Dermatita seboreică

Abstract: Seborrheic dermatitis is a common inflammatory skin condition characterized by red, scaly patches on the scalp, face, chest, and other areas of the body. The exact cause of seborrheic dermatitis is not known, but it is believed to be linked to the overgrowth of a type of yeast called Malassezia on the skin. Other risk factors include genetics, stress, hormonal changes, and certain medical conditions. The symptoms of seborrheic dermatitis can vary in severity, but typically include itching, redness, flaking, and greasy or oily patches of skin. In severe cases, the skin may become cracked and painful, leading to secondary infections. The treatment of seborrheic dermatitis may involve a combination of topical medications, such as antifungal creams or corticosteroids, and lifestyle changes, such as regular washing and avoiding harsh soaps or irritants. In some cases, phototherapy or oral medications may be recommended. While seborrheic dermatitis is not curable, with proper treatment, symptoms can be effectively managed, and the condition can be controlled over time. Regular monitoring by a healthcare professional may be necessary to ensure that the condition remains under control and to prevent further complications.

Rezumat
Dermatita seboreică este o patologie inflamatorie cronică recurentă, caracterizată clinic prin apariția unor plăci eritematoase, acoperite de scuame galben-cenușii, în special la nivelul zonelor cu densitate crescută a glandelor sebacee, inclusiv scalp, față, jumătatea superioară a trunchiului și zonele pliurilor. Zonele afectate prezintă aspecte variabile, fiind uneori acoperite de scuame fine, grăsoase, alteori de cruste aderente. Din punct de vedere al simptomatologiei, pacienții acuză cel mai frecvent disconfort, însoțit de senzație de arsură sau prurit. Impactul psiho-emoțional asupra pacientului este adesea sever, cauzând o importantă alterare a calității vieții acestuia prin problemele de ordin cosmetic determinate de această afecțiune. Dermatita seboreică afectează toate rasele și grupurile etnice și este larg răspândită la nivel mondial, însă forme severe ale bolii pot fi întâlnite în rândul pacienților imunodeprimați și al celor care suferă de condiții neurologice precum boala Parkinson [1]. O formă moderată a bolii, mai frecvent întâlnită în populația generală, este ceea ce numim mătreață, caracterizată prin apariția de scuame cenușii, furfuracee, la nivelul scalpului [2].

Epidemiologie
Estimarea prevalenței dermatitei seboreice este limitată de absența criteriilor diagnostice standardizate, precum și a unei scale de gradare a severității. Cu toate acestea, considerată una dintre cele mai frecvente patologii dermatologice, afectează aproximativ 11.6% din populația generală. Prevalența este mult crescută în rândul nou-născuților și sugarilor, procentul în rândul acestei categorii de vârstă atingând chiar 70% [2].
Vârful de incidență în rândul adulților este între a treia și a patra decadă de viață. Se observă o incidență mai înaltă în rândul pacienților cu boală Parkinson, precum și în cazul pacienților tratați cu anumite medicamente psihotrope (haloperidol, litiu, buspironă, clorpromazină). Dermatita seboreică reprezintă una dintre cele mai frecvente dermatoze observate în rândul pacienților infectați cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Printre alte patologii frecvent asociate cu o incidență crescută a dermatitei seboreice se numără: parkinsonismul indus de neuroleptice, amiloidoza familială și trisomia 21 [2].

Fiziopatologie
Cu toate că succesiunea evenimentelor ce duc la apariția dermatitei seboreice nu este clar elucidată, este unanim acceptată teoria conform căreia există trei categorii de factori implicați: colonizarea cu Malassezia spp., secreția de lipide la nivelul glandelor sebacee și o susceptibilitate individuală, în special a sistemului imun [3][4][5][6].
Patogeneza poate fi împărțită în următoarele 5 etape diferite, succesive:

1. Glandele sebacee secretă lipide la nivelul suprafeței pielii [5][7][8].
2. Malassezia spp. colonizează suprafețele acoperite de lipide [4][5][9].
3. Malassezia spp. secretă lipază, conducând la apariția acizilor grași liberi și a produșilor de oxidare lipidică, cu activarea consecutivă a răspunsului inflamator[5].
4. Activarea sistemului imun determină producerea de citokine, fapt ce conduce la stimularea proliferării și diferențierii keratinocitelor [10][11][12][13].
5. Alterarea barierei cutanate rezultă în apariția zonelor eritematoase, pruriginoase și descuamative.

Există și alți factori, atât endogeni, cât și exogeni, incriminați în fiziopatologia dermatitei seboreice. Factorii exogeni sunt reprezentați de microbiotă, stres, îngrijire precară a pielii și a părului, mediul cald și umed, dar și de o serie de medicamente (substanțe psihotrope mai sus menționate, agenți antineoplazici și inhibitorii receptorului pentru factorul de creștere epidermal) [14][15][16][17][18][19]. Rolul alimentației în evoluția dermatitei seboreice este în continuare controversat, însă studii recente au demonstrat faptul că aportul ridicat de fructe scade riscul dezvoltării dermatitei seboreice, în timp ce dieta vestică se asociază cu un risc ridicat de apariție a acesteia, în special în rândul femeilor [20].
Cei mai importanți factori endogeni incriminați în apariția patologiei sunt sexul masculin, activitatea androgenică pronunțată, activitatea glandelor sebacee și compoziția lipidică. Studiile recente subliniază, totodată, și rolul major al substratului genetic și al sistemului imun. Prevalența mai ridicată a dermatitei seboreice în rândul bărbaților comparativ cu al femeilor are la bază nivelurile mai înalte ale hormonilor androgeni, aceștia influențând atât activitatea glandelor sebacee, cât și compoziția lipidică, modificări ce determină un mediu propice pentru proliferarea Malasseziei [5][10][6].

Manifestări clinice
Manifestările clinice specifice dermatitei seboreice au, în general, caracter cronic și recidivant, cu multiple remisiuni și recăderi de-a lungul timpului, afectând preponderent adolescenții și adulții tineri. O formă particulară a bolii poate fi observată în rândul copiilor, cu un vârf al incidenței în jurul vârstei de 3 luni. În acest caz vorbim despre dermatita seboreică infantilă [1].
Dermatita seboreică apare cu precădere în rândul bărbaților, indiferent de rasă sau categoria de vârstă. Cazurile sunt mai frecvente și mai severe în condiții de frig și umiditate scăzută, în timp ce expunerea la soare poate conduce la ameliorarea leziunilor. Acest fapt demonstrează o importantă variație sezonieră în ceea ce privește manifestările cutanate din dermatita seboreică [1].
Leziunile eritematoase acoperite de scuame galbene, grăsoase sunt adesea ușor de identificat vizual, principalele regiuni afectate în cazul dermatitei seboreice fiind scalpul și fața (șanțuri nazolabiale, sprâncene, frunte, regiune retroauriculară, conduct auditiv extern și pavilion auricular). Afectarea este, în cele mai multe cazuri, simetrică și bilaterală. Situații particulare sunt cele în care dermatita seboreică afectează zonele pliurilor, precum regiunile axilară sau inghinală. În aceste situații leziunile sunt rar acoperite de scuame, putând fi ușor confundate cu manifestările cutanate din intertrigo. Frecvent, leziunile cutanate sunt însoțite de simptome precum prurit, senzație de arsură sau furnicături [1] .
Dermatita seboreică infantilă prezintă o serie de caracteristici distinctive comparativ cu forma adultului. Erupția este nepruriginoasă, localizată cel mai adesea la nivelul scalpului (frunte, vertex sau ambele) și porțiunilor centrale ale feței. În rândul copiilor întâlnim scuame groase, aderente, ce pot fi însoțite de erupții eritematoase la nivelul pliurilor trunchiului și extremităților. Afectarea generalizată a scalpului, numită „crustă de lapte”, este o formă tipică de dermatită seboreică infantilă, ce prezintă, în cele mai multe cazuri, o rezoluție spontană pe parcursul primelor 6-12 luni de viață. Dermatita seboreică severă, extinsă impune excluderea stărilor de imunosupresie [1].

Diagnostic
Diagnosticul dermatitei seboreice rămâne unul clinic, având la bază aspectul tipic al leziunilor și distribuția acestora. Cu toate acestea, este esențial ca dermatita seboreică să fie diferențiată de o serie de patologii dermatologice importante, cele mai frecvente fiind enumerate în tabelul de mai jos (Tabelul 1).

În cazul în care diagnosticul diferențial este dificil de stabilit clinic, este indicată efectuarea unei biopsii. În dermatita seboreică, examenul histopatologic poate indica următoarele modificări: parakeratoză la nivel epidermic, ostii foliculare blocate, precum și spongioză. Diagnosticul poate fi dificil în rândul pacienților cu piele mai închisă la culoare, însă este importantă respectarea acelorași principii [23].

Tratamentul dermatitei seboreice
Tratamentul dermatitei seboreice infantile are la bază, în primul rând, utilizarea abundentă a emolienților, aceștia facilitând îndepărtarea scuamelor. În cazul adolescenților și al adulților, tratamentul vizează reducerea leziunilor vizibile, precum și diminuarea pruritului. Tratamentul include utilizarea șampoanelor special destinate dermatitei seboreice, dar și a agenților antifungici topici, a corticosteroizilor și inhibitorilor de calcineurină. Întrucât vorbim despre o patologie cronică, recurentă, terapia de menținere este adesea de lungă durată [23].
Formele ușoare de dermatită seboreică localizată la nivelul scalpului pot fi adesea ținute sub control cu ajutorul șampoanelor antimătreață disponibile fără prescripție medicală ce conțin sulfură de seleniu, piritionat de zinc sau gudron de cărbune. Controlul pe termen lung poate fi obținut cu ajutorul șampoanelor ce conțin ketoconazol 2%. Se recomandă utilizarea acestora de minim 2-3 ori pe săptămână, până la obținerea remisiunii. Este importantă educarea pacientului în ceea ce privește utilizarea corectă a acestor șampoane; ele trebuie lăsate să acționeze minim 5 minute pentru un efect optim. Utilizarea corticosteroizilor topici poate fi necesară dacă scalpul prezintă o leziuni inflamatorii marcate [24].
În cazul dermatitei seboreice localizate la nivelul feței și trunchiului se utilizează preparate topice care conțin antimicotice, inhibitori de calcineurină sau corticosteroizi. Cu toate că dermatocorticoizii sunt foarte eficienți în reducerea simptomatologiei și inducerea remisiunii, se recomandă utilizarea lor în cazul lipsei de răspuns la tratamentele de primă linie, utilizarea îndelungată a corticosteroizilor fiind asociată cu apariția atrofiei cutanate și a telangiectaziilor [23].

Bibliografie:

1. S. Kang, Ed., Fitzpatrick’s dermatology/ editors, Sewon Kang, MD [and six others], 9th edition. New York: McGraw-Hill Education, 2019.
2. T. Berk and N. Scheinfeld, “Seborrheic dermatitis,” P T Peer-Rev. J. Formul. Manag., vol. 35, no. 6, pp. 348–352, Jun. 2010.
3. L. C. Paulino, “New perspectives on dandruff and seborrheic dermatitis: lessons we learned from bacterial and fungal skin microbiota,” Eur. J. Dermatol., vol. 27, no. S1, pp. 4–7, Jun. 2017, doi: 10.1684/ejd.2017.3038.
4. G. Gaitanis, P. Magiatis, M. Hantschke, I. D. Bassukas, and A. Velegraki, “The Malassezia Genus in Skin and Systemic Diseases,” Clin. Microbiol. Rev., vol. 25, no. 1, pp. 106–141, Jan. 2012, doi: 10.1128/CMR.00021-11.
5. B. I. Ro and T. L. Dawson, “The role of sebaceous gland activity and scalp microfloral metabolism in the etiology of seborrheic dermatitis and dandruff,” J. Investig. Dermatol. Symp. Proc., vol. 10, no. 3, pp. 194–197, Dec. 2005, doi: 10.1111/j.1087-0024.2005.10104.x.
6. S. Y. Kim et al., “Isolation and identification of Malassezia species from Chinese and Korean patients with seborrheic dermatitis and in vitro studies on their bioactivity on sebaceous lipids and IL-8 production,” Mycoses, vol. 59, no. 5, pp. 274–280, May 2016, doi: 10.1111/myc.12456.
7. D. Thiboutot et al., “Human Skin is a Steroidogenic Tissue: Steroidogenic Enzymes and Cofactors Are Expressed in Epidermis, Normal Sebocytes, and an Immortalized Sebocyte Cell Line (SEB-1),” J. Invest. Dermatol., vol. 120, no. 6, pp. 905–914, Jun. 2003, doi: 10.1046/j.1523-1747.2003.12244.x.
8. C. C. Zouboulis, “Sebaceous Gland in Human Skin – The Fantastic Future of a Skin Appendage,” J. Invest. Dermatol., vol. 120, no. 6, pp. xiv–xv, Jun. 2003, doi: 10.1046/j.1523-1747.2003.12263.x.
9. R. J. Hay, “Malassezia, dandruff and seborrhoeic dermatitis: an overview: Malassezia, dandruff and seborrhoeic dermatitis,” Br. J. Dermatol., vol. 165, pp. 2–8, Oct. 2011, doi: 10.1111/j.1365-2133.2011.10570.x.
10. A. Barac, M. Pekmezovic, D. Milobratovic, S. Otasevic-Tasic, M. Radunovic, and V. Arsic Arsenijevic, “Presence, species distribution, and density of Malassezia yeast in patients with seborrhoeic dermatitis – a community-based case-control study and review of literature,” Mycoses, vol. 58, no. 2, pp. 69–75, Feb. 2015, doi: 10.1111/myc.12276.
11. J. Schwartz et al., “A Comprehensive Pathophysiology of Dandruff and Seborrheic Dermatitis – Towards a More Precise Definition of Scalp Health,” Acta Derm. Venereol., vol. 93, no. 2, pp. 131–137, 2013, doi: 10.2340/00015555-1382.
12. A. F. Pedrosa, C. Lisboa, and A. G. Rodrigues, “Malassezia infections: A medical conundrum,” J. Am. Acad. Dermatol., vol. 71, no. 1, pp. 170–176, Jul. 2014, doi: 10.1016/j.jaad.2013.12.022.
13. M. Kistowska et al., “Malassezia yeasts activate the NLRP3 inflammasome in antigen-presenting cells via Syk-kinase signalling,” Exp. Dermatol., vol. 23, no. 12, pp. 884–889, Dec. 2014, doi: 10.1111/exd.12552.
14. R. R. Riahi and P. R. Cohen, “Dasatinib-induced Seborrheic Dermatitis-like Eruption,” J. Clin. Aesthetic Dermatol., vol. 10, no. 7, pp. 23–27, Jul. 2017.
15. A. Tanaka, O. Cho, C. Saito, M. Saito, R. Tsuboi, and T. Sugita, “Comprehensive pyrosequencing analysis of the bacterial microbiota of the skin of patients with seborrheic dermatitis: Skin microbiota,” Microbiol. Immunol., vol. 60, no. 8, pp. 521–526, Aug. 2016, doi: 10.1111/1348-0421.12398.
16. P. Honnavar, G. S. Prasad, A. Ghosh, S. Dogra, S. Handa, and S. M. Rudramurthy, “Malassezia arunalokei sp. nov., a Novel Yeast Species Isolated from Seborrheic Dermatitis Patients and Healthy Individuals from India,” J. Clin. Microbiol., vol. 54, no. 7, pp. 1826–1834, Jul. 2016, doi: 10.1128/JCM.00683-16.
17. Y. Ran, T. Yoshiike, and H. Ogawa, “Lipase of Malassezia furfur : some properties and their relationship to cell growth,” Med. Mycol., vol. 31, no. 1, pp. 77–85, Jan. 1993, doi: 10.1080/02681219380000081.
18. C. Piérard-Franchimont, G. E. Piérard, J. E. Arrese, and P. De Doncker, “Effect of Ketoconazole 1% and 2% Shampoos on Severe Dandruff and Seborrhoeic Dermatitis: Clinical, Squamometric and Mycological Assessments,” Dermatology, vol. 202, no. 2, pp. 171–176, 2001, doi: 10.1159/000051628.
19. L. J. Borda and T. C. Wikramanayake, “Seborrheic Dermatitis and Dandruff: A Comprehensive Review,” J. Clin. Investig. Dermatol., vol. 3, no. 2, Dec. 2015, doi: 10.13188/2373-1044.1000019.
20. J. A. Adalsteinsson, S. Kaushik, S. Muzumdar, E. Guttman‐Yassky, and J. Ungar, “An update on the microbiology, immunology and genetics of seborrheic dermatitis,” Exp. Dermatol., vol. 29, no. 5, pp. 481–489, May 2020, doi: 10.1111/exd.14091.
21. “https://www.kapydermusa.com/blog/seborrheic-dermatitis”.
22. “https://raisingchildren.net.au/newborns/health-daily-care/health-concerns/cradle-cap”.
23. G. W. Clark, S. M. Pope, and K. A. Jaboori, “Diagnosis and treatment of seborrheic dermatitis,” Am. Fam. Physician, vol. 91, no. 3, pp. 185–190, Feb. 2015.
24. J.-P. Ortonne et al., “Efficacious and safe management of moderate to severe scalp seborrhoeic dermatitis using clobetasol propionate shampoo 0·05% combined with ketoconazole shampoo 2%: a randomized, controlled study: Clobetasol shampoo for scalp seborrhoeic dermatitis,” Br. J. Dermatol., vol. 165, no. 1, pp. 171–176, Jul. 2011, doi: 10.1111/j.1365-2133.2011.10269.x.