Tulburarea de anxietate socială în rândul adolescenților: mecanisme explicative și direcții inovative de intervenție

Social anxiety disorder among adolescents: explanatory mechanisms and innovative directions for intervention

Abstract

Social anxiety disorder or social phobia is one of the most common mental disorders in the pediatric population. Epidemiological data indicate that 1 in 3 adolescents suffer from clinical social anxiety, while 50% of them have subclinical levels of the disorder (Jeffries & Ungar, 2020; Ranta et al., 2024).

Nu toți adolescenții care sunt timizi în interacțiuni sociale se confruntă cu fobie socială. Cea din urmă reprezintă o tulburare mintală, recunoscută atât de către Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale Ediția a 5-a (DSM-5; American Psychiatric Association, 2013), cât și de către sistemul Clasificării Internaționale Statistice a Bolilor Ediția a 11-a (ICD 11; World Health Organization, 2019).  Comparativ cu timiditatea, fobia socială se remarcă prin afectarea severă a funcționării adolescentului în diverse domenii importante ale vieții sale, inclusiv performanța școlară, relațiile cu familia sau funcționarea socială. Mai mult decât atât, adolescenții cu fobie socială se diferențiază de cei care sunt doar timizi prin prezența comorbidităților psihiatrice (Burstein et al., 2011).

Mecanisme explicative: Modelul cognitiv al anxietății sociale

Unul dintre modelele bazate pe dovezi științifice, care explică apariția și menținerea pe termen lung a tulburării de anxietate socială, este modelul cognitiv enunțat de către Clark & Wells (1995), model al cărui aplicabilitate a fost demonstrată și pe populația pediatrică de către Clark & Leigh (2018).

Modelul propune o serie de mecanisme cognitive și comportamentale care, prin interacțiunea lor, explică tabloul clinic al adolescenților diagnosticați cu fobie socială. Aceste mecanisme sunt definite astfel:

• Îngrijorarea anticipatorie se referă la procesul cognitiv prin care o persoană tinde să anticipeze în detaliu ceea ce crede că va urma să se întâmple într-o situație socială viitoare (de exemplu, le vin în minte eșecuri din trecut, se gândesc că vor fi respinși sau ignorați de ceilalți).
• Cognițiile și atitudinile sociale negative reprezintă conținuturi cognitive negative și disfuncționale despre sine sau despre ceilalți care se activează în mintea persoanei atunci când anticipează o situație socială (de exemplu, “O să mă blochez” sau “Ceilalți vor râde de mine”).
• Distorsiunea negativă de interpretare se referă la tendința unei persoane de a interpreta evenimente sociale ambigue sau neutre într-o manieră negativă și de a le catastrofa pe cele ușor negative. De exemplu, dacă un adolescent trimite un mesaj unui prieten și nu primește răspuns imediat, poate interpreta această situație ambiguă ca însemnând că prietenul este supărat pe ea/el, sau nu mai dorește să comunice, ignorând explicații alternative, precum faptul că acesta este ocupat.
• Atenția orientată asupra sinelui și procesarea deficitară a indiciilor sociale externe surprind procesul prin care resursele atenționale direcționate preferențial către sine (de exemplu, senzații interne pe care le interpretează ca fiind o dovadă a pericolului în care se află), precum și ignorarea semnalelor sociale externe, care ar putea contrazice acest pericol (de exemplu, nu este atent la faptul că persoana cu care poartă o conversație îi zâmbește sau este atentă la ceea ce îi spune).
• Imaginea de sine negativă, din perspectiva unui observator, surprinde activarea în mintea adolescentului a felului în care își imaginează că este văzut de către ceilalți în acel moment (de exemplu, se poate vizualiza pe sine arătând foarte roșu la față sau tremurând incontrolabil). Această imagine este de obicei asociată cu evenimentul negativ din trecut care a declanșat tulburarea.
• Utilizarea informației interne se referă la procesul prin care o persoană cu anxietate socială folosește informația internă disponibilă pentru a infera cum arată în fața celorlalți. Astfel, se produce o supraestimare a simptomelor fiziologice și a cât de anxioși cred că par în fața celorlalți.
• Utilizarea comportamentelor de siguranță de tip evitare a situației sociale (adolescentul refuză să iasă în oraș cu colegii săi sau chiulește de la școală pentru a nu interacționa cu alți adolescenți), sau de tip gestionarea impresiei (adolescentă care folosește foarte mult fond de ten pentru a nu fi vizibil atunci când roșește în obraji). Problema utilizării comportamentelor de siguranță este reprezentată de faptul că, deși pe termen scurt scad anxietatea percepută, pe termen lung mențin și exacerbează anxietatea socială, deoarece facilitează focalizarea asupra sinelui și ignorarea indiciilor pozitive din mediul extern, afectează negativ interacțiunile sociale și pot provoca apariția consecințelor temute prin atragerea și mai mult a atenției asupra persoanei.
• Ruminația post-eveniment surprinde procesul prin care persoana, după ce se confruntă cu o situație socială, începe să analizeze în detaliu performanța pe care a avut-o în acea situație. Prin această revizuire persoana se percepe negativ și se judecă într-o manieră negativă, nejustificată în comparație cu felul în care a performat social în mod obiectiv.

Conform modelului cognitiv, persoanele cu fobie socială dezvoltă o serie de asumpții disfuncționale despre sine și ceilalți, ceea ce le face să evalueze orice situație socială ca fiind periculoasă. Aceste elemente cognitive sunt responsabile de apariția anxietății.

Tulburarea de anxietate socială poate fi conceptualizată prin următoarele cercuri vicioase: etapa procesării anticipatorii, etapa procesării din timpul situației sociale și etapa procesării post-eveniment.

În faza procesării anticipatorii, adolescentul, înainte de o situație socială, se va îngrijora cu privire la ce urmează să se întâmple. În această etapă putem regăsi activate mecanisme precum cele de îngrijorare anticipatorie, cogniții și atitudini sociale negative, imaginea de sine negativă din perspectiva unui observator și chiar comportamentele de siguranță de tip evitare (Vassilopoulos, 2004).

În faza procesării din timpul situației sociale, persoana cu anxietate socială se află deja într-un mod de procesare al informațiilor cu focalizare asupra sinelui, având așteptarea că va eșua în interacțiunea socială și fiind mai puțin deschisă la a observa indicii din mediul extern, care sugerează că în realitate este acceptat de către ceilalți oameni. În această etapă putem observa activarea mecanismelor de atenție orientată asupra sinelui și de procesare deficitară a indiciilor sociale, utilizarea informațiilor interne sau prezența comportamentelor de siguranță de tip gestionarea impresiei.

După părăsirea situației sociale, adolescentul va începe un proces de analiză amănunțit a performanței sale sociale. Acest proces nu este unul obiectiv, ci este puternic distorsionat de anxietatea puternică pe care a resimțit-o în situație persoana și de percepția negativă pe care o are despre propria persoană. Astfel, interacțiunea socială va fi percepută ca fiind mult mai negativă decât a fost în realitate, fiind comparată cu alte eșecuri percepute din trecutul persoanei. Acest nou eșec perceput contribuie la imaginea de sine negativă și la asumpțiile cognitive disfuncționale despre sine (Clark et al., 2005).

Intervenții validate științific

Modelul cognitiv a fost transpus în protocoale de intervenție destinate atât adulților, cât și copiilor sau adolescenților. Aceste protocoale bazate pe dovezi științifice au fost testate prin prisma eficienței lor de a reduce tabloul clinic al anxietății sociale la adolescenți, atât în format individual, cât și în format de grup (Leigh & Clark, 2018). Astfel, datele disponibile din literatura de specialitate converg în susținerea acestor intervenții cognitiv-comportamentale, ca fiind prima linie de tratament în reducerea anxietății sociale la copii și adolescenți (Walter et al., 2020).

Direcții noi de intervenție

Chiar dacă există la ora actuală intervenții pentru reducerea anxietății sociale la adolescenți bine susținute empiric, acestea întâmpină o serie de limitări. Cele mai importante sunt barierele în accesarea tratamentului și ratele variate de răspuns la tratament (Walder et al., 2025).

O direcție nouă de intervenție, care are capacitatea de a crește accesul adolescenților la sprijin emoțional bazat pe dovezi empirice, este reprezentată de utilizarea agenților conversaționali automatizați. Această nouă tehnologie poate fi definită drept un sistem inteligent, care simulează o interacțiune umană, putând avea ca input sau output mesaje text și care poate deține sau nu o reprezentare fizică (Laranjo et al., 2018). Principiile cognitiv-comportamentale au fost deja transpuse în astfel de agenți conversaționali automatizați, cu rolul de a reduce diverse dificultăți de sănătate mintală la tineri, iar rezultatele obținute sunt promițătoare (Balan et al., 2024).

Eterogenitatea privind răspunsul la tratament poate fi redusă prin utilizarea metodelor idiografice, cu scopul personalizării tratamentului. O explicație pentru ratele variate de răspuns la intervențiile validate științific este reprezentată de ideea că protocoalele pot fi limitate în adresarea comorbidităților sau nevoilor specifice ale anumitor clienți. Prin urmare, clinicienii trebuie să apeleze adesea la judecata lor clinică în luarea de decizii, atunci când protocolul nu este pliat pe nevoile specifice ale pacientului. Or, această abatere de la protocol, insuficient standardizată, poate să influențeze negativ rezultatele tratamentului (Levinson et al., 2025). Abordarea idiografică implică reorientarea cercetătorilor către investigarea modificărilor apărute la nivelul pacienților individuali dinspre grupuri de diagnostice, cu scopul explorării mecanismelor schimbării pe parcursul tratamentului (Altman et al., 2020).

Bibliografie

1. Altman, A. D., Shapiro, L. A., & Fisher, A. J. (2020). Why does therapy work? An idiographic approach to explore mechanisms of change over the course of psychotherapy using digital assessments. Frontiers in psychology, 11, 782.
2. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596
3. Balan, R., Dobrean, A., & Poetar, C. R. (2024). Use of automated conversational agents in improving young population mental health: a scoping review. NPJ Digital Medicine, 7(1), 75.
4. Burstein, M., Ameli-Grillon, L., & Merikangas, K. R. (2011). Shyness versus social phobia in US youth. Pediatrics, 128(5), 917-925.
5. Clark, D. M. and Wells, A. (1995). A cognitive model of social phobia. In R. G. Heimberg, M. R. Liebowitz, D. A. Hope and F. R. Schneier (Eds.), Social Phobia: diagnosis, assessment and treatment (pp. 69–93). New York: Guilford Press
6. Clark, D. M., Crozier, W. R., & Alden, L. E. (2005). A cognitive perspective on social phobia. The essential handbook of social anxiety for clinicians, 193-218.
7. Jefferies, P., & Ungar, M. (2020). Social anxiety in young people: A prevalence study in seven countries. PloS one, 15(9), e0239133.
8. Laranjo, L., Dunn, A. G., Tong, H. L., Kocaballi, A. B., Chen, J., Bashir, R., … & Coiera, E. (2018). Conversational agents in healthcare: a systematic review. Journal of the American Medical Informatics Association, 25(9), 1248-1258.
9. Leigh, E., & Clark, D. M. (2018). Understanding social anxiety disorder in adolescents and improving treatment outcomes: Applying the cognitive model of Clark and Wells (1995). Clinical child and family psychology review, 21(3), 388-414.
10. Levinson, C. A., Christian, C., & Becker, C. B. (2025). How idiographic methodologies can move the clinical-science field forward to integrate personalized treatment into everyday clinical care and improve treatment outcomes. Clinical Psychological Science, 13(1), 69-82.
11. Ranta, K., Aalto-Setälä, T., Heikkinen, T., & Kiviruusu, O. (2024). Social anxiety in Finnish adolescents from 2013 to 2021: change from pre-COVID-19 to COVID-19 era, and mid-pandemic correlates. Social psychiatry and psychiatric epidemiology, 59(1), 121-136.
12. Vassilopoulos, S. P. (2004). Anticipatory processing in social anxiety. Behavioural and Cognitive Psychotherapy, 32(3), 303-311.
13. Walder, N., Frey, A., Berger, T., & Schmidt, S. J. (2025). Digital mental health interventions for the prevention and treatment of social anxiety disorder in children, adolescents, and young adults: systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Journal of Medical Internet Research, 27, e67067.
14. Walter, H. J., Bukstein, O. G., Abright, A. R., Keable, H., Ramtekkar, U., Ripperger-Suhler, J., & Rockhill, C. (2020). Clinical practice guideline for the assessment and treatment of children and adolescents with anxiety disorders. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 59(10), 1107-1124.

15. World Health Organization. (2019). International statistical classification of diseases and related health problems (11th ed.). https://icd.who.int/