel scăzut al reglării emționale a copiilor (mame: B = -0.022; p = 0.001; CI: -0.034; -0.010; tați: (B = -0.021; p = 0.000; CI: -0.029; -0.012). În ceea ce privește, efectul de tip partener, în rândul taților, s-a identificat un efect direct semnificativ al stresul mamei asupra modului în care tatăl precepe reglarea emoțională a propriului copil (B = -0.013; p = 0.021; CI: -0.023; -0.003). În ceea ce privește efectul indirect al stresului parental asupra reglării emoționale a copiilor, rezultatele au arătat că atât în rândul mamelor, cât și în rândul taților, s-a identificat un efect de tip actor, în sensul că propriul lor stres parental prezice semnificativ pozitiv propria lor inconsistență a disciplinei parentale (mame: B = 0.134; p<0.001; CI: 0.084; 0.181;, tați: B = 0.089; p<0.001; CI: 0.041; 0.137).
CENUSĂ, M., & Turliuc, M. N. (2024). PARENTAL STRESS, INCONSISTENT DISCIPLINE AND CHILDREN’S EMOTION REGULATION: A DYADIC ANALYSIS. Journal of Psychology/Revista de Psihologie, 70(2).
