Heat Stress in Tennis: Recognition, Management and Prevention. Tennis carries a distinct heat-illness risk profile among sports, driven by unpredictable match duration, repeated high-intensity efforts with limited recovery time, radiant heat from hard-court surfaces, and a competition calendar that spans the hottest months and hours of the day. Heat-related presentations range across a severity spectrum — exercise-associated muscle cramps, heat syncope, heat exhaustion, and exertional heat stroke — with core temperature and central nervous system status, not the presence or absence of sweating, remaining the key diagnostic markers. Exertional heat stroke is a medical emergency in which immediate on-site cooling before transport (“cool first, transport second”) is the single most important determinant of outcome. Organizational heat policies, individualized acclimatization, and real-time WBGT monitoring at court level are the pillars of prevention.
Tenisul este un sport cu un profil de risc aparte pentru afecțiunile determinate de căldură, caracterizat de durata imprevizibilă a meciurilor, efortul repetat de intensitate crescută cu timp scurt de recuperare, particularitățile termice ale suprafețelor de joc și un calendar competițional care se desfășoară pe toată durata anului, inclusiv în lunile și la orele cele mai calde. Recunoașterea precoce a formelor de stres termic și managementul lor corect sunt competențe esențiale pentru echipa medicală prezentă la turneu.
De ce tenisul predispune la stres termic
Spre deosebire de sporturile cu timp de joc fix, un meci de tenis poate dura de la o oră la peste cinci ore, bineînțeles fără posibilitatea de substituție a jucătorului. Terenurile de hard radiază semnificativ mai multă căldură decât cele naturale, iar temperatura resimțită efectiv pe teren este subestimată de temperatura raportată de stațiile meteo clasice, aceasta discrepanță fiind mai accentuată pe măsură ce este mai cald (1). Din acest motiv, în sport se folosește indicele WBGT (Wet Bulb Globe Temperature), care integrează temperatura aerului la soare, umiditatea, viteza vântului și radiația solară, măsurate printr-un senzor amplasat direct la marginea terenului.
Recunoașterea formelor de stres termic
Manifestările stresului termic se întind pe un spectru de severitate, nu reprezintă o entitate unică. Crampele musculare asociate efortului (EAMC) se manifestă brusc sau progresiv, cu tremor, rigiditate, contracturi și durere localizată. Sincopa de căldură asociază amețeli, vedere în tunel, paloare, transpirație și puls scăzut sau hipotensiune. Epuizarea termică (temperatură centrală <40,5 °C) se manifestă prin fatigabilitate excesivă, transpirație abundentă, tendință la sincopă și simptome cognitive minore. La polul cel mai sever se află șocul termic (temperatură centrală >40,5 °C, asociată cu disfuncție a sistemului nervos central), o urgență medicală reală, care se poate manifesta clinic prin status mental alterat persistent, modificări de personalitate, comportament inadecvat sau agresiv, delir, ataxie, musculatură flască sau rigidă, incontinență, convulsii sau comă; spre deosebire de epuizarea termică, unde predomină ca semnale generale amețeala, cefaleea, greața, mersul nesigur, frisoanele și tahicardia. Un lucru important de reținut este faptul că hipertermia nu înseamnă automat patologie, dacă nu este însoțită de semne și simptome, iar lipsa transpirației nu exclude o formă severă de stres termic.
Managementul: „cool first, transport second”
Principiul central al tratamentului formelor severe se poate rezuma în trei termeni: STOP (mutarea sportivului la umbră, evaluare ABCD cu accent pe statusul mental, măsurarea temperaturii centrale), COOL (îndepărtarea echipamentului și a hainelor, utilizarea ventilatoarelor și prosoapelor cu gheață, iar în șocul termic – imersie în apă rece, 1,7–15 °C, până la scăderea temperaturii centrale sub 38,9 °C, în mai puțin de 30 de minute) și TRANSPORT (răcirea se continuă pe parcursul transportului, iar răcirea sportivului este mereu prioritatea) (2). Întârzierea recunoașterii și a răcirii poate conduce la disfuncții multiple de organ și deces în cazul șocului termic. Pentru formele mai puțin severe, sincopa de căldură răspunde la poziția Trendelenburg, răcirea pielii și rehidratare orală, iar crampele musculare la repaus, stretching și lichide cu sodiu (de exemplu, cantități mici de suc de murături). Revenirea în competiție se face gradual, în funcție de severitate, până la rezoluția simptomelor pentru EAMC și sincopă: 24–48 de ore de repaus pentru epuizarea termică și 7–21 de zile (cu evaluarea analizelor de laborator, a statusului neurologic și identificarea factorilor de risc) pentru șocul termic, urmate de o reluare graduală a activității pe parcursul a 2–4 săptămâni, inițial la temperatură ambientală și ulterior cu expunere progresivă la căldură pentru aclimatizare.
Prevenția și politicile de căldură
Recomandările Comitetului Internațional Olimpic (IOC), în colaborare cu mai multe federații, inclusiv Federația Internațională de Tenis (ITF) structurează prevenția pe trei niveluri (3). Organizatorii monitorizează repetat temperatura la nivelul suprafeței de joc prin indicele WBGT, pun la dispoziție suficiente mijloace de răcire (gheață, ventilatoare, zone umbrite) și zone de refacere și implementează politicile oficiale de căldură atunci când este cazul. Sportivii sunt încurajați să se aclimatizeze progresiv (ideal 60–90 minute/zi, minimum două săptămâni), să se hidrateze corespunzător și să aplice metodele de răcire înainte, în timpul și după meci. Echipa medicală este instruită pentru recunoașterea, evaluarea și tratamentul precoce al acestor afecțiuni.
Politicile de căldură din tenis (pauză de 10 minute între setul 2 și 3 la temperaturi mai mari de 30,1 °C și suspendarea meciurilor la pragul de 32,2 °C) au fost implementate oficial în circuitul feminin încă din 1992, iar în cel masculin abia din 2026.
Concluzie
Recunoașterea rapidă a semnelor de alarmă, răcirea imediată („cool first, transport second”) și aplicarea politicilor de căldură rămân combinația cea mai eficientă în strategia de prevenire a formelor severe de stres termic în tenis.
Bibliografie:
- Yamaguchi H, et al. Using wet-bulb globe temperature meters to examine the effect of heat on various tennis court surfaces. Scientific Reports. 2024;14:15548.
- Lynch GP, et al. Optimal cooling strategies for players in Australian Tennis Open conditions. Journal of Science and Medicine in Sport. 2018;21(3):232-237.
- Racinais S, et al. IOC consensus statement on recommendations and regulations for sport events in the heat. Br J Sports Med. 2023;57(1):8-25.
- Casa DJ, et al. National Athletic Trainers’ Association Position Statement: Exertional Heat Illnesses. Journal of Athletic Training. 2015;50(9):986-1000.