De la leziune înapoi la performanță- protocol de recuperare post-ligamentoplastie ligament încrucișat anterior

Autori

Publicat la data de 18-06-2024
Categoria: Medicină Sportivă

Participant de seamă în stabilitatea genunchiului alături de alte trei ligamente principale (ligamentul încrucișat posterior, ligamentul colateral lateral și ligamentul colateral medial), ligamentul încrucișat anterior (LIA) suferă adesea leziuni, de la parțiale la totale, cel mai frecvent în timpul practicării activităților sportive.

Mecanismele de producere a leziunilor LIA în sportul de performanță sau în cel recreațional sunt accelerarea, respectiv decelerarea bruscă, pivotarea cu piciorul fixat la nivelul solului sau trauma directă. Particular femeilor atlete, în lista factorilor de risc se regăsesc de natură intrinsecă– dimensiunea notch-ului intercondilian, dimensiunea LIA, hiperlaxitatea fiziologică, fluctuațiile hormonale, iar de natură extrinsecă- cinematica și cinetica mișcării, forța și anduranța musculara, activarea musculară.
În urma leziunii totale de LIA, sportivul/pacientul va urma o cură chirurgicală de reconstrucție a ligamentului, iar după aceasta, pentru reintegrarea în activitatea sportivă de performanță, vor urma luni de recuperare, vitale, atent structurate atât calitativ, cât și cantitativ.
Pentru sportivul de performanță, parametrul TIMP este de mare importanță, astfel necesită atenție sporită asupra mai multor aspecte fizice, psihice, precum și pecuniare.
O abordare activă precum încurajarea reînceperii mișcării cât mai curând posibil postoperator, restabilirea gradelor de mobilitate maxime (ROM) în articulația genunchiului, tonifierea musculaturii adiacente, în special a mușchiului cvadriceps, cât și mersul cu sprijin total (dacă este permis) din prima săptămână postoperator, toate acestea ținând cont de indicațiile individualizate fiecărui pacient, poate scurta timpul de reîntoarcere la sport (RTS). Însăși studiile au demonstrat că imobilizarea ca strategie postoperatorie nu duce la scăderea durerii și chiar produce atrofii musculare ce vor încetini recuperarea.
În ansamblu, programul de reabilitare va cuprinde exerciții stadializate din ziua 1 postoperator până în luna 6, sau maim ult, având ca obiectiv creșterea forței musculare și redobândirea controlului motor.
Kinetoterapia va fi primordială în refacere. Adjuvante kinetoterapiei se vor folosi:

  • în faza inițială- crioterapia și stimularea electrică neuromusculară (NMES)
  • la 3-4 săptămâni postoperator- acvaterapia, cu mențiunea ca plăgile sa fie deja vindecate

Exercițiile de control motor combinate cu izometria și izotonia vor accelera creșterea forței musculare. Ținând cont de legătura dintre musculature abdominală, paravertebrală și cea a genunchiului (CORE-SPINE-KNEE), exercițiile pentru abdomen vor fi integrate în programul de kinetoterapie pentru a maximiza rezultatele funcționale ale genunchiului.
Reîntoarcerea la antrenamente se va face după ce sportivul va indeplini criterii stricte. iar ulterior va putea participa gradual și la competiții.
Criteriile minime de reîntoarcere la sport includ: lipsa durerii și a edemului articular și periarticular, atingerea gradelor de mobilitate articulara maxime (full ROM), stabilitatea genunchiului (Lachman, pivot shift), IKDC(International Knee Documentation Committee) normal (minim 70% pentru antrenamente și 90% pentru nivel competitional) precum și pregătirea psihologică a pacientului pentru RTS- chestionar ACL – RSI (anterior cruciated ligament- Return to Sport and Injury).

Discuții
Momentul întoarcerii la antrenamente trebuie bine ales întrucât unele studii arată că accidentarea altor segmente ale membrului inferior a survenit la sportivii care s-au intors mai devreme la sport, înainte de a-și rezolva deficitele cunoscute ca urmare a patternului compensator de miscare, iar 1 din 4 sportivi cu reconstructie LIA au suferit la 10 ani o nouă rupere a acestuia. Totodata, trebuie luat în considerare și tipul de sport practicat, cunoscute cu o incidență mai crescută a lezării LIA fiind fotbalul, rugby-ul, sporturile de contact, stilul de înot bras și poloul (eggbatter kick), incidența fiind cu atât mai mare în cazul atleților de sex feminin.

Concluzii
Fără a supraevalua avizul medical, “APT-INAPT” pentru sport este decizia finală și dificilă ce revine doar medicului de medicină sportivă care, pe primul loc va pune sănătatea sportivlului, ținând deasemenea cont și de aspectele psihoemoționale și de impactul asupra carierei sportivlui. Periodic, pe durata recuperării , în urma testărilor somatoscopice, somatometrice și dinamometrice, medicul va evalua și va face recomandări legate de nutriție, masă musculară, deficiențe fizice, pentru o cât mai rapidă întoarcere la sport.

Bibliografie

  1. S. Brent Brotzman , Robert Manske “Clinical Orthopaedic Rehabilitation”
  2. Carolin Kisner ,Linn Allen Colby “Therapeutic Exercise“ 6th edition
  3. https//www.aspetar.com/en/professionals /recomandations-on-rehabilitations-after -aclr
Dă share la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit exceeded. Please complete the captcha once again.