Deficitul de fier la sportivi. Prevenţie şi atitudini terapeutice

Autori

Publicat la data de 17-06-2024
Categoria: Medicină Sportivă

Iron deficiency in athletes. Prevention and therapeutic attitudes

Iron is an extremely important mineral for each of us, and iron deficiency is not uncommon in athletes, especially endurance athletes.

This mineral plays several roles in the body, the most important being the transport and delivery of oxygen at the cellular level and involvement in the production of energy at the level of mitochondria. It is also essential for both cognitive and immune function.

Iron is extremely important for athletic performance, and an iron deficiency can have a potentially harmful impact.

Fierul este un mineral extrem de important pentru fiecare dintre noi, iar deficitul de fier nu este neobișnuit la sportivi, în special la cei de anduranță.

Acest mineral joacă mai multe roluri  în organism, cele mai importante fiind transportul și livrarea de oxigen la nivel celular și implicarea în producerea de energie la nivelul mitocondriilor. Este, de asemenea, esențial atât pentru funcția cognitivă, cât și pentru cea imunitară.

Fierul este extrem de important pentru performanța sportivă, iar o deficiență de fier poate avea un impact potențial dăunător.

De ce este mai probabil ca sportivii să aibă deficit de fier?

Sportivii prezintă un risc mai mare de a avea deficiență de fier în comparație cu populația generală, în special femeile, până la 35% dintre ele având o deficiență de fier față de 5% în populația generală.

Efortul fizic regulat crește probabilitatea de a avea o deficiență de fier. Acest lucru se datorează faptului că există un răspuns inflamator crescut în organism după efort, care poate scădea capacitatea organismului de a absorbi fierul timp de 3-6 ore după efort.

Inflamația crește nivelul hormonului numit hepcidină, care este esențial pentru reglarea fierului. Atunci când nivelurile de hepcidină cresc, transportul și absorbția fierului scad. Există, de asemenea, o amplificare potențială a pierderilor de fier în urma efortului fizic, prin hemoliză, prin eliminarea în transpirație și apariţia sângerărilor gastrointestinale.

Există subgrupuri particulare de sportivi care sunt mai susceptibili de a suferi de o deficiență de fier:

  • Sportivele, în special cele care au menstruații regulate
  • Sportivii care urmează o dietă vegană. Alimentele pe bază de plante conțin fier non-hem, care nu este absorbit la fel de bine de organism în comparație cu alimentele provenind din surse animale
  • Sportivii cu un aport energetic scăzut, deoarece este mai probabil ca aportul de fier să fie insuficient pentru a susține cerințele organismului.
  • Sportivii adolescenți, deoarece această perioadă este asociată cu cerințe sporite de fier.

Care sunt semnele care arată că ar putea exista un deficit de fier?

Semnele și simptomele unei carențe de fier includ oboseală, letargie, oboseală, paloare și dificultăți de respirație.

În mod ideal, rezervele reduse de fier ar trebui să fie detectate din timp, înainte de a se epuiza, pentru a reduce probabilitatea oricăror efecte potențiale asupra performanței și sănătății. Depistarea timpurie permite intervenții imediate, prin dietă şi suplimentare, pentru a preveni scăderea în continuare a rezervelor de fier, cu evoluţie către anemia feriprivă.

În primele etape ale unei deficiențe de fier, când rezervele sunt reduse, dar nu epuizate, impactul asupra performanței la efort este puţin important. Pe măsură ce rezervele de fier se epuizează, în proporţie mare va exista un impact negativ asupra performanțelor fizice.

Rezervele de fier suboptime au un impact mai mare asupra performanței în sporturile aerobe, din cauza efectului asupra transportului de oxigen către celule.

Cum se clasifică deficitul de fier?

Există mai multe stadii ale deficienței de fier. Cea mai severă stare este anemia feriprivă, care are ca rezultat o serie de simptome, inclusiv slăbiciune și oboseală.

Pot fi identificate două stadii anterioare precursoare ale anemiei. Acestea sunt denumite în mod colectiv deficit de fier fără anemie. Primul și cel mai puțin sever stadiu al deficitului de fier este marcat de o scădere a feritinei serice, care rezultă dintr-o reducere a rezervelor totale de fier din organism, dar alți indici cum ar fi hemoglobina, rămân normali. Al doilea stadiu, de asemenea non-anemic, este marcat de feritină serică scăzută, dar și de fier seric scăzut sau de scăderea a saturației transferinei și de creșterea capacității totale de legare a fierului. Odată ce depozitele de fier și fierul de transport au fost epuizate, organismul nu mai poate ține pasul cu solicitările de sinteză ale hemoglobinei și rezultă cel de-al treilea și ultimul stadiu, respectiv anemia feriprivă.

Valorile principalilor indici, în cele 3 stadii

Tratamentul deficitului de fier

Mai mulți factori ar trebui luați în considerare atunci când se decide strategia de tratament, printre care etiologia, severitatea deficienței și intervalul de timp în care nivelurile de fier trebuie restabilite.

Strategia 1: Modificări în alimentaţie

Este prima măsură ce trebuie luată. Cerințele de fier sunt mai mari pentru sportivi, în comparație cu populația normală și de aceea trebuie să ne asigurăm că sportivul îşi aduce cantități suficiente de fier din alimentație.

E reţinut că cea mai mare problemă în obținerea fierului nu este aportul de fier per se, ci biodisponibilitatea acestuia, adică ce procent din ceea ce ingerăm va deveni efectiv disponibil în corp.

Biodisponibilitatea fierului este în general redusă şi este dependentă de sursa de fier. Există două forme de fier în alimentaţie: hem și non-hem; fierul hem este absorbit mai ușor în intestine decât fierul non-hem. Alimentele de origine animală, de exemplu, carne de vită, pui, miel, fructe de mare, porc conțin un mix de fier hem și non-hem, în timp ce alimentele de origine vegetală, de exemplu, legume, frunze verzi, cereale, fructe uscate și nuci conțin aproape 100% fier non-hem. Absorbția fierului non-hem este de aproximativ 5% în comparație cu aproximativ 40% din fierul hem.

În dietele occidentale, fierul obținut din surse hem constituie aproximativ două treimi din totalul rezervelor de fier, chiar dacă doar o treime din consumul de fier dietetic este fier hem. Prezența fierului hem la o masă poate crește absorbția fierului non-hem, și de aceea este benefic să includem la mese atât alimente care conțin fier hem, cât și non-hem.

Consumul de alimente care conțin vitamina C, de exemplu, portocale sau suc de portocale, ardei, kiwi, căpșune alături de alimente bogate în fier poate îmbunătăți absorbția acestuia. În schimb, alimentele care conțin calciu, de exemplu, lapte, iaurt și brânza și cofeina pot inhiba absorbția fierului și, prin urmare, nu ar trebui consumate simultan cu alimentele bogate în fier.

Strategia 2: Suplimentarea orală cu fier

Suplimentarea este luată în considerare după ajustările alimentare, în cazul în care nivelul fierului nu se îmbunătățește sau simptomele persistă. De obicei, se administrează sub formă de comprimate sau lichide și ar trebui introduse doar sub îndrumarea unui medic, de preferat specialist în medicină sportivă.

Există multe forme diferite de fier care se regăsesc în preparatele de fier: de obicei sub forma feroasă (de exemplu, sulfat, fumarat sau gluconat), dar uneori se folosesc și forme ferice (de exemplu, citrat sau sulfat).

Preparatele de sulfat feros rămân tratamentul standard al deficienței de fier, indiferent de indicație, datorită bunei lor biodisponibilităţi, eficienţei și tolerabilităţii.

Atunci când se utilizează terapia cu fier oral, pot să apară probleme gastrointestinale. Acestea pot fi reduse consumând suplimentul de fier alături de alimente (de exemplu, un pahar de suc de portocale pentru a îmbunătăți absorbția fierului cu vitamina C) sau utilizând drajeuri enterosolubile.

Este important de remarcat faptul că dozele mai mari sau mai frecvente nu sunt întotdeauna favorabile. De exemplu, un studiu a demonstrat că consumul a două doze separate de fier pe zi (la 8 dimineața și 5 după-amiaza) a dus la o absorbție redusă a fierului în comparație cu suplimentarea sub formă de doză unică sau sub formă de doză unică în zile alternative.

Studiile au arătat că este important si momentului administrării de fier, astfel dacă se administrează în interval de 30 de minute în raport cu efortul (înainte sau după) se poate optimiza absorbţia.

În plus, administrarea dimineața pare să fie mai eficientă decât după-amiază, probabil datorită variațiilor diurne în activitatea hepcidinei care afectează absorbția fierului.

În plus față de problemele legate de absorbția din tractul gastro-intestinal, ar trebui remarcat faptul că este nevoie de aproximativ 8-12 săptămâni de suplimentare orală constantă pentru a obține îmbunătățiri semnificative în nivelul fierului, și chiar și atunci, îmbunătățirea poate fi mică, spre exemplu suplimentarea orală pe parcursul acestui interval poate aduce un sportiv anemic la un nivel de deficiență de fier, dar non-anemic, fără însă a rezolva anemia.

Prin urmare, pentru sportivii cu deficiență severă de fier, administrarea de fier parenteral (adică perfuzii sau injecții) poate fi o soluție viabilă, deoarece ocolește limitele absorbției din tractul gastro-intestinal și furnizează fier direct în circulație.

Strategia 3: Administrare intravenoasă (IV)

Dacă terapia orală și dietetică nu reușesc să crească nivelul de fier sau dacă refacerea fierului este necesară într-un interval de timp foarte scurt, atunci se poate recurge la administrarea injectabilă intravenoasă. În plus, poate fi folosită dacă sportivul suferă de probleme gastrointestinale severe din cauza terapiei orale cu fier.

Formulările precum carboximaltoza ferică și ferumoxytolul au un profil favorabil de siguranță, cu efecte adverse limitate, totuși, tratamentul cu fier intramuscular, deși eficient, este o abordare mai puțin preferată a administrării de fier IV.

Eficiența formulărilor intravenoase în normalizarea rapidă a parametrilor hematologici este un avantaj semnificativ, mai ales în cazurile severe de deficiență de fier. De exemplu, o doză de 300-500 mg de fier IV poate crește nivelurile serice de feritină cu 200-400%, cu concentrații maxime de feritină care apar după 7–9 zile, iar concentraţia hemoglobinei creşte în 2–3 săptămâni.

La sportivii non-anemici, studiile demonstrează că suplimentarea cu fier IV nu îmbunătățește semnificativ performanța. Prin urmare, eficacitatea asupra performanței este remarcabil mai mare la sportivii anemici cu concentrații scăzute de feritină serică, adică <20 µg/L

Trebuie luate în considerare regulile antidoping atunci când se utilizează această metodă, în special atunci când se administrează doze mai mari de 100 ml în 12 ore.

Monitorizarea nivelului de fier

Odată ce una dintre strategiile de mai sus a fost inițiată la un sportiv cu deficiență de fier, nivelul fierului ar trebui măsurat la fiecare 6-8 săptămâni. Acest lucru permite continuarea tratamentului ales sau modificarea acestuia în funcție de rezultate. Dacă deficiența de fier este doar moderată, atunci nivelul fierului poate fi monitorizat mai rar, de exemplu de două ori pe an.

Bibliografie

  1. Barney, D. E., Ippolito, J. R., Berryman, C. E., & Hennigar, S. R. (2022). A Prolonged Bout of Running Increases Hepcidin and Decreases Dietary Iron Absorption in Trained Female and Male Runners. J Nutr, 152(9), 2039-2047. https://doi.org/10.1093/jn/nxac129
  2. Björn-Rasmussen E, Hallberg L, Isaksson B, Arvidsson B. Food iron absorption in man. Applications of the two-pool extrinsic tag method to measure hem and nonhem iron absorption from the whole diet. J Clin Invest. 1974;53(1):247-255. doi:10.1172/JCI107545
  3. Carpenter CE, Mahoney AW. Contributions of hem and nonhem iron to human nutrition. Crit Rev Food Sci Nutr. 1992;31:333–367.
  4. Clénin G, Cordes M, Huber A, et al. Iron deficiency in sports – definition, influence on performance and therapy. Swiss Med Wkly. 2015;145:w14196. Published 2015 Oct 29. doi:10.4414/smw.2015.14196
  5. McCormick, R., Sim, M., Dawson, B., & Peeling, P. (2020). Refining treatment strategies for iron deficient athletes. Sports Medicine, 50(12), 2111-2123.
  6. McKay, A. K. A., Anderson, B., Peeling, P., (2023). Iron absorption in highly-trained runners: Does it matter when and where you eat your iron?
  7. Peeling P, Dawson B, Goodman C, Landers G, Trinder D. Athletic induced iron deficiency: new insights into the role of inflammation, cytokines and hormones. Eur J Appl Physiol. 2008;103(4):381-391. doi:10.1007/s00421-008-0726-6
  8. Santiago P. Ferrous versus ferric oral iron formulations for the treatment of iron deficiency: a clinical overview. ScientificWorldJournal. 2012;2012:846824. doi:10.1100/2012/846824
  9. Sim M, Garvican-Lewis LA, Cox GR, et al. Iron considerations for the athlete: a narrative review. Eur J Appl Physiol. 2019;119(7):1463‐1478. doi:10.1007/s00421-019-04157-y

 

Dă share la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit exceeded. Please complete the captcha once again.