Ingestia și aspirația corpilor străini reprezintă probleme importante în pediatrie, în special la copiii mici, și pot necesita intervenție medicală de urgență. Aspirația poate determina obstrucția căilor respiratorii, dificultăți de respirație, tuse persistentă, wheezing sau alte complicații respiratorii. În unele situații, diagnosticul poate fi dificil, deoarece simptomele pot fi nespecifice, iar anumite corpuri străine nu sunt vizibile la investigațiile radiologice convenționale. Evaluarea medicală începe cu anamneza și examinarea clinică, completate, atunci când există indicație, de investigații ORL și radioimagistice. Radiografiile cervicale și toracice în incidențe anteroposterioară și laterală pot identifica unele corpuri străine radiopace. În schimb, materialele radiotransparente, precum plasticul, lemnul sau majoritatea alimentelor, pot să nu fie vizibile radiologic. Prin urmare, o radiografie normală nu exclude întotdeauna prezența unui corp străin atunci când există o suspiciune clinică importantă (Hitter et al., 2011; Zerella et al., 1998). Tomografia computerizată poate fi indicată atunci când investigațiile inițiale sunt negative, dar simptomatologia și istoricul mențin suspiciunea de corp străin. CT-ul poate contribui la identificarea obiectului și la evaluarea complicațiilor, având o sensibilitate ridicată în diagnosticul aspirației corpilor străini la copii (El Khoury et al., 2024). În situațiile în care aspirația este suspectată sau confirmată, bronhoscopia reprezintă o metodă importantă atât pentru diagnostic, cât și pentru îndepărtarea corpului străin (Fidkowski et al., 2010).
Consecințele psihologice
Pe lângă consecințele medicale, un episod de ingestie sau aspirație a unui corp străin poate reprezenta o experiență stresantă sau potențial traumatică pentru copil și familie. Caracterul brusc al evenimentului, senzația de sufocare, dificultățile respiratorii, investigațiile, internarea și eventualele proceduri invazive pot contribui la apariția anxietății. După un astfel de eveniment, unii copii pot manifesta teamă de sufocare, refuzul sau evitarea anumitor alimente, frică de medici și spitale, tulburări de somn, iritabilitate, plâns sau solicitarea frecventă a reasigurării din partea părinților. La copiii mai mari pot apărea gânduri catastrofice, precum „se va întâmpla din nou” sau „orice aliment mă poate face să mă sufoc”.
Este important de subliniat că astfel de reacții nu indică automat o tulburare psihică. Unele reacții de stres sunt normale și se reduc în timp. Evaluarea psihologică este necesară atunci când simptomele persistă, sunt intense sau afectează alimentația, somnul, activitatea școlară și funcționarea familială.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi utilizată pentru reducerea anxietății și a comportamentelor de evitare care apar după un eveniment medical. Principiul central al TCC este că modul în care copilul interpretează experiența poate influența intensitatea emoțiilor și comportamentelor ulterioare.
După un episod de aspirație, copilul poate interpreta orice senzație la nivelul gâtului ca un semn că „se va sufoca din nou”. Această interpretare poate determina frică și evitare. Evitarea poate reduce anxietatea pe termen scurt, dar pe termen lung poate menține convingerea că situația este periculoasă.
Intervenția TCC poate include psihoeducație, tehnici de relaxare, identificarea emoțiilor, restructurarea gândurilor catastrofice și expunere graduală. De exemplu, dacă evaluarea medicală confirmă că alimentația este sigură, copilul poate fi ajutat să revină treptat la consumul alimentelor pe care le evită. Expunerea trebuie realizată progresiv și numai după excluderea unei probleme medicale actuale.
Atunci când apar simptome persistente de stres posttraumatic, poate fi indicată terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă (TF-CBT). Aceasta include psihoeducație, dezvoltarea abilităților de reglare emoțională, restructurarea cognitivă și procesarea experienței traumatice. Dovezile disponibile susțin eficiența TF-CBT în reducerea simptomelor posttraumatice și a anxietății la copii și adolescenți (Cohen et al., 2017; Thielemann et al., 2022).
Rolul părinților
Părinții au un rol esențial în recuperarea copilului, deoarece reacțiile lor pot influența percepția copilului asupra siguranței. După un eveniment de corp străin, părinții pot experimenta anxietate, vinovăție și hipervigilență. Dorința de a preveni repetarea evenimentului poate conduce la supravegherea excesivă a copilului, restricționarea alimentelor sau oferirea repetată de reasigurări.
TCC poate contribui la identificarea și modificarea acestor reacții. Părinții pot învăța să valideze emoțiile copilului fără să încurajeze evitarea și să ofere răspunsuri calme și realiste. De exemplu, în locul reasigurării repetate, părintele poate spune: „Înțeleg că te-ai speriat. A fost o experiență dificilă, dar acum ești în siguranță și poți folosi exercițiile pe care le-ai învățat pentru a face față fricii.”
Implicarea părinților este deosebit de importantă la copiii mici, deoarece aceștia depind în mare măsură de adult pentru reglarea emoțională. În cadrul TF-CBT, părinții participă la dezvoltarea strategiilor de coping și la consolidarea progresului copilului (Cohen et al., 2017).
Referințe
- Cohen, J. A., Mannarino, A. P., & Deblinger, E. (2017). Treating trauma and traumatic grief in children and adolescents (2nd ed.). Guilford Press.
- El Khoury, P., Makhoul, M., El Hadi, C., Haber, C., & Rassi, S. (2024). CT scan in children suspected of foreign body aspiration: A systematic review and meta-analysis. Otolaryngology–Head and Neck Surgery, 170(1).
- Fidkowski, C. W., Zheng, H., & Firth, P. G. (2010). The anesthetic considerations of tracheobronchial foreign bodies in children: A literature review of 12,979 cases. Anesthesia & Analgesia, 111(4), 1016–1025.
- Hitter, A., Hullo, E., Durand, C., & Righini, C.-A. (2011). Diagnostic value of various investigations in children with suspected foreign body aspiration: Review. European Annals of Otorhinolaryngology, Head and Neck Diseases, 128(5), 248–252.
- Thielemann, J. F. B., Kasparik, B., König, J., Unterhitzenberger, J., & Rosner, R. (2022). A systematic review and meta-analysis of trauma-focused cognitive behavioral therapy for children and adolescents. Child Abuse & Neglect, 134, 105899.
- Zerella, J. T., Dimler, M., McGill, L. C., & Pippus, K. J. (1998). Foreign body aspiration in children: Value of radiography and complications of bronchoscopy. Journal of Pediatric Surgery, 33(11), 1651–1654.
