Viața fără sexualitate – o anomalie socială?

Ascultam într-o zi Radio România Cultural și ceva mi-a atras atenția. Se vorbea despre noile descoperiri geografice făcute pe Venus folosind tehnologiile actuale și concluzia era că planeta, în ciuda proximității ei, rămâne o enigmă. Gândul mi-a zburat atunci către corelațiile făcute între Venus și femeie și la nenumăratele semne de întrebare existente legate de sexualitatea feminină, care, și ea, continuă să fie atât de puțin înțeleasă! Despre această temă va fi vorba în rândurile următoare și în particular despre o tendință care ia amploare printre femei, aceea de a trăi fără sexualitate. Nu va fi vorba de lipsa nedorită a sexualității datorată celibatului sau de coerciție – condiții de detenție sau datorată unui handicap sau sănătății precare, ci de alegerea anumitor femei de a se lipsi de contacte intime, atunci când intimitatea cu un partener ales ar fi posibilă.

Dorința feminină ajunge în atenția medicilor începând cu sec. 19, odată cu obsesia scriitorilor (Balzac, Zola) de a analiza comportamentul feminin. La modă era ca femeia să nu își exprime dorința, ci doar să o sugereze prin privire, gesturi, atitudini. În 1933 Freud, după o viață de psihanaliză feminină, afirma că știe prea puține și că va trebui să așteptăm ca știința să ne ofere informații mai profunde și mai coerente despre sexualitatea feminină. Din punct de vedere medical și al cercetării științifice, doar recent se poate vorbi despre un interes crescut pentru studierea sănătății reproductive feminine și a sexualității feminine, astfel că târziu, în 1998, studiile RMN au definitivat anatomia clitorisului și au descoperit faptul că punctul G atât de controversat este de fapt o regiune strâns legată de partea internă a clitorisului. În februarie 2023 un articol Medscape vorbește despre ‘vagina chip’*, încercările cercetătorilor de a crea o structură similară vaginului în condiții de laborator, lucru imposibil încă datorită, spun ei, complexității acestuia. Se precizează acolo că acesta este motivul pentru care din 1982 vaginoza se tratează cu aceleași 2 antibiotice!
Sexualitatea feminină continuă să fie, cum spuneam, puțin înțeleasă. Se scriu și se afirmă multe teorii. Una din cele mai interesante definiții ale felului în care funcționează o femeie e cea a psihoterapeutei Esther Perel, care spune că sexualitatea feminină este ‘narcisistă’, femeia trebuie să se placă, nu trebuie să fie critică la adresa propriei persoane, pentru că doar așa se poate ‘abandona’ și poate avea orgasm. Aceasta este o mare problemă în zilele noastre și ar putea explica de ce atât de multe femei spun că nu pot ajunge la orgasm. Societatea cere performanță și social media abundă în modele cu care puține femei se pot compara, de unde nemulțumirea vis-a-vis de propria persoană și continua insatisfacție, cu efect se pare la nivelul vieții sexuale.
*Don Ingber, MD, PhD, founding director, Wyss Institute for Biologically Inspired Engineering, Harvard University.
Caroline Mitchell, MD, MPH, OB/GYN, Massachusetts General Hospital.
Suntem martorii unor schimbări rapide, poate mai rapide decât în secole sau chiar milenii de istorie.
În ultimele decenii, pilula contraceptivă a separat sexualitatea de reproducere, iar revoluția tehnologică a ‘eliberat’ femeia din rolul de ‘casnică’ și i-a dat mai multă putere decizională asupra propriului corp și propriei vieți. La aceasta au contribuit și legile egalității în educație, avortul legal, concediul maternal și pentru urgențe familiale plătit. Aceste avantaje și stimulente societale au ajutat femeile să își modifice statutul în cadrul cuplului. Independența lor financiară a crescut, astfel încât în aproape 1/2 din căsătoriile din SUA femeile câștigă cel puțin la fel de mult sau mai mult decât bărbații*. Trebuie amintit, pentru comparație, că în urmă cu 50 de ani 4 din 5 familii se bazau în principal pe venitul bărbatului. Dacă aruncăm o privire înapoi la anii ‘60, veniturile femeilor au crescut cu 44%, comparativ cu 6% pentru bărbați. Femeile necăsătorite și fără copii încasează cu 117% mai mult decât omologii bărbați**.
În Marea Britanie 40% din directorii marilor companii erau femei anul trecut, depășind pragul stabilit pentru 2025. În urmă cu 11 ani procentul era de 9,5% (Financial Times).
*Pew Research Center, 2022
**Bolick, ‘All the single ladies’, 2011
Profesorul Zimbardo de la University of Stanford, în cartea lui ‚Masculinitate furată’, observa că față de anii ‘60 bărbații au o școlarizare mai redusă, în timp ce mult mai multe femei au studii superioare*. Cauza ar putea fi lipsa taților din educația băieților, dependența de jocuri video- care nu au fost gândite pentru femei, dependența și de pornografia online, faptul că educatorii sunt mai degrabă femei acum, iar studiile arată că există o discriminare în acordarea notelor atunci când o femeie – educator apreciază performanța elevilor, băieții primesc note mai mici, folosirea drogurilor și medicației ilegale – din nou frecvență crescută a dependenților băieți. Un grafic care spune mai mult decât orice text e de găsit în studiul realizat de amintitul profesor Zimbardo, fost președinte al Asociației Psihologilor din Statele Unite ale Americii.
* Philip Zimbardo, Nikita D. Coulombe, Masculinitate furată, Ed. Trei, 2020
Pentru că piața sexuală este acum liberă, toate aceste modificări apărute în ultima jumătate de secol au un impact semnificativ. Același profesor Zimbardo vorbește despre o ‚masculinitate în declin’, foarte mulți bărbați nereușind să își găsească o parteneră în noul context creat. Site-urile de întâlniri online au mai mulți utilizatori femei decât bărbați. Întrebate ce caută și cum văd ele cuplul, răspunsurile lor au arătat cât de nerealiste sunt așteptările lor. Dacă bărbații sunt dependenți de pornografie, femeile sunt dependente de filmele romantice, în care partenerii masculini sunt ‚cavaleri pe cai albi’, perfecți, model cu care un bărbat real nu se poate compara (la fel cum multe femei nu se pot ridica la nivelul actrițelor din filmele porno sau modelelor de pe copertele revistelor glossy). Problema este că femeile par a fi în măsură să decidă acum, iar 75% din femeile intervievate nu și-ar da întâlnire cu un bărbat fără serviciu (în timp ce, comparativ, 2 din 3 bărbați ar ieși cu o femeie șomeră)***.
***Mielach, preluat Business News Daily, 2012.
În plus aceste femei își doresc parteneri empatici și disponibili afectiv, lucruri la care bărbații nu s-au priceput niciodată. Nemaicrescând în triburi sau grupuri mari, înconjurate de alte femei cu care să poată socializa, multe din femei așteaptă de fapt ca partenerul să suplinească și rolul de ‚prietenă’, ‚confesoară’, ‚stilistă’, ceea ce un bărbat rareori are timpul sau disponibilitatea de a face.
Asistăm prin urmare la o schimbare a raportului de forțe, precum și a tipului de relaționare în cadrul cuplului. ‚The rise of lonely, single men’, ‚involuntary celibates/INCELLS’ sunt fenomene de care se vorbește din ce în ce mai des. Singurătatea bărbaților duce la frustrare și frustrarea conduce, nu rar, la violență. Soluțiile pot veni din educație și o înțelegere mai profundă și mai în acord cu realitatea a rolurilor pe care fiecare gen îl are în cadrul cuplului în noua ordine economică și socială creată.
Gap-ul dintre bărbați și femei pare a se adânci și mai mult dacă aruncăm o privire asupra sexualității masculine. Am convenit deja asupra faptului că sexualitatea feminină este un mister. Ce spun însă antropologii și biologii despre felul în care funcționează persoanele de sex masculin în intimitate?
Biologic și evoluționist vorbind, bărbații nu s-au schimbat mult în ultimele secole, ei sunt mai interesați de varietatea sexuală, adică atrași de sexul întâmplător și relațiile scurte, pentru a-și maximaliza transmisia de gene. Există se pare 3 factori care fac ca bărbații să-și părăsească cu mai multă ușurință soția și copilul: femeia investește mult mai mult în sarcină și naștere, ea are interes să își îngrijească ulterior copilul, în timp ce tatăl are neîncredere în paternitate*.

Kristen Hawkes în cartea ei ‘Why do men hunt? Benefits for risky choices’ precizează că preocupările bărbaților americani sunt similare celor din timpul societăților de vânători – culegători’ – atât celibatari, cât și cei însurați, în principal de obținerea statutului de ’mascul feroce’. Cum se reflectă aceste atitudini în cuplul contemporan? Există șanse ca bărbații să treacă printr-o transformare, dictată de noua paradigmă?
*Jared Diamond, De ce e sexul o plăcere, Ed. Humanitas, 1999.
Deocamdată Cuplul ca instituție stă prost (nu mai putem vorbi acum de ‚familie’ sau ‚căsnicie’, în contextul multiplelor forme de conviețuire existente).
În 2011 în Europa 45% din căsătorii sfârșesc prin divorț, majoritatea după 4-6 ani de căsnicie (în Franța numărul a crescut de mai mult de 2 ori în ultimii 30 de ani!)*.
Numărul familiilor monoparentale s-a dublat în 2008 față de anii ‘80, preponderent mame care își cresc singure copiii*.
În Europa 18% din persoane sunt celibatari, 28% în Suedia – la femei majoritatea au o condiție socială superioară*.
*Atlas mondial des sexualités; Nadine Cattan et Stéphane Leroy; éd. Autrement; 2013.
Impactul schimbărilor societale din ultimii 50 de ani se vede și la nivelul intimității declarate. 1 femeie din 4 în SUA preferă să se uite la Netflix decât să facă sex, în timp ce 1 din 3 suedeze preferă să facă jogging **.
În Japonia 45% din femei nu sunt interesate deloc de sex, iar 90% consideră că e mai bine să rămână celibatare*** – ’Artificial wombs: is a sexless reproduction society in our future?’
New York Post scria nu demult că femeile între 20 și 30 de ani preferă să îngrijească un câine decât să se căsătorească/facă copii****.
**Radio France Culture, Vivre sans sexualité, podcast
***Haworth, ‘Why have young people in Japan stopped having sex?’, 2013
****Antenucci, ‘More young women choosing dogs over motherhood’, 2014
Sunt medic endocrinolog și ajung să discut cu pacientele mele despre sexualitate prin natura specialității mele. Multe femei doresc să își verifice densitatea osoasă adesea cu mult înainte de menopauză crezând eronat că lipsa sexualității înseamnă și o lipsă de hormoni necesari unei structuri osoase solide. Alte femei mă întreabă dacă decizia lor de a nu face sex timp de ani de zile ar putea avea un impact asupra stării de sănătate. Cu unele doamne anamneza mă conduce către întrebări legate de ultimul consult ginecologic, ocazie cu care aflu că ele cred că dacă nu au partener sexual nu au nevoie nici de o vizită periodică de specialitate. Interesante sunt mereu mărturiile lor, pe care le voi cita mai jos:

• ‚Mă costă mult timp, energie și bani toată pregătirea asta pentru câteva minute de sex, adesea prost făcut! Câteodată el are probleme cu erecția sau ejaculează repede, în final abia aștept să merg la baie și să mă termin singură. Ultimul bărbat cu care m-am culcat nu își tăiase unghiile de la picioare!’ – C.D., 28 ani, manager, celibatară;
• ’Mă întrebați dacă sunt bine acum la pensie…am 65 de ani, copiii sunt mari, nepoții la fel, am divorțat și pot alege în sfârșit o viață fără sex, nu îmi doresc un bărbat, să am grija asta că dacă nu mă culc cu el va umbla cu alte femei, sunt liniștită și mă pot bucura cu adevărat de viață!’;
• ‘Am avut mereu impresia că prea multe persoane mi-au violat spațiul intim: de la consulturile ginecologice repetate anual, primii parteneri complet nepotriviți… Vreau să am corpul meu doar pentru mine, nu îmi mai trebuie sexualitate!’- R.O., 37 ani, violonistă;
• ‘Nu mai am sexualitate în sensul de penetrare de 2 ani; și cu cât citesc mai multă literatură feministă cu atât mi se pare mai greu să accept un contact sexual. Mă aștept ca o relație să se adreseze în primul rând creierului și abia apoi corpului! Am avut orgasm prin masaj tantric.’- M.E., psiholog, în cuplu cu un bărbat de 5 ani;
• ‘Eu și soția mea nu am mai făcut dragoste de peste 1 an. Suntem cei mai buni prieteni, dar nu mai există asta între noi. Nu pot spune că îmi lipsește în mod deosebit, suntem bine așa. Gătim împreună, bem, râdem, mergem în concedii, dar intimitate nu mai avem, nici acasă, nici în alte locuri.’ C.B., 65 de ani, Germania;
• ‘E jalnic sexul, de cele mai multe ori! O felație, o penetrare rapidă, apoi nici măcar nu mă pot autosatisface în prezența tipului, că asta îi șochează pe majoritatea. Mai bine nu, merci!’ D.F., 42 de ani, divorțată de 10 ani, trăiește singură și are întâlniri cu bărbați cunoscuți online.

Se pare că viața fără sexualitate e din ce în ce mai frecventă și e clar nevoie de un nou echilibru în cuplu. Dan Savage spunea că ‘99.99% of sex people are having over the course of their lives is not procreation, but recreational sex, sex for pleasure’ (99.99% din oamenii care fac sex o fac nu pentru a se reproduce, ci pentru plăcere) și atunci mă întreb: oare mai nou ne obținem satisfacția din alte surse? Viitorul după Harari* arată bizar: inteligența artificială înlocuiește cam toate meseriile umane creând o masă de oameni inutili care se droghează și trăiește euforic într-o realitate virtuală 3D, lipsindu-se de sex și relaționare inter-umană
*Harari, Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului, ed. Polirom, 2018.
Life without sexuality- a social anomaly?
During the last 50 years there have been changes in the Western World regarding women’s position in the family and society altogether. A rise of independent and intelligent women and a decline in masculinity have redefined the couple as we used to know it. A gap has been created between the two sexes and this gap is getting bigger and bigger each day. This economic and societal discrepance has a strong impact on intimacy.
In a hedonistic and hyperconsumerist world, with a free sex-market, women are more in charge now of their choices, and some of them, enjoying a never-before-felt freedom, choose, consciently and without remords, to sustrain themselves from the competition and live without sex. Make-up, hair removing, lenjerie, cosmetics, hairstyling, they find tiring all they had been teached to do since an early age. ‚It costs me time, energy and money to prepare myself for a couple of minutes of sex, sometimes with a man with erection issues or premature ejaculation, in the end I can barely wait to go to the bathroom and finish myself!’. Feminism and MeToo movement in sight, they say that their bodies are, since childhood, frequently submitted to unrequested touches, medical or relationship issued, by doctors or unexperienced parteners, and they speak about a ‚dispossession’ of their bodies. These women also denounce a huge pressure to comply and live in couples or families, to correspond to a social construct created by fashion, movies and cosmetics’commercials, to pose in dolls always hungry for sex and who have no other purpose in life but to observe themselves in the mirror and compare to others.
These women that I observe in my practice, as an endocrinologist and a sexologist,impose their rules on the way the couple functions, and are challenging an equilibrium existing since millenia.