Diabetul gestațional

Diabetul zaharat gestațional (GDM) este una dintre cele mai frecvente endocrinopatii prezente în timpul sarcinii, cu o prevalență în creștere la nivel global datorată epidemiei de obezitate și diabet. Este bine documentat faptul că GDM este asociat cu riscuri materne și fetale, precum și cu riscul de obezitate și diabet la mamă și copil, pe tot parcursul vieții. Prin urmare, a devenit o problemă prioritară de sănătate publică. 1,2

GDM este definit ca tulburare metabolică, diagnosticată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină (săptămânile 24-28). Este necesar să diferențiem diabetul zaharat cu debut în timpul sarcinii de cel care precede sarcina și care este descoperit în primul trimestru al acesteia. Diagnosticul de diabet stabilit în primul trimestru se clasifică drept diabet care complică sarcina, fiind preexistent acesteia, cel mai adesea diabet de tip 2, mai rar diabet de tip 1 sau diabet monogenic.1
Etiologia GDM este legată de: 1. disfuncția celulelor beta pancreatice sau răspunsul întârziat al celulelor beta la nivelurile glicemice și 2. rezistența marcată la insulină secundară eliberării hormonilor placentari. Hormonul lactogen placentar uman este principalul hormon legat de creșterea rezistenței la insulină în GDM. Alți hormoni legați de dezvoltarea acestei boli sunt hormonul de creștere, prolactina, hormonul de eliberare a corticotropinei și progesteronul, acești hormoni contribuind la amplificarea rezistenței la insulină și a hiperglicemiei în timpul sarcinii. Nivelurile ridicate ale glucozei materne traversează placenta și produc hiperglicemie fetală. Pancreasul fetal este stimulat ca răspuns la hiperglicemie și proprietățile anabolice ale insulinei induc creșterea într-un ritm accelerat a țesuturilor fetale.3,4
În general, riscurile specifice GDM includ riscuri pentru mamă: preeclampsia, eclampsia, necesitatea de operație cezariană, și pentru făt: naștere prematură, macrosomia, traumatisme la naștere, hipoglicemia neonatală, hiperbilirubinemie neonatală și sindrom de detresă respiratorie neonatală. În plus, diabetul gestational în timpul sarcinii crește riscul pentru copilul expus in utero la hiperglicemie de a dezvolta pe parcursul vieții: obezitate, hipertensiune arterială și diabet zaharat de tip 2. În ceea ce privește gravidele cu GDM, în general valorile glicemice revin la normal după naștere, dar ele prezintă un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 pe parcursul vieții și un risc de 50-60% de a dezvolta și pe parcursul viitoarelor sarcini diabet gestațional.1,5
GDM afectează aproximativ 7–10% din toate sarcinile din întreaga lume. Aceste cifre variază foarte mult în funcție de populația studiată și de criteriile de diagnostic utilizate. În Europa cea mai mare prevalență a fost înregistrată la gravidele din țările est-europene (31,5%).2,6

I. Strategia într-un singur pas
Conform Grupului de Studiu al Asociației Internaționale pentru Diabet și Sarcină (IADPSG), testarea se face dimineaţa, după un post alimentar de 8 ore, cu 75 g de glucoză anhidră. Determinarea glicemiei se face à jeun, la o oră după administrarea glucozei și apoi la două ore. Diagnosticul de GDM se pune dacă oricare dintre cele trei determinări depăşeşte următoarele valori:

• Glicemia à jeun ≥ 92 mg/dL (5,1 mmol/L);
• Glicemia la 1 oră ≥180 mg/dL (10 mmol/L);
• Glicemia la 2 ore ≥ 153 mg/dL (8,5 mmol/L).1