Sportul, atât cel recreațional, cât și cel de performanță, predispune sportivii la accidentări. Aceste accidentări pot surveni în diverse zone ale corpului, în funcție de sportul practicat. De exemplu, un tenismen va fi mai predispus unor accidentări la nivelul membrelor superioare decât un maratonist sau un fotbalist. Fotbalul este cel mai vizionat și iubit sport la nivel mondial, este jucat la nivel amator sau profesionist în toate țările lumii.
În 2007, FIFA estima că sunt 270 de milioane de jucători de fotbal la nivel mondial. Jocul de fotbal a evoluat, a devenit mai fizic, iar numărul meciurilor într-un sezon competițional a crescut. De exemplu, o echipă de top din Anglia, a jucat în sezonul 2022-2023 61 de meciuri în toate competițiile, unii jucători ajungând să fie prezenți în 56 de partide. Mulți jucători suferă din cauza oboselii, aceasta fiind unul din principalii factori pentru apariția accidentărilor la nivelul lanțului musculoscheletal.
Juan Carlos Arginay-Gonzales et al. a comparat numărul accidentărilor din La Liga, prima ligă spaniolă de fotbal, cu cele din Premier League, prima ligă de fotbal din Anglia. Rezultatele nu au fost surprinzătoare: cele mai multe accidentări au apărut în rândul fundașilor, nefiind provocate de un contact cu vreun adversar, iar cele mai comune accidentări au fost leziunile musculare urmate de entorse și apoi contuzii. (1)
În rândul fotbaliștilor, majoritatea accidentărilor musculare apar la nivelul grupelor musculare ale coapsei, având ca mecanism principal de producere depășirea limitelor mecanice excentrice tolerate de o anumită grupă musculară.
Riscul apariției accidentărilor musculare poate fi crescut de anumiți factori cum ar fi temperaturile scăzute, încălzirea inadecvată premergătoare competiției sau antrenamentului, un grad ridicat de oboseală, istoric de leziuni musculare sau o postură incorectă. Leziunile apar de obicei în timpul contracțiilor excentrice la nivelul mușchilor ischiogambieri, gracilis, drept femural, mușchi formați cu predilecție din fibre de tip II.
Dezechilibrul muscular se referă la o modificare a echilibrului de forță între mușchii agonisti și antagonisti. Pe baza biomecanicii, un grup muscular agonist se poate contracta concentric generând o mișcare a membrului, în timp ce antagonistul va face o contracție excentrică menită să protejeze articulația implicată. În sporturile în care este necesară o extensie rapidă a genunchiului (sprint, fotbal, rugby etc.), mușchii ischiogambieri au rolul de a decelera membrul inferior în vederea protejării articulației de o hiperextensie periculoasă. (2)
În urma unui studiu efectuat de Przemysław Pietraszewski et al. a reieșit că jucătorii de fotbal manifestă o dezvoltare neuniformă între membrele inferioare din cauza acțiunilor tehnice specifice sportului. Dezechilibrele musculare ce depășesc 15% au fost identificate ca fiind un factor de risc pentru accidentările atât la nivel muscular, cât și la nivelul genunchiului. (3)
Justin W.Y. Lee et al. a concluzionat în urma studiului său, publicat în anul 2017, că există jucători de fotbal cu forță musculară redusă la nivelul mușchilor ischiogambieri, care, împreună cu raportul scăzut între forța musculară a ischiogambierilor și cea a cvadricepsului, sunt corelate cu un risc crescut de accidentări la nivelul mușchilor implicați în flexia genunchiului. (4)
Din practică, am observat că dezechilibrele musculare, asimetriile de lungime ale membrelor inferioare sau mobilitatea redusă la nivelul membrelor inferioare, în special la nivelul mușchilor coapsei, duc la accidentări mai frecvente în fotbal. Acești factori, alături de leziuni musculare la aceste niveluri în antecedente, asociate cu recuperare ineficientă sau incompletă post accidentare, cresc riscul reaccidentărilor și timpii de reintegrare în sport.
Unul din motivele pentru tendința ridicată de recidivă a leziunilor la nivelul mușchilor ischiogambieri ar putea fi faptul că sportivii revin la activitatea sportivă înainte de a fi complet recuperați.
O parte importantă a diagnosticării dezechilibrelor musculare sau anumitor defecte posturale ce cresc riscul de accidentări este consultul medical pentru examinarea posturii, însoțit de analiza baropodometrică și testări dinamometrice a forței musculare. În vederea corectării acestor deficiențe, atât posturale cât și de forță, trebuie avut în vedere un program bine structurat de kinetoterapie și recontrol medical periodic.
Fie că sunt o cauză a accidentării sau că survin în urma unor accidentări, dezechilibrele musculare trebuie corectate în vederea prevenirii accidentărilor sau reapariției unor leziuni ce ar putea ține un sportiv departe de antrenamente și competiții o bună perioadă de timp.
Aplicarea protocolului FIFA 11+ Injury Prevention Programme poate reduce cu până la 30% numărul accidentărilor.
Referințe:
- Argibay-González JC, Vázquez-Estévez C, Gutiérrez-Santiago A, Paramés-González A, Reguera-López-de-la-Osa X, Prieto-Lage I. Analysis of Injury Patterns in Men’s Football between the English League and the Spanish League. Int J Environ Res Public Health. 2022 Sep 8;19(18):11296. doi: 10.3390/ijerph191811296. PMID: 36141571; PMCID: PMC9517621.
- Prof. J.L. Croisier MUSCULAR IMBALANCE AND ACUTE LOWER EXTREMITY MUSCLE INJURIES IN SPORT. International SportMed Journal, Vol. 5 n° 3, 169-176, 2004.
- Przemysław Pietraszewski, Artur Gołaś, Aleksander Matusiński, Sylwia Mrzygłód, Aleksandra Mostowik, and Adam Maszczyk. Muscle Activity Asymmetry of The Lower Limbs During Sprinting in Elite Soccer Players. Published October 2020 in Journal of Human Kinetics.
- Lee JWY, Mok KM, Chan HCK, Yung PSH, Chan KM. Eccentric hamstring strength deficit and poor hamstring-to-quadriceps ratio are risk factors for hamstring strain injury in football: A prospective study of 146 professional players. J Sci Med Sport. 2018 Aug;21(8):789-793. doi: 10.1016/j.jsams.2017.11.017. Epub 2017 Dec 5. PMID: 29233665.