Dincolo de greutate: O privire asupra complicațiilor obezității

Obezitatea este o afecțiune metabolică ce se caracterizată prin acumularea excesivă de țesut adipos, care poate afecta negativ starea de sănătate. Este definită printr-un indice de masă corporală (IMC) crescut, un parametru utilizat pe scară largă pentru a evalua și clasifica greutatea corporală în raport cu înălțimea unei persoane.

Demult, percepțiile legate de greutatea corporală erau semnificativ diferite față de cele actuale, obezitatea fiind adesea văzută ca un simbol al prosperității și al bunăstării. În societățile antice și chiar până în epoca modernă timpurie, un trup mai rotund era adesea asociat cu bogăția și succesul, reflectând accesul la resurse abundente de hrană, un privilegiu într-o lume marcată de insecuritate alimentară frecventă. Această percepție s-a schimbat radical în secolul XX, culminând cu decizia Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 1997, care a clasificat obezitatea ca o boală. Această recunoaștere oficială a marcat un punct cheie în înțelegerea globală a obezității, subliniind impactul negativ al acesteia asupra sănătății și necesitatea abordărilor preventive și terapeutice eficiente.

Obezitatea a devenit o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, afectând un număr semnificativ de persoane de toate vârstele. Prevalența acestei afecțiuni a crescut dramatic în ultimele decenii, având consecințe importante asupra sănătății și economiei globale. În anul 2020, aproape 1 miliard de persoane aveau obezitate, ceea ce reprezintă aproximativ 1 din 7 oameni la nivel mondial și se estimează că până în 2035 numărul acestora se va dubla. De asemenea, numărul copiilor cu surplus ponderal crește alarmant, în prezent 1 din 11 copii se confruntă cu această problemă. Se preconizează că până în anul 2035 numărul copiilor cu obezitate va ajunge la aproape 400 de milioane.

Obezitatea este adesea percepută prin impactul său estetic neplăcut, ceea ce poate conduce la o înțelegere superficială și limitată a implicațiilor sale.

În realitate, grăsimea corporală în exces nu este doar un țesut inert care afectează aspectul fizic, ci joacă un rol complex și activ în reglarea proceselor biologice, fiind un adevărat organ endocrin secretor, implicat activ în producerea și eliberarea de adipokine, care sunt molecule cu rol în reglarea inflamației și metabolismului. Printre aceste adipokine se numără factori proinflamatorii, care pot exacerba starea de inflamație cronică, caracteristică persoanelor cu obezitate. Această inflamație sistemică cronică joacă un rol cheie în dezvoltarea rezistenței la insulină, care poate duce la o serie de complicații, inclusiv boli cardiovasculare (BCV), diabet zaharat tip 2 (DZ tip 2) sau sindrom metabolic.

Obezitatea se caracterizează printr-o acumulare excesivă de grăsime corporală, care, atunci când depășește capacitatea de stocare a țesutului adipos subcutanat, determină depozitarea grăsimilor în locuri neobișnuite pentru acest scop, cum ar fi ficatul, pancreasul, mușchii și chiar în jurul organelor vitale (grăsime viscerală). Așa cum spuneam anterior, această depozitare ectopică de grăsime este asociată cu diverse disfuncții metabolice, precum:

• Steatoză hepatică sau boala ficatului gras. Pe măsură ce ficatul se încarcă cu grăsime, funcția sa metabolică este perturbată, crescând riscul de inflamație hepatică, fibroză și, în cele din urmă, ciroză. Ficatul gras non-alcoolic și forma sa mai severă, steatohepatita non-alcoolică, sunt strâns legate de obezitate și sindromul metabolic, incluzând rezistența la insulină, hipertensiunea arterială (HTA) și dislipidemia (DLP).
• Grăsimea depozitată în mușchi poate interfera cu capacitatea celulelor musculare de a răspunde la insulină, contribuind la rezistența la insulină.
• Depunerea de țesut gras la nivelul pancreasului este un fenomen care poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea disfuncției beta celulare și a DZ tip 2.
• În ultima perioadă, se vorbește tot mai mult despre steatoza cardiacă (dacă o putem numi așa), acumularea de grăsime în jurul și în miocard – care poate determina disfuncție diastolică, aritmii, boală coronariană sau insuficiență cardiacă.

Cele mai multe complicații ale obezității sunt cauzate de efectele metabolice ale țesutului adipos, dar anumite complicații sunt rezultatul efectelor mecanice ale masei corporale crescute, precum și al efectelor psihosociale.

Obezitatea impactează practic toate segmentele corpului, astfel:

• La nivel cerebral, excesul de țesut adipos poate determina apariția accidentului

vascular cerebral (AVC), demenței, depresiei, anxietății, migrenei;

Grăsimea corporală excesivă, în special grăsimea viscerală, poate duce la stări proinflamatorii și procoagulante, afectând astfel integritatea vasculară și crescând susceptibilitatea la formarea de trombi. În plus, obezitatea contribuie la dezvoltarea AVC și prin creșterea riscului de HTA, care este principalul factor de risc pentru AVC.

• La nivelul aparatului cardio-vascular, excesul ponderal poate determina apariția HTA, bolii coronariene, bolii arteriale periferice, insuficienței cardiace, insuficienței venoase cronice sau tromboembolismului. Persoanele cu surplus ponderal au un risc de 3.5 ori mai mare de a avea HTA, estimându-se faptul că un procent foarte mare din cazurile de HTA esențială (aproape 80% din bărbați și 65% din femei) sunt cauzate de obezitate. O scădere ponderală de minim 5-15% poate reduce valorile tensionale, managementul obezității fiind baza terapiei HTA.

În plus, persoanele cu obezitate au un risc de 2 ori mai mare de a face insuficiență cardiacă comparativ cu cele normoponderale.

Afectarea cordului (atât structurală cât și funcțională) determinată de obezitate se realizează prin multiple mecanisme, precum: stresul hemodinamic, disfuncția metabolică, statusul proinflamator, dislipidemia, dar și în mod indirect prin influența factorilor de risc cardiovascular.

• Pulmonar poate determina sindrom de apnee în somn, astm bronșic, hipertensiune pulmonară, insuficiență respiratorie.

Depunerile de grăsime la nivelul gâtului și în jurul faringelui pot reduce diametrul căilor aeriene, ceea ce duce la apnee – întreruperi temporare ale respirației. Această afecțiune poate duce la somn de slabă calitate, oboseală diurnă, HTA, și creștere a riscului de BCV. Studiile arată că un câștig ponderal de 10% determină o creștere cu 6% a riscului de a dezvolta sindrom de apnee în somn formă moderată sau severă. Managementul obezității poate juca un rol semnificativ în ameliorarea sau chiar remisia simptomelor apneei în somn.

Relația dintre obezitate și astm implică mai multe mecanisme, printre care:

• Inflamația – atât sistemică, cât și în tractul respirator, care poate contribui la hiperreactivitatea bronșică caracteristică astmului.
• Restricția mecanică: excesul de grăsime corporală, în special în zona abdominală, poate limita expansiunea plămânilor și a diafragmei, ceea ce conduce la dificultăți de respirație și poate exacerba simptomele astmului.
• Rezistența la tratament: studiile sugerează că persoanele cu obezitate și astm pot avea un răspuns mai slab la tratamentele standard pentru astm, cum ar fi corticosteroizii inhalatori.

Managementul greutății prin dietă și exerciții fizice poate juca un rol important în ameliorarea simptomelor astmului la persoanele obeze și în îmbunătățirea calității vieții.

• La nivel gastrointestinal este frecvent întâlnită litiaza biliară, BRGE, disfuncție metabolică asociată cu boala ficatului gras.

Obezitatea este un factor de risc cunoscut pentru dezvoltarea calculilor biliari, în special la femei. Acest risc este agravat de pierderea rapidă în greutate.

Factorii de risc pentru litiaza biliară în timpul scăderii ponderale, includ: pierderea în greutate de peste 25% din greutatea corporală inițială, rata pierderii în greutate de peste 1,5 kg pe săptămână, o dietă cu foarte puține calorii care conține o cantitate foarte mică/absentă de grăsimi, perioadele de post, nivelurile crescute de trigliceride.

Deși pierderea în greutate este încurajată, aceasta ar trebui realizată într-un ritm moderat, cu includerea grăsimilor la mese, pentru a reduce riscul de litiază biliară.

Disfuncția metabolică asociată bolii ficatului gras se referă la acumularea excesivă de grăsime în ficat în absența unui consum ridicat de alcool și reprezintă una dintre cele mai comune cauze ale afectării hepatice la nivel mondial. În evoluție poate determina inflamația ficatului, fibroză, ciroză, cancer hepatic sau insuficiență hepatică. Prevalența acestei afecțiuni este estimată a fi de 15-30% în populația generală și de 50-90% la persoanele cu obezitate și se preconizează că va deveni principala cauză de transplant hepatic în Statele Unite în următoarea decadă. Intervențiile privind stilul de viață care vizează o pierdere în greutate de 4-10% sau mai mult au fost recomandate ca piatra de temelie a terapiei acestei patologii.

• Genitourinar:
• în cazul femeilor pot apărea incontinența urinară, cicluri menstruale neregulate, sindromul de ovar polichistic (SOP), reducerea fertilității sau atunci când este obținută sarcina – complicații în timpul sarcinii;
• În cazul bărbaților – poate apărea de asemenea, reducerea fertilității, hipertrofia benignă a prostatei, hipogonadismul sau disfuncția erectilă.

Obezitatea poate afecta fertilitatea atât la femei, cât și la bărbați, prin mai multe mecanisme:

• La femei:
• dezechilibre hormonale care afectează ovulația și pot cauza SOP, cauză comună a infertilității;
• grăsimea corporală excesivă poate avea un impact asupra nivelurilor de estrogen, provocând cicluri menstruale neregulate și ovulație imprevizibilă;
• există și o asociere între obezitate și risc crescut de avort spontan și complicații în sarcină, care pot afecta șansele de a avea un copil.
• La bărbați:
• Obezitatea este legată de scăderea nivelurilor de testosteron și de alte disfuncții hormonale care pot reduce calitatea spermei și libido-ul.
• Grăsimea excesivă, în special în jurul taliei, poate crește temperatura scrotală, afectând producția și funcția spermatozoizilor.

La ambele sexe, obezitatea poate reduce răspunsul la tratamentele de fertilitate.

Pierderea în greutate poate îmbunătăți echilibrul hormonal și poate crește șansele de concepere naturală sau succesul procedurilor de asistență reproductivă.

• Metabolic – DZ tip 2, DLP, gută:
• Dislipidemia este de asemenea o complicație frecventă a obezității. Aceasta poate duce la creșterea nivelurilor de trigliceride și la scăderea colesterolului HDL, în timp ce adesea cresc nivelurile de LDL și de lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL). Aceste modificări în profilul lipidic măresc riscul de ateroscleroză, ceea ce poate conduce la BCV, cum ar fi boala coronariană și AVC. Modificările stilului de viață, precum dieta hipocalorică și exercițiile fizice, scăderea în greutate (5-10%) sunt esențiale pentru tratamentul dislipidemiei îmbunătățind profilul lipidic.
• Guta, formă de artrită inflamatorie, poate fi o complicație a obezității, persoanele cu surplus ponderal având un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.

Printre mecanismele implicate în apariția gutei la persoanele cu obezitate menționăm: producția crescută de acid uric, produsul final al metabolismului purinelor; excreția redusă de acid uric cauzată de incapacitatea rinichilor de a elimina acidul uric, determinată de afectarea renală a obezității; statusul inflamator, cum spuneam, grăsimea viscerală secretă o serie de citokine proinflamatorii – care pot promova inflamația în articulații; insulino-rezistența, de asemenea – poate influența nivelurile de acid uric și poate exacerba inflamația.

Recomandările societăților de specialitate vizează scăderea ponderală pentru reducerea riscului de gută, dar și pentru managementului simptomelor acesteia.

• De asemenea, anumite tipuri de cancere sunt mai frecvente la persoanele cu obezitate, mecanismele implicate fiind inflamația cronică, nivelurile ridicate de insulină și de factori de creștere asemănători insulinei (IGF-1), precum și dezechilibrele hormonale. Printre tipurile de cancer asociate cu obezitatea se numără cancerul de endometru, cancerul de sân (la femeile postmenopauză), cancerul de colon și rect, cancerul de rinichi, cancerul de pancreas, cancerul de esofag (adenocarcinom), și altele. Reducerea greutății corporale și menținerea unei greutăți sănătoase prin dietă echilibrată și exerciții fizice regulat pot reduce riscul de dezvoltare a acestor tipuri de cancer.
• La nivelul aparatului musculo-scheletal – obezitatea poate determina osteoartrite, gută, dureri de spate:

Osteoartrita (OA) = o complicație frecventă a obezității ce se caracterizează prin degradarea progresivă a cartilajului articular; creșterea IMC cu 5 unități se asociază cu o creștere de 35% a riscului de osteoartrită a genunchiului și de 11% a riscului de osteoartrită a șoldurilor. Principala cauză a OA la persoanele cu obezitate este reprezentată de presiunea suplimentară pusă pe articulații și în special pe cele care suportă greutatea corpului, cum ar fi genunchii, șoldurile sau coloana vertebrală.

• Alte cauze de osteoartrită sunt inflamația – care poate contribui la degenerarea articulațiilor, dar și factori metabolici – precum insulinorezistența sau acumularea de cristale de urat în articulații, care pot exacerba inflamația și durerea;
• Reducerea greutății și menținerea unei greutăți sănătoase poate ajuta la ameliorarea simptomatologiei și la încetinirea progresiei acesteia.

În concluzie, obezitatea este o afecțiune complexă și multifactorială care afectează milioane de oameni la nivel global, având consecințe grave asupra sănătății fizice și mentale. Complicațiile obezității subliniază importanța recunoașterii și abordării acestei probleme de sănătate publică. Prevenirea și gestionarea obezității necesită o abordare integrată, care să includă intervenții în stilul de viață, suport psihologic, tratament medical și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale. Colaborarea dintre pacienți, profesioniști din domeniul sănătății și factorii de decizie politică este esențială pentru a dezvolta și implementa strategii eficiente care să reducă prevalența obezității și să îmbunătățească calitatea vieții celor afectați. Prin educație, conștientizare și acțiuni coordonate, putem combate acest flagel și crea o societate mai sănătoasă.

Bibliografie:

1. World Obesity Day 2024, https://www.worldobesityday.org/
2. Sarma S, Sockalingam S, Dash S. Diabetes Obes Metab. 2021; 23(suppl 1):3-16.
3. Tsai AG, Bessesen DH. Ann Intern Med. 2019; 170(5):ITC33-ITC48.
4. Selman A, et al. Int J Mol Sci. 2022; 23(16):9267.
5. Ranganath VK, et al. J Clin Rheumatol. 2019; 25(3):e8–e11.
6. Itriyeva K. Curr Probl Pediatr Adolesc Health Care. 2022; 52(8):101241.
7. Bai L, et al. Arthritis Res Ther. 2021; 23(1):69.
8. Zhou J, et al. Front Endocrinol (Lausanne). 2021:12:740200.
9. Peters U, et al. J Allergy Clin Immunol. 2018;141(4):1169–1179.

https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/obesity/obesity-fact-sheet#what-is-known-about-the-relationship-between-obesity-an